Ziua in care m-am simtit frumoasa

Astazi e a doua zi cand ma trezesc cu un ochi umflat. O afectiune banala – conjunctivita. Diagnostic pus dupa 3 ore de stat la primiri urgente la singurul spital pentru urgente oftalmologice din Bucuresti. O singura sectie de garda pe toata raza orasului. Dar nu despre asta vreau sa scriu astazi, nu despre sistemul medical din Romania. Nu vreau sa fiu trista azi, desi este a doua saptamana cand ajung in spital la Urgente. Prima data a fost cu Mihnea si din fericire el e bine acum. Insa daca mie ca adult mi s-a parut groaznic sa astept 3 ore sa fiu vazuta de un medic, nu stiu zau cum pot copilasii sa astepte atata timp. Sentimentul de neputinta e teribil de greu de dus in spate. Un astfel de eveniment in viata ta te poate stoarce de energie si de pozitivism. Chiar daca a durat consultatia doar 10 minute si nu a fost ceva grav, tot m-am simtit aiurea dupa atata timp de asteptare.

Astazi insa vreau sa va scriu despre ceva fain ce mi s-a intamplat. Atat de mult m-a emotionat, incat am decis sa scriu despre asta. Pentru ca mi-a schimbat total ziua si a facut-o sa fie mai usoara. Desi azi dimineata cand m-am uitat in oglinda nu mi-a fost usor. Nu e o tragedie ce mi se intampla, e un lucru banal, dar simplul fapt ca trebuia sa merg la munca nemachiata m-a cam daramat. Si nu trebuia sa se intample asta. Mi-a fost teama insa de reactia colegilor care nu m-au vazut nemachiata niciodata. Si sincer a fost o prostie.

Fiecare dimineata incepe aproape la fel pentru mine – spalat pe fata, dinti si apoi machiaj. Nu folosesc multe produse, sunt adepta unui machiaj cat mai natural sau mai simplu. Nu lipseste din trusa mea rimelul si tusul negru de ochi. Sunt dependenta de ele. In weekend reusesc sa stau nemachiata, sa las tenul sa respire. E absolut minunat, insa daca trebuie sa ies din casa ma simt stinghera si de cele mai multe ori aplic un rimel. Asa ma simt bine, asa ma simt frumoasa. Si nu ar trebui. Niciodata nu m-am considerat frumoasa, cel mult am zis de mine ca sunt draguta. Sunt atatea femei frumoase pe pamantul asta (vorbesc aici de frumusetea naturala, de femeile alea care si daca isi pun o punga pe cap tot superbe sunt in orice moment al zilei) si uneori asta pune presiune pe o femeie normala, simpla. Nu stiu daca treaba asta cu faptul ca nu ma simt frumoasa vine din copilarie sau este poate o problema pe care am dezvoltat-o prin liceu, insa exista acolo. Stiu bine ca nu frumusetea exterioara este cea care te defineste ca om, dar sa fim seriosi in zilele noastre te ajuta mult sa fii a pretty face. 

Dar nici despre asta nu e vorba astazi. Azi e despre cum o simpla fraza m-a facut sa ma simt minunat. Mi-a dat incredere in mine si am realizat ca nu e asa rau sa fiu eu. Naturala. Fara machiaj. Ba mai mult si cu un ochi umflat. Stiu ca a spus-o din suflet. S-a uitat la mine si mi-a spus: “Dar esti frumoasa asa nemachiata, iti sta bine. Zici ca esti o pustoaica.” A fost suficient cat sa ma faca sa ma simt frumoasa, sa imi dea incredere in mine. Multumesc Miki pentru cuvintele atat de simple, dar cu atat de mult efect. Multumesc fetelor ca m-ati ajutat sa ma simt mai bine in pielea mea. Sunt o norocoasa ca va am. 

Beautiful inside and outside. Wear it, own it! And remember to smile 🙂

 

 

 

 

 

Advertisements

Discutie cu Mihnea despre meserii

Am pe birou o poza cu Mihnea de cand avea 6 luni si un pic. Sta pe o buturuga in curte la mama, inconjurat de verdeata. Nu stiu daca se vede in poza de mai jos, dar e o poza tare reusita. Ce nu se vede in poza insa e un parinte panicat la cativa cm de acel copilas dolofan si numai bun de smotocit. Abia se tinea sa stea in fundulet si ne temeam ca va dura prea mult poza si ne si vedeam culegandu-l de pe jos. Din fericire nu a fost cazul. Atunci abia scotea cateva sunete pe care noi le interpretam ca fiind cuvinte elaborate ( ce caraghiosi eram si inca suntem uneori ).

