anul nou, sarbatori, timpul, Uncategorized, zambete

2017 pe sfarsit

Mai e putin si se termina anul. Nici nu stiu cum sa il caracterizez. Am impresia ca a trecut atat de repede incat abia acum pe final mi-am dat seama ca a mai trecut un an si inca nu imi vine sa cred. Sunt convinsa ca daca ma gandesc bine, sigur am facut ceva bun anul asta. :mrgreen:

Anul trecut spre final, imi scriam cateva rezolutii si se pare ca fata de alti ani am reusit sa ma tin de cateva. Ia uite mai jos ce scriam in articolul de final :

Si ca sa fie articolul complet, am totusi cateva rezolutii de An Nou:

  • sa petrec mai mult timp cu Mihnea – vreau sa includ in timpul meu mai multe activitati cu el. Am reusit sa fac asta destul de mult anul asta, am lasat multe deoparte, m-am pus pe jos si m-am jucat pana n-am mai stiut cat e ceasul. 
  • sa citesc mai mult, anul trecut am bifat 2 carti ( ce-i drept si lipsa de timp ma omoara) – In 2017 am citit mai mult, ce-i drept prietenii mei au avut grija si mi-au facut cadou carti si ii incurajez sa faca asta si in 2018. Anul asta am bifat aproape 10 carti. Me proud, sunt pe drumul cel bun. 
  • mai mult sport, am descoperit ca e un mod tare placut de a te relaxa – in vara aveam program aproape zilnic de alergat si de urcat scari in parcul Carol. Pana cand s-a racit foarte tare afara si nu am mai reusit sa ma tin de promisiune. Mi-am facut un plan mai bun pentru anul ce vine. 
  • sa invat sa dorm corect – n-am reusit, inca dorm haotic. 
  • si cea mai mare provocare a anului va fi urmatoarea : sa incerc sa fiu “a morning person” – cine ma cunoaste, stie foarte bine ce drag mi-e somnul de dimineata, dar am descoperit ca e mai eficient sa iti incepi dimineata cu un antrenament usor- iti va da mai mult energie pentru ziua ce urmeaza. – hahaha, in timp ce scriu articolul asta le citesc celor din familie rezolutia si ii bufneste si pe ei rasul. Se pare ca nici 2017 nu a fost anul meu in ceea ce priveste trezitul de dimineata. Oh well, cine stie ce imi rezerva anul 2018. 

Ce-mi doresc pentru noul An? Sa zambesc mai mult, sa nu mai mai supar asa des, sa nu ma mai agit pentru lucruri marunte. Just breathe, take some time and be happy.

Ce doresc lumii pentru 2018? Pace. Liniste. Fericire. Trezire la realitate si lupta pentru o viata mai buna, mai curata.

Cam multe pentru un singur an, nu-i asa? Dar pana la urma daca nu indraznesti sa visezi, nu dai sansa viselor sa se indeplineasca.. Cine stie ce se poate intampla?

Ah, si era cat pe ce sa uit. Sanatate oameni buni, ca e mai buna decat orice pe lumea asta. Fara ea nu poti fi tu, cel care poate face lumea mai buna incepand chiar de maine.

Happy new year! Sa aveti un inceput de an asa cum vi-l doriti!

happynewyear-700x700.png

p.s. nu uitati sa zambiti, intrati in noul An fericiti!

Advertisements
Craciun, de-ale mele, Organizare, zambete

Christmas mood ON!

Am inceput luna decembrie in forta. In mini vacanta ce tocmai a trecut ( 30 noiembrie- 3 decembrie) nu am plecat pe nicaieri si am decis sa facem curatenia de iarna. Nu aia clasica de smotru prin casa, pe aceea o lasam aproape de ajunul Craciunului. Am decis sa organizam haine, jucarii si sa mai eliberam dulapurile.

Si am gasit multeee lucruri care nu ne mai foloseau, dar care ocupau spatiul aiurea. Am inceput cu hainele. In timpul anului, obisnuiesc sa mai fac ordine prin haine si donez o buna parte din ele. Acum a venit iar momentul donatului si fiindca la gradinita lui Mihnea se strang lucruri pentru familii nevoiase, am zis ca e perfect timing. Am organizat hainele lui Mihnea pe marimi/varsta, le-am vidat si le-am pus deoparte pe cele ce mi-au fost dragi. Restul le-am pus in pachet pentru gradinita. Am primit si de la prieteni cateva lucruri tare frumoase si le-am aranjat frumos si pe acelea in pachetel.

Cand am ajuns la jucarii, a fost testul suprem. In urma cu cateva zile citisem la George – http://taticool.eu/un-copil-sa-si-doneze-jucariile-bai-se-poate-noua-ne-a-iesit/ si m-a inspirat sa incerc si cu Mihnea metoda. Citisem tot felul de articole si aveam in cap un discurs bine pregatit, dar articolul lui George m-a impulsionat sa nu mai aman. Am luat toate jucariile pe care le are si le-am rasturnat in mijlocul camerei. Am inceput sortarea si munca de lamurire. I-am explicat ca urmeaza sa primeasca tot felul de cadouri ( vine ziua lui, vine Mos Craciun ) si ca trebuie sa facem loc pentru noile jucarii. L-am rugat sa aleaga ce jucarii vrea sa doneze unor copii mai putin norocosi. I-am explicat frumos si calm ca nu toti parintii au destui banuti si nu reusesc sa le cumpere copiilor atat de multe jucarii si ca ii putem ajuta noi. Dupa multe NU-uri categorice si multe explicatii, am reusit. SE POATE! Si spun asta pentru ca al meu copil este tare incapatanat. Are obiceiul sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Nu atunci cand i se spune. La 10 minute dupa. Si asta nu pentru ca asculta de noi si pentru ca a inteles ce are de facut, ci doar pentru ca a decis el ca atunci vrea sa faca. Lucram la asta. Nu prea ne iese, dar nu renuntam. Avem timp. Asadar, a pus deoparte 10 masinute si 2 jocuri. Le-am dezinfectat, le-am impachetat si vor ajunge la alti copii care se vor bucura, sper la fel de mult asa cum s-a bucurat Mihnea cand le-a primit.

Dupa ce am terminat toata nebunia cu organizarea, am iesit in curte si am facut si acolo ordine. Am curatat mica gradina, am taiat crengute uscate, am adunat lucrurile ce mai ramasesera afara si le-am depozitat. La toata treaba asta a participat activ si piticul nostru. E foarte incantat de actiunile astea, vrea sa faca de toate. Am pus luminite in braduti, iar la fiecare pervaz bunica a aranjat frumos ghirlande din brad artificial cu funde mari rosii. Si cred ca in mintea tuturor rasuna cantecelul clasic : “It’s beginning to look a lot like Christmas… ” 

1283877-1366x768-[DesktopNexus.com]Sursa foto: Nexus Wallpapers

Bun, sa recapitulam deci. Curatenie la haine si jucarii: bifat. Curatenie si impodobit curtea: bifat. Frig: bifat ( aici nu am avut niciun merit noi, a venit aerul rece de iarna singur-singurel). Mai lipseste zapada din acest tablou si apoi putem sta linistiti sa primim Craciunul cu drag. Cel putin afara, pentru ca in interior abia am inceput decorarea. Am decis anul asta sa impodobim bradul mai devreme. Vreau sa ma bucur mai mult de el, sa stau seara pe canapea si sa citesc linistita, in timp ce Mihnea se joaca pe langa noi ( sau se gandeste cum sa darame bradul sau cum sa fure un glob pe care sa il ascunda in vreo cutiuta de-a lui).

Stau si ma minunez cat de operativi am fost anul asta. Am reusit sa facem si o parte din cumparaturile pentru cadouri, cele pentru Mos Nicolae au fost achizitionate chiar cu 2 zile inainte.