Acum insa la 4 ani distanta de poza aceea, purtam cu el discutii din ce in ce mai interesante. Inca de cand era bebelus ii povesteam mereu aproape fiecare pas pe care urma sa il facem. Si acum continuam sa facem la fel pentru ca el este din ce in ce mai interesat sa discute cu noi, sa afle informatii. Ne-au avertizat prietenii ca va urma perioada lui “de ce” si ma gandeam ca ce-o fi asa mare scofala. Ii raspund frumos la fiecare intrebare si gata treaba. Oh well, lucrurile nu stau deloc la asa. Sirul de intrebari poate continua la infinit si ajung uneori sa nu mai stiu ce sa spun. Daca ma incurc in raspunsuri ma atentioneaza si daca se intampla sa ii dau acelasi raspuns la intrebari diferite, nu ezita sa imi reaminteasca faptul ca i-am mai spus asta o data. Replica e ceva de genul : ” Mamiiii, iar ai incurcat, off. ”

Zilele trecute eram in parc si la un moment dat vine impreuna cu prietenul lui la noi si ne intreaba despre cum se formeaza ploaia si ce e aburul ala care se ridica dupa o ploaie mare. Se contraziceau pe tema asta de zici ca erau doi adulti care discuta despre fotbal sau politica. Cu aceeasi inflacarare. :mrgreen: Asadar nu ne plictisim cand vine vorba de discutii interesante.

Pana acum insa, am uitat sa vorbim cu el despre meserii. Despre ce facem noi la munca. Nimic. Nada. Nothing. Copilul e pe dinafara. Cum am aflat? Pai au discutat la gradinita despre meserii si a fost intrebat de catre educatoare. Ce urmeaza mai jos e discutia pe care mi-o inchipui ca au avut-o, mi-am facut o idee din ce mi-a povestit educatoarea lui.

Educ. : Mihnea, ne poti spune te rog ce meserie are mami?

Mihnea : Aaaamm, CROCHETA.

evident pe fundal se starnesc rasete, educatoarea este si ea amuzata ( nu poate sa se tavaleasca pe jos de ras, ca deh..)

Educ.: Cum adica, CROCHETA? Ce anume face o CROCHETA?

Mihnea : AAAhhmm, nu stiu.

baga un zambet din ala fermecator si inocent si scapa.

Educ.: Oook, atunci poti sa ne spui ce meserie are tati?

Mihnea: Nu stiu.

Educ.: Dar ce face tati la servici?

Mihnea: Munceste mult.

Cand credea ca a scapat vine si intrebarea cea mare.

Educ. : Si tu ce ai vrea sa te faci cand vei fi mare?

Mihnea: Aviatorist. ( traducere libera – pilot de avioane )

Si cu asta gata, a inchis discutia. Ce atatea intrebari, ce atatea detalii despre viata lui personala. Indiscreti mai sunt oamenii in ziua de astazi.

Cand mi-a povestit bunica lui ce a facut la gradinita, am ras cu pofta si cand l-am intrebat si pe el ce inseamna nu a stiut sa imi zica. Cred ca a auzit la vreun desen animat, nu stiu sigur. Nu am aflat nici pana astazi, inca sunt in cautari.

Intre timp, ma tot gandesc cum sa ii explic meseria mea. La mine e oarecum mai usor, am schitat in linii mari niste detalii pe care el le poate intelege, la tati insa… Oh well, cred ca il las pe el sa poarte discutia asta 😆 Cand eram la gradinita, intrebarile astea imi placeau la nebunie pentru ca stiam clar ce sa raspund. Mami – casnica ( si explicam ca sta acasa si face treaba multa ), Tati – politist ( prinde hotii ).

Parca era mai simplu pe vremuri, nu-i asa?

 

 

 

Trebuie

Trebuie sa citesc mai mult.

Trebuie sa fac ordine in haine acum.

Trebuie sa fiu mai organizata.

Trebuie sa imi fac un plan.

Trebuie sa ma trezesc, am ajuns aproape la jumatatea anului si simt ca a trecut timpul pe langa mine.

Trebuie sa alerg mai mult.

Trebuie sa fiu mai calma.

Trebuie sa fiu mai atenta.