Revenind la Christmas mood, am continuat si la munca. Laptopul are un wallpaper nou, frumos de iarna. Mailul de la Thunderbird are si el o infatisare de iarna, i-am pus un fundal dragut cu bufnite imbracate festiv ( obsesia mea cu bufnite continua), peste tot sunt globuri si beteala stralucitoare. Spiritul asta de Craciun care te cuprinde e tare fain. Stiu ca nu e totul ok in tara noastra draga, stiu ca nu toate sunt roz in multe din viata noastra, dar am decis sa mai las o parte din stresul asta zilnic si sa ma bucur de perioada frumoasa ce urmeaza.

1913391-1366x768-[DesktopNexus.com]

Legat de bucurii, am gasit un articol tare dragut la Inoza ( pe care am descoperit-o de curand si imi place tare mult de ea – am inceput sa ii citesc blogul din urma, este tare faina ) – Calendarul cu fapte bune -http://www.inoza.ro/calendarul-cu-fapte-bune/. 

Incerc sa fac macar o parte din faptele bune de acolo, am ratat cateva zile ( desi cred ca as putea sa le cumulez intr-o zi pe cele de la inceput) – plus ca una dintre ele deja o indeplinesc – 3. Trimite-i unui prieten Calendarul cu fapte bune. Stiu ca ma citesc prieteni dragi si atunci mesajul meu va ajunge la ei. Poate nu reusim sa facem chiar tot din calendarul, dar trebuie sa incepem de undeva, right?

Acestea fiind spuse, sper sa avem o perioada frumoasa, linistita si sa ne bucuram de cat mai mult timp valoros petrecut cu cei dragi.

Continue reading “Christmas mood ON!”

daily stuff, de-ale mele, mamicie, timpul

Timpul – scurta poveste din viata unei mamici

Se da urmatorul scenariu : o zi din viata unei familii liniste ( not, suntem niste zabauci toti), normale ( not, suntem clar dusi cu capul, in sensul bun evident) , ce sa mai o familie ca oricare alta ( not, suntem mai speciali noi asa :mrgreen: ). Copilul sta acasa cu bunica dupa ce vine de la gradinita, nu doarme la pranz si cand ajung parintii acasa urmeaza runde de joaca. Alergam prin casa, tipam, cantam, dansam. O adevarata nebunie. Daca ne-ar auzi vecinii, s-ar speria, sau poate nu, poate asa e si la ei acasa cu un copil mic. Asadar – familie mare, toti vorbesc mult si tare, ne distram asa aproape in fiecare zi. Pe la 7 seara copilul incepe sa dea semne de oboseala si atunci incepe pregatirea pentru somn.

Pe la 8 terminam cu totul. Copilul adoarme la ora 8, 8 jumatate – asta in functie si de gradul de oboseala. Se face liniste. Atunci intru in panica. Ce sa fac mai intai?

  • ordine in sifonier – fac o data pe saptamana si tot dezastru e.
  • sa citesc
  • sa ascult muzica
  • sa imi actualizez playlistul pentru masina
  • sa calc teancul de rufe proaspat spalate
  • sa scriu pe blog
  • sa mai invat germana
  • sa lenevesc
  • sa ma uit la ultimul episod din Grey’s Anatomy
  • sa ies putin in oras – 1-2 ore
  • sa fac ordine prin casa
  • sa imi calculez bugetul pentru perioada ce vine
  • sa, sa, sa……

Prea multe de facut in prea putin timp. Am nevoie si eu de odihna pana la urma. Dar vreau sa fac si toate astea de mai sus si multe altele. Ma relaxeaza sa citesc , imi place sa ascult muzica, dar ultimul episod din Grey’s m-a lasat cu gura cascata.  Si ma gandesc cateodata ( mint, mai mereu ma gandesc la asta ) cum sa imi impart timpul mai bine. Pana la urma, timp este. Poate nu l-am gasit eu inca pe tot.

Asa ca te intreb pe tine cititorule, tu ce-ai face mai intai?

p.s. ghiciti ce am facut ultima data cand a adormit Mihnea asa devreme?

amintiri, citit, confesiuni, de-ale mele, muzicuta

Viata e prea scurta ca sa..

…nu asculti muzica ce iti place. Sa simti cu tot corpul vibe-ul pe care ti-l transmite un sunet atat de placut. Sa te lasi purtat de versurile care ti-au facut copilaria mai frumoasa, adolescenta mai usoara si viata de om mare mai linistita. De cand ma stiu, ador muzica. Am trecut prin atatea feluri de muzica si am avut perioade rock, rock-n-roll, pop, electric si asmd. Am folosit muzica de multe ori pentru a ma integra. Simteam nevoia sa apartin unui grup si atunci incepeam sa vad preferintele muzicale ale oamenilor respectivi si asa puteam incepe o conversatie foarte usor. Eram timida, inca sunt uneori ( desi nu pare :mrgreen: )  si desi pare ca eram cam stalker, muzica m-a ajutat sa imi fac prieteni. Era si ceva aiurea totusi in treaba asta. Imi era uneori rusine sa recunosc in fata amicilor mei care ascultau numai rock si erau dedicati acestui stil de muzica ca eu mai ascult din cand in cand si pop si electric si din astea numai de zbenguiala. Era o blasfemie . Cum adica sa asculti porcariile alea? Aia nu e muzica si multe alte remarci care ma faceau sa ma inchid in mine.

Cu timpul am invatat sa nu imi mai fie rusine de asta. Sa ascult ce imi place, cand vreau, cum vreau. Viata e prea scurta sa te ascunzi pe la colturi daca iti place sa asculti Smiley si ti-e teama ca te vor privi prietenii cu alti ochi.

Si ce daca suna aiurea? Iti place? Atunci asculta.

La fel e si cu cititul cartilor. Obisnuiam sa citesc doar sa bifez niste puncte. Am inteles apoi ca “sportul” asta pe care am reusit sa il aduc in viata mea din nou trebuie sa imi fie drag si sa nu fiu constransa de niste limite. E adevarat ca exista anumite carti care trebuie citite in viata asta, ele stau la baza formarii noastre ca adulti, dar asta e alta poveste si nu stiu daca sunt in masura sa le indic eu – nu am citit foarte mult ca sa imi pot forma o parere avizata – dar timpul nu e pierdut.

Se poate aplica si in viata de zi cu zi de parinte. Iti place sa dansezi si sa canti cu al tau copil? Fa-o, viata e prea scurta sa stai sa ii explici ca trebuie sa faci curat sau sa impachetezi sarmale. Daca poti sa o faci cu el, cu atat mai bine – petreci timp cu el si se bucura ca te poate ajuta. De cele mai multe ori te incurca, dar daca dai cativa pasi inapoi, respiri adanc si vezi imaginea intreaga arata cam asa : puiul ala mic de om face tot ce ii sta in putinta sa te ajute. El vrea sa petreaca timp cu tine, nu il intereseaza ca nu a sters tot praful :)))

Stiu ca e usor de zis si greu de facut uneori, dar nu e imposibil. Am reusit cu muzica si cititul, e un pas inainte. Viata e prea scurta sa ne-o mai complicam si noi ascunzandu-ne pasiunile si gusturile. Pentru ca se stie de cand lumea: gusturile sunt diferite, nu se discuta.

Si ca final grandios, va las o melodie de care eu sunt obsedata in ultima vreme. Nu are cine stie ce versuri, nu imi transmite filozofii de viata, dar ma face sa ma simt bine si asta e tot ce conteaza 😀

sursa video: Youtube

p.s. ascult si muzica serioasa, nu numai bumti, bumti din asta :))) Data viitoare fac o lista cu melodiile mele preferate de la Metallica. :mrgreen:

confesiuni, de-ale mele

Ma simt ca un copil

De multe ori am senzatia ca sunt un copil, desi am 30 de ani ( urmeaza in curand sa implinesc 31 de ani ). Uneori am impresia ca inca sunt la mama acasa si ca nu am nicio grija pe lumea asta.