Trebuie sa …

… si lista poate continua cred ca la infinit. Realizez ca folosesc si in comunicarea mea cu Mihnea de foarte multe ori acest trebuie. El fiind in perioada lui “de ce?” se uita la mine cu niste ochi de caprioara si mereu ma intreaba de ce trebuie sa faca anumite lucruri de care ii spun. Uneori am raspunsul potrivit, alteori ma opresc si ma intreb: dar chiar, oare de ce trebuie acum?

O prietena imi spunea ca a invatat in ultima vreme sa nu mai foloseasca atat de des trebuie si sa inlocuiasca cu alte expresii, de exemplu – “ar fi bine sa… “sau “poate e mai bine sa…”

Ar fi bine sa citesc mai mult.

Poate e mai bine sa fac ordine in haine acum, posibil sa nu mai am timpul asta la dispozitie in alta zi.

Parca suna mai bine, nu-i asa?

Desigur, acest trebuie are mai multe intelesuri si uneori nu ai de ales si il folosesti. Insa in cazul de fata el pune atata presiune pe mine, incat simt uneori ca nu fac indeajuns in viata asta. Ca trece timpul pe langa mine. O fi that middle life crisis despre care se tot vorbeste atat? Nu am simtit cand am implinit 30 de ani, nu am simtit nici la 31 de ani, dar ma apropii de minunata varsta de 32 de ani si poate ceasul meu s-a trezit acum la realitate.

Asa ca imi propun un exercitiu pe care sa il fac zilnic, nu pentru ca trebuie ci pentru ca ar fi bine sa il introduc in rutina mea ( see what I did there? ).  Sper si cred ca va avea efecte benefice asupra starii mele generale. Poate ma va ajuta sa vad lucrurile un pic mai clar si sa ma opreasca din cand in cand din alergatul asta nebun dupa diverse lucruri. Sa invat si sa accept ca pot avea experiente frumoase in viata asta, fara sa pun atata presiune la fiecare pas.

Daca totul merge bine, imi iau si tema pentru acasa 🙂

 

Sursa foto: Google Images

 

 

O situatie cu sosete

Poate parea o poveste banala la prima privire, insa mie mi-a inseninat ziua. De obicei sunt foarte atenta la detalii si am un talent special cand vine vorba de observat chestii iesite din comun, chestii care nu au ce cauta intr-un excel (de exemplu) sau intr-un contract s.a.m.d.

Astazi dimineata insa, am plecat de acasa imbracata asa: rochita neagra cu o aplicatie motiv traditional romanesc, colanti/pantaloni imitatie piele (musama cum le zic eu) si botine negre de piele intoarsa. Deasupra un palton bej frumusel si hai sa pornim la drum. Ies pe usa, cu toate gentile posibile dupa mine (ca asa imi place mie sa ma incarc) , iau copilul si ne indreptam frumos spre gradinita. Parchez frumusel in curtea gradinitei si cand ma dau jos, imi fug ochii  spre glezna mea de gazela. Sosetele mele erau de cel mai frumos gri deschis posibil. Confortabile, n-am ce zice. Calduroase, m-am gandit ca o sa am nevoie pe o zi ploioasa. Problema era ca aratam ca un clovn – pantaloni negri, rochita neagra, botinele tot negre si sosete gri deschis. Ca nuca in perete se potriveau tinutei mele (sau poate exista o regula in fashion si eu nu o stiu).  Nu-s eu vreo impatimita in ale modei, dar cat de cat am grija la unele detalii. Atat cat ma pricep si eu ca sa nu ies pe strada imbracata ca una scapata de la spitalul 9. Si mai stiu ceva ce m-a invatat mamica mea adoptiva Adelina – niciodata, dar niciodata nu amestecam maro cu negru intr-o tinuta. Desi daca stau sa ma gandesc, cred ca de cateva ori, fara sa vreau am facut o combinatie de genul (din lipsa de articole vestimentare desigur) si in respectivele ocazii numai vorbele Adelinei imi rasunau in minte.

M-am rugat sa nu se uite nimeni la mine, sa nu ma intalnesc cu vreo mamica pe holurile gradinitei, am schimbat copilul cat am putut de repede si dusa am fost.

Prima oprire si cea mai la indemana – Mega Image. Tot voiam eu sa iau fructe si ceva pentru dimineata, asa ca a picat la fix. Ca sa nu mai prelungim agonia, criza a fost rezolvata cu cele mai dragute sosete negre pe care le puteam gasi intr-un supermarket. Au chiar si un desen fain in sus pe glezna. All in all se potrivesc neasteptat de bine la vestimentatia de astazi.