Sunt casatorita, am un copil de 4 ani, am un job stabil ( 7 ani in aceeasi firma and counting ) , dar tot am impresia ca sunt un copil. Am responsabilitati, stiu ce inseamna sa te intretii singur si sunt responsabila pentru viata copilului meu. Sunt exemplul lui, sunt lumea lui si trebuie sa fac tot posibilul sa fiu cea mai buna mama pentru el. Sa il invat sa creasca frumos, sa fie responsabil si sa fie un om bun pe lumea asta.

Oare cum vine asta? Cand eram in liceu, in clasa a 10-a, imi imaginam cum ar putea sa fie viata mea la 30 de ani. Vedeam o viata glamour, cu tinute smart office ziua si elegant chic seara.  Ma vedeam lucrand in domeniul traducerilor, cu firma mea organizand diverse evenimente si intalnindu-ma cu diversi clienti pentru a discuta propuneri si detalii despre business-ul meu.

Soc si panica! Nu s-a intamplat asta. Dar nu e prea tarziu sa imi urmez unele visuri de pe atunci ( evident ca modificate conform statusului meu curent de sotie devotata si mamica responsabila 😆 ). Pe langa asta cu traducerile, mai aveam cateva in gand si n-ar fi rau sa le readuc la suprafata. Nu se stie ce lucru bun ar putea iesi de acolo. Dar sa revenim. Viata mea de acum e total diferita de cum o vedeam atunci. Regrete? Poate doar unele mici ce tin de modul in care mi-am organizat viata ( nimic din ce nu as putea schimba acum in bine ). Bucurii? Multe, foarte multe. Emotii traite pe muchie de cutit, zambete din inima si agitatie specifica caracterului meu. Un sot minunat, un om extraordinar pe care il iubesc pana in ceruri si inapoi, un copil adorabil si familiile de langa noi minunate. Nu va ganditi acum ca avem familiile perfecte, nici pe departe. Dar cu bune cu rele, noi ne iubim , ne intelegem si ne ajutam. Sunt zile mai grele, dar sunt si zile frumoase care fac ca tot raul sa dispara din mintile noastre. Ce tot vreau sa spun eu aici este ca desi mi-am imaginat o viata mai glamour, stau si ma gandesc la viata pe care o am acum si e chiar mai faina. Am citit recent un articol despre o tipa care nu isi dorea copii si numai gandul ca ar fi trebuit sa faca unul o ingrozea. Asta pana s-a intamplat minunea si acum nu isi poate imagina de ce oare s-a gandit vreodata ca nu ar vrea sa aiba partea de cea mai tare iubire din lume.

Asa si eu. Mi-am dorit o viata si am primit in schimb alta, mai buna pentru mine. Unde mai pui ca si jobul pe care il am acum este unul tare fain si am parte de cei mai buni colegi pe care mi-i puteam imagina.

Toate gandurile astea au venit asa usor, usor in capul meu cand am realizat ca sunt mamica. Sunt un parinte in adevaratul sens al cuvantului. Nu ma intelegeti gresit, am stiut asta inca de cand am nascut, de cand l-am tinut in brat si stiu asta de aproape 4 ani incoace. Am realizat asta acum de curand cand am participat la prima mea sedinta cu parintii la gradinita celui mic. Nu imi venea sa cred ca stau acolo in calitate de parinte, ca discut cu alti parinti despre educatia copiilor nostri. Poate nu are prea mult sens ce spun, insa asa simt in momentul de fata. Atunci mi-am dat seama ca nu ma mai simt copil. Atunci am fost adult.