Cum nimic nu e intamplator in ultima vreme la mine, aseara in cautarea unor idei de cadou, am dat peste Madam Mitza – https://www.madammitza.com/ si este exact ceea ce imi trebuia. Daca nu apucati sa dati click pe link inainte, va spun eu repede despre ce e vorba – sosete. Multe, colorate. Pe scurt – cele mai cool sosete. Daca v-am trezit interesul, dati click acolo pe site sa vedeti ce modele dragute au. Pe mine m-au convins, deja caut sa dau comanda. Am gasit si la cei de la Mindblower – https://mindblower.ro/ modele super faine. Acolo chiar recomand si hartile razuibile – au fost un real succes printre norocosii care le-au primit cadou. Si cum inspiratia vine din mediul online, tot aseara am vazut pe Instragram la Raisa o poza tare draguta cu sosetele ei colorate. Vedeti deci, semne peste tot.

Daca tot am deschis capitolul sosete, poate ma lamureste si pe mine cineva care e treaba cu sosetele purtate la sandale. Mai e in trend? Nu ca m-as imbraca numai in ultimele creatii de pe catwalk, dar sa stiu daca e cazul sa imi comand si ceva potrivit pentru vara ce vine.

Nota de final – Keep calm and wear cool socks! It will make your day 🙂

Despre carti si bucuria de a citi

Anul 2017 mi-a adus din nou bucuria de a citi. Am reusit sa gasesc timp suficient sa stau linistita si sa citesc. Am profitat de aproape fiecare moment in care aveam putin timp liber si m-am pus cu “burta pe carte”. Bine am facut, pentru ca la final de an mi-am dat seama ca am reusit sa duc la bun sfarsit 10 carti. Pentru mine e o realizare mare, mai ales ca mare parte din timpul meu este dedicat copilului zglobiu pe care il am de 4 ani in viata mea deja. Si cum in rezolutiile din inceputul anului 2017 am inclus si treaba asta cu cititul, bucuria e si mai mare pentru ca am reusit sa ma tin de aceasta promisiune facuta.

Nu mi-am setat cat sa citesc, nu am avut o lista, am citit ce mi-a picat in mana ( a se traduce prin – ce mai aveam in biblioteca si ce primisem de ziua mea). Mai jos vedeti titlurile care mi-au facut serile mai usoare:

Si pentru ca am fost mereu fan thrillere, romane politiste in momentul de fata citesc prima carte din seria Millenium: Barbati care urasc femeile – Stieg Larsson. Trebuie sa recunosc, la inceput mi s-a parut plictisitoare si nu prea m-a prins, dar pe masura ce am continuat sa citesc mi-am schimbat parerea.

Am inlocuit in cele mai multe seri tv-ul cu cititul. E mai relaxant si parca dorm mai bine. Aveam obiceiul de a deschide televizorul cand ma puneam in pat la somn si ma uitam la tot felul de filme/seriale/emisiuni care ma tineau treaza pana noaptea tarziu. Si unele nici macar nu imi placeau atat de mult, dar era obiceiul de a ma uita la ceva inainte sa adorm.

Cu ocazia asta Mihnea a devenit tot mai interesat sa ii citim in fiecare seara si ma bucur tare mult. La categoria juniori acum citim o carte de care este foarte incantat ( sursa foto: Libris ) , ba mai mult are si povestioare preferate pe care le solicita.

Sper sa ne tina obiceiul asta, asa putem petrece timp impreuna si e foarte relaxant. Intre timp caut si alte titluri pe care sa le adaug la provocarea anului 2018 ( 30 de carti mi-am propus sa citesc pana la finalul anului ). Desi cartile mele din 2017 nu au fost unele cu foarte multa substanta, printre titlurile de anul asta imi propun sa citesc si alt fel de carti.

Inspiratia poate veni de peste tot :

  • pe blogul Raisei gasesti o tona de inspiratie, citeste foarte mult si am gasit la ea multe recomandari faine.
  • pe blogul Printesei gasiti recomandari interesante pentru carti de luat in vacanta ( am pus linkul pe numele ei).
  • Pe Tomata cu scufita o citesc de foarte mult timp, inca de pe vremea gunoierilor ( cei care isi mai aduc aminte de acea perioada) si are o lista impresionanta de carti citite – vezi sectiunea Lecturi de pe blogul ei.
  • mai gasim si la Nina un articol fain despre carti citite in 2017 .