Pentru cei care ma cunosc e lesne de inteles ca a doua zi m-am intors la obiceiurile mele copilaresti si o parte din mine se va simti mereu copil. :mrgreen:

                                                                                   – to be continued – 

 

de-ale mele, sanatate, zambete

My body journey

Am ales sa ii dau titlul in engleza pentru ca mi se pare ca suna mai bine. Am multe momente in care am impresia ca ma pot exprima mai bine in engleza, uneori chiar si in germana. Exista cred, un motiv bine intemeiat pentru care creierul meu face asemenea legaturi. Cine stie? Ar trebui sa valorific ideea asta. Dar sa nu ne indepartam prea mult de la subiect.  Am ales sa scriu iar despre drumul meu pentru ca a trecut 1 an si jumatate de cand am decis sa imi schimb un pic stilul de viata.

In iulie 2016 scriam despre inceput si despre cum m-am decis sa las deoparte comoditatea si sa aleg un program de durata. https://marmotaa.wordpress.com/2016/07/03/biggest-loser/

In noiembrie 2016 scriam ca sunt aproape de final si ce am invatat in cateva luni de program tinut strict, dar fara prea mare greutate :  https://marmotaa.wordpress.com/2016/11/09/aproape-de-final/

Iata ca am ajuns in august 2017 si am de cateva luni greutatea potrivita mie si ma mentin in continuare. Am inceput sa fiu mai organizata in ceea ce priveste sportul. Sunt aproape de a avea un program bine pus la punct si o iau pas cu pas. Se vad diferentele. Ma simt mult mai bine, dorm mai bine ( exceptie au fost noptile cu 30 de grade din vara) si am in cele mai multe zile un tonus excelent. Zic in cele mai multe zile pentru ca sunt om si cateodata starile emotionale urate nu pot fi intotdeauna doborate de sport. Sunt zile in care ma tarasc sa ajung in parc sa alerg si sunt zile in care in 5 minute sunt gata echipata si pregatita de atac. Am spus ca nu ma mai stresez pe treaba asta si ma tin de promisiune.

Urmaresc pe Instagram cateva conturi de oameni pasionati de fitness, in mod special pe o tipa care e mamica a 3 copii si dupa ce a trecut de toate 3 sarcinile, isi face timp si merge la sala si lucreaza zilnic la corpul ei. Imi place de ea pentru ca scrie sincer, posteaza si imagini cu ea in zilele mai urate, dar si in zilele frumoase. Are un stil asa cald si te ajuta sa vezi ca si alte mamici sunt in situatia ta. Diferenta aici este ca ea are 3 copii si eu doar 1. Cateodata e suficient 1 copil si nu reusesti sa faci tot ce ti-ai propus intr-o zi. Asa ca nu comparam situatiile. Mai bine luam ce e bun din ele si invatam.

Mi-am propus ( pentru a nu stiu cata oara ) sa imi fac un program de dimineata, sa ma trezesc mai devreme si sa alerg sau sa imi fac setul de exercitii pentru ziua respectiva. Citesc la mamica de care v-am spus mai sus, ca are zile in care se trezeste si la 5 dimineata sa mearga la sala. Ora aia de trezit pentru mine este doar atunci cand trebuie sa plec cu avionul pe undeva, altfel nu are loc in programul meu. How do they do it? Un lucru e sigur, nu cred ca se pune la somn la ora 1-2, asa cum fac eu de cativa ani incoace. Aici gresesc, asta e clar. Trebuie sa ma culc o data cu gainile si sa ma trezesc tot cu ele.

O mai urmaresc pe Ioana – http://ioanadumitrache.ro/ pentru ca ma inspira, pentru ca e o forta de neoprit. A reusit sa slabeasca peste 40 de kg intr-un 1 an si jumatate si asta doar prin alimentatie si sport. A avut si momente bune, dar si momente mai putin bune si le-a povestit. Imi place tare mult de ea pentru ca nu renunta si pentru ca se tine de treaba. Pe blogul ei mai gasiti si multe sfaturi faine de make-up si fashion, asa ca take a look.