Lista poate continua, exista in blogosfera multe, multe articole frumoase cu recomandari de citit, iar site-urile online abunda in oferte pentru carti. Asa ca rezolutia anului asta va fi – buy more books, read everything you can get and be happy. 

 

2017 pe sfarsit

Mai e putin si se termina anul. Nici nu stiu cum sa il caracterizez. Am impresia ca a trecut atat de repede incat abia acum pe final mi-am dat seama ca a mai trecut un an si inca nu imi vine sa cred. Sunt convinsa ca daca ma gandesc bine, sigur am facut ceva bun anul asta. :mrgreen:

Anul trecut spre final, imi scriam cateva rezolutii si se pare ca fata de alti ani am reusit sa ma tin de cateva. Ia uite mai jos ce scriam in articolul de final :

Si ca sa fie articolul complet, am totusi cateva rezolutii de An Nou:

  • sa petrec mai mult timp cu Mihnea – vreau sa includ in timpul meu mai multe activitati cu el. Am reusit sa fac asta destul de mult anul asta, am lasat multe deoparte, m-am pus pe jos si m-am jucat pana n-am mai stiut cat e ceasul. 
  • sa citesc mai mult, anul trecut am bifat 2 carti ( ce-i drept si lipsa de timp ma omoara) – In 2017 am citit mai mult, ce-i drept prietenii mei au avut grija si mi-au facut cadou carti si ii incurajez sa faca asta si in 2018. Anul asta am bifat aproape 10 carti. Me proud, sunt pe drumul cel bun. 
  • mai mult sport, am descoperit ca e un mod tare placut de a te relaxa – in vara aveam program aproape zilnic de alergat si de urcat scari in parcul Carol. Pana cand s-a racit foarte tare afara si nu am mai reusit sa ma tin de promisiune. Mi-am facut un plan mai bun pentru anul ce vine. 
  • sa invat sa dorm corect – n-am reusit, inca dorm haotic. 
  • si cea mai mare provocare a anului va fi urmatoarea : sa incerc sa fiu “a morning person” – cine ma cunoaste, stie foarte bine ce drag mi-e somnul de dimineata, dar am descoperit ca e mai eficient sa iti incepi dimineata cu un antrenament usor- iti va da mai mult energie pentru ziua ce urmeaza. – hahaha, in timp ce scriu articolul asta le citesc celor din familie rezolutia si ii bufneste si pe ei rasul. Se pare ca nici 2017 nu a fost anul meu in ceea ce priveste trezitul de dimineata. Oh well, cine stie ce imi rezerva anul 2018. 

Ce-mi doresc pentru noul An? Sa zambesc mai mult, sa nu mai mai supar asa des, sa nu ma mai agit pentru lucruri marunte. Just breathe, take some time and be happy.

Ce doresc lumii pentru 2018? Pace. Liniste. Fericire. Trezire la realitate si lupta pentru o viata mai buna, mai curata.

Cam multe pentru un singur an, nu-i asa? Dar pana la urma daca nu indraznesti sa visezi, nu dai sansa viselor sa se indeplineasca.. Cine stie ce se poate intampla?

Ah, si era cat pe ce sa uit. Sanatate oameni buni, ca e mai buna decat orice pe lumea asta. Fara ea nu poti fi tu, cel care poate face lumea mai buna incepand chiar de maine.

Happy new year! Sa aveti un inceput de an asa cum vi-l doriti!

happynewyear-700x700.png

p.s. nu uitati sa zambiti, intrati in noul An fericiti!

Christmas mood ON!

Am inceput luna decembrie in forta. In mini vacanta ce tocmai a trecut ( 30 noiembrie- 3 decembrie) nu am plecat pe nicaieri si am decis sa facem curatenia de iarna. Nu aia clasica de smotru prin casa, pe aceea o lasam aproape de ajunul Craciunului. Am decis sa organizam haine, jucarii si sa mai eliberam dulapurile.

Si am gasit multeee lucruri care nu ne mai foloseau, dar care ocupau spatiul aiurea. Am inceput cu hainele. In timpul anului, obisnuiesc sa mai fac ordine prin haine si donez o buna parte din ele. Acum a venit iar momentul donatului si fiindca la gradinita lui Mihnea se strang lucruri pentru familii nevoiase, am zis ca e perfect timing. Am organizat hainele lui Mihnea pe marimi/varsta, le-am vidat si le-am pus deoparte pe cele ce mi-au fost dragi. Restul le-am pus in pachet pentru gradinita. Am primit si de la prieteni cateva lucruri tare frumoase si le-am aranjat frumos si pe acelea in pachetel.