Sunt foarte multi oameni faini in online care merita urmariti pentru ca intr-o “excursie” de genul e bine sa ai de unde sa te inspiri. Si de cele mai multe ori mi-am gasit forta de a merge la alergat sau de a face si ultimul set de abdomene prin ei.

Imi place foarte mult sa alerg, insa asa nu e suficient pentru tonifiere. Pana acum am reusit sa ma mentin la 4 antrenamente pe saptamana, uneori chiar si 5.  Din astea 3 sunt alergari in parc, pana acum am ajuns sa alerg 3 km cu o singura oprire, iar pe final inainte de partea de cool down ( mers lejer) , fac 4-5 sprinturi de 300 m ( depinde cat ma tine – am invatat sa imi ascult corpul si sa nu il fortez mai mult decat e nevoie) , iar apoi merg la pas sa imi revin. Nu este indicat sa te opresti brusc dupa ce ai alergat, e recomandat sa mai mergi cateva minute pentru a-ti regla pulsul. Apoi am seturi de exercitii pe care le fac acasa, uneori ma “ajuta” si Mihnea ( e tare distractiv sa faci flotari cu una bucata copil care cantareste aproape 18 kg) si partea faina este ca nici o zi de training nu este la fel. Pe astea din urma recunosc, le-am facut mult mai greu si inca nu am un tonus excelent. Dar ajung eu si acolo :mrgreen:

Pentru antrenamentele mele folosesc aplicatia Nike Training (se regaseste in magazin Play si este compatibil si cu IOS) impreuna cu Nike Run Club. Ambele sunt gratuite iti poti seta programul in functie de conditia ta fizica, de cat de activ esti si in functie de timpul pe care poti sa-l aloci. Mi-ar placea sa ajung sa merg la sala, sa fac sesiuni cu un antrenor personal, cred ca m-ar organiza mai mult. Insa pana atunci ma bazez pe programul conceput de mine si rezultatele nu intarzie sa apara. Am mai spus-o si in alte dati, nu sunt specializata in nutritie sau sport, am invatat pe parcurs prin indicatiile unui doctor specialist ce am de facut in ceea ce priveste alimentatia si pentru categoria no.2 – sportul ma informez cat de poate de mult din surse potrivite ( in mare sunt antrenori personali si din aplicatia Nike ma folosesc de articolele scrise de diversi atleti – cu alte cuvinte ma inspir din experienta lor vasta in ale sportului).

Ce vreau sa spun e ca solutii mereu exista si am vazut ca in ultima vreme tot mai multa lume adopta un stil de viata sanatos si unul bazat pe miscare. Fie ca alearga in parc, fie ca merg cu rolele sau se duc la o partida de fotbal, important e ca nu raman pe canapea :mrgreen:

Trust yourself and your body, you’ll know how to do it! Si daca tot folosesc aplicatia Nike, transmit si un indemn pe calea asta: Just do it! 

Surse imagini: Google Images

Pregatesc un articol cu before and after poze, deocamdata imi fac putintel curaj sa postez fotografii.

Zile pline de energie sa aveti!

amintiri, calatorii, plimbari, vara, zambete

Mic jurnal de vacanta

Cea mai asteptata vacanta din viata mea.

Cea mai lunga vacanta si una dintre cele mai relaxante pe care le-am avut pana acum.

Semn clar – copilul meu creste si cred ( sper ) ca va fi din ce in ce mai usor in deplasari.

Am mai plecat cu el din tara, insa anul acesta a fost prima data cand am plecat cu masina. Destinatia: Thassos. 

Nu sunt prima si nici ultima care scrie impresii din vacanta in Thassos, dar pentru mine a fost prima vacanta acolo. Si mi-a placut foarte mult. Mi-a placut relaxarea oamenilor de acolo, serviciile oferite si cel mai mult mi-a placut nisipul de pe plaja. Am facut o obsesie pentru nisipul lor. Stateam minute in sir si ma jucam ca un copil. Am facut castele de nisip, trasee pentru masinutele lui Mihnea si tot felul de constructii care mai de care mai traznite.

Quality time for us and the kid. 

Ce a fost diferit la aceasta vacanta? Am putut sa stam la terasa si sa mancam linistiti fara sa fugim dupa una bucata copil energic. A fost atat de incantat sa stea la terasa cu noi, a “citit” din meniu, ne-a recomandat mereu sa mancam peste si si-a ocupat timpul ba cu o carte de colorat, ba cu masinutele si au fost cateva cazuri in care s-a uitat la filmele lui preferate ( le are pe tableta).

Pauza pentru aruncat cu rosii in mine ca am dat copilului tableta la masa :mrgreen:

Continuam. Mesele la terasa cu un copil de aproape 4 ani – reusite. Nu imi venea sa cred ca am ajuns la nivelul asta de liniste. Nu a fost nevoie sa apelam la trucuri pentru a-l face sa stea linistit si asta pentru ca de data asta nu m-am mai stresat atat de mult si l-am lasat sa se simta bine si sa faca cam tot ce ii trece prin cap – adica joaca din plin, ca doar asta e principala lui activitate acum.

Am ales sa stam cazati la o vila intr-un mic complex, relativ aproape de plaja ( faceam cam 10 minute de mers lejer pe jos). M-a uimit cat de usor s-a adaptat in noul loc. Nici nu am intrat bine in casa, ca el si-a intins deja jucariile, a adjudecat locul pe canapea si dupa ce a explorat toata casa a concluzionat ( dupa ce ne-a tot auzit pe noi vorbind) – asta e casa noastra de vacanta din Grecia. De atunci de fiecare data cand nu mai voia sa stea pe plaja, venea la mine si imi spunea: “hai mami, sa mergem la casa de vacanta”.

Am ales sa ne plimbam si nu am stat mereu pe aceeasi plaja si in ultimele zile am gasit o plaja tare frumoasa – Pachis Beach. Relaxare, voie buna, o intepatura de viespe ( rezolvat cu nisip si apa de mare – minuni a facut praful magic aka nisipul ).

Asadar, cazare faina, plaje frumoase, terase cu mancare buna, copil fericit – bifat.

Drumul – cu avantaje si dezavantaje. Nu ne e teama de mers cu masina pe distante mari, insa de data asta a fost un pic mai dificil deoarece una bucata copil are rau de masina si una bucata mamica mai are probleme din cand in cand daca sta in spate. Nu au functionat plasturii si nici aerul rece. Au ajutat opririle, dar nu foarte mult. Ce m-a lasat pe mine uimita a fost forta lui de a-si reveni dupa un episod din asta urat. Tin minte ca de fiecare data cand imi venea rau pe drum, dupa eram terminata. Copilul dupa era fresh ca o floricica, vesel chiar. Asta a fost partea buna. Insa nu ne oprim, sigur vom gasi o varianta potrivita pentru drumurile mai lungi.

Acum sa nu credeti ca a fost cea mai perfecta si tare vacanta pe care am avut-o, dar am ales sa uitam si partile un pic mai urate (au existat chestii marunte care ne-au distrus pe moment linistea). Momente de stres vor exista mereu, momente in care ne pierdem rabdarea si explodam, depinde de noi cum reusim sa ne revenim si sa zambim din nou. Sper ca oamenii dragi care au fost cu noi in excursia asta nu si-au smuls prea tare parul din cap :mrgreen:

Then again, we are not perfect. Mai facem si greseli.

 

p.s. am si citit in vacanta asta. 1 carte si restul de o jumatate dintr-o carte pe care nu reuseam de 1 an de zile sa o mai termin. E o reusita si asta mi-a deschis apetitul din nou pentru citit. Dovada faptul ca dupa ce m-am intors la o saptamana deja dadeam comanda de vreo 10 titluri tare dragute.