Cand am ajuns la jucarii, a fost testul suprem. In urma cu cateva zile citisem la George – http://taticool.eu/un-copil-sa-si-doneze-jucariile-bai-se-poate-noua-ne-a-iesit/ si m-a inspirat sa incerc si cu Mihnea metoda. Citisem tot felul de articole si aveam in cap un discurs bine pregatit, dar articolul lui George m-a impulsionat sa nu mai aman. Am luat toate jucariile pe care le are si le-am rasturnat in mijlocul camerei. Am inceput sortarea si munca de lamurire. I-am explicat ca urmeaza sa primeasca tot felul de cadouri ( vine ziua lui, vine Mos Craciun ) si ca trebuie sa facem loc pentru noile jucarii. L-am rugat sa aleaga ce jucarii vrea sa doneze unor copii mai putin norocosi. I-am explicat frumos si calm ca nu toti parintii au destui banuti si nu reusesc sa le cumpere copiilor atat de multe jucarii si ca ii putem ajuta noi. Dupa multe NU-uri categorice si multe explicatii, am reusit. SE POATE! Si spun asta pentru ca al meu copil este tare incapatanat. Are obiceiul sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Nu atunci cand i se spune. La 10 minute dupa. Si asta nu pentru ca asculta de noi si pentru ca a inteles ce are de facut, ci doar pentru ca a decis el ca atunci vrea sa faca. Lucram la asta. Nu prea ne iese, dar nu renuntam. Avem timp. Asadar, a pus deoparte 10 masinute si 2 jocuri. Le-am dezinfectat, le-am impachetat si vor ajunge la alti copii care se vor bucura, sper la fel de mult asa cum s-a bucurat Mihnea cand le-a primit.

Dupa ce am terminat toata nebunia cu organizarea, am iesit in curte si am facut si acolo ordine. Am curatat mica gradina, am taiat crengute uscate, am adunat lucrurile ce mai ramasesera afara si le-am depozitat. La toata treaba asta a participat activ si piticul nostru. E foarte incantat de actiunile astea, vrea sa faca de toate. Am pus luminite in braduti, iar la fiecare pervaz bunica a aranjat frumos ghirlande din brad artificial cu funde mari rosii. Si cred ca in mintea tuturor rasuna cantecelul clasic : “It’s beginning to look a lot like Christmas… ” 

1283877-1366x768-[DesktopNexus.com]Sursa foto: Nexus Wallpapers

Bun, sa recapitulam deci. Curatenie la haine si jucarii: bifat. Curatenie si impodobit curtea: bifat. Frig: bifat ( aici nu am avut niciun merit noi, a venit aerul rece de iarna singur-singurel). Mai lipseste zapada din acest tablou si apoi putem sta linistiti sa primim Craciunul cu drag. Cel putin afara, pentru ca in interior abia am inceput decorarea. Am decis anul asta sa impodobim bradul mai devreme. Vreau sa ma bucur mai mult de el, sa stau seara pe canapea si sa citesc linistita, in timp ce Mihnea se joaca pe langa noi ( sau se gandeste cum sa darame bradul sau cum sa fure un glob pe care sa il ascunda in vreo cutiuta de-a lui).

Stau si ma minunez cat de operativi am fost anul asta. Am reusit sa facem si o parte din cumparaturile pentru cadouri, cele pentru Mos Nicolae au fost achizitionate chiar cu 2 zile inainte.

Revenind la Christmas mood, am continuat si la munca. Laptopul are un wallpaper nou, frumos de iarna. Mailul de la Thunderbird are si el o infatisare de iarna, i-am pus un fundal dragut cu bufnite imbracate festiv ( obsesia mea cu bufnite continua), peste tot sunt globuri si beteala stralucitoare. Spiritul asta de Craciun care te cuprinde e tare fain. Stiu ca nu e totul ok in tara noastra draga, stiu ca nu toate sunt roz in multe din viata noastra, dar am decis sa mai las o parte din stresul asta zilnic si sa ma bucur de perioada frumoasa ce urmeaza.

1913391-1366x768-[DesktopNexus.com]

Legat de bucurii, am gasit un articol tare dragut la Inoza ( pe care am descoperit-o de curand si imi place tare mult de ea – am inceput sa ii citesc blogul din urma, este tare faina ) – Calendarul cu fapte bune -http://www.inoza.ro/calendarul-cu-fapte-bune/. 

Incerc sa fac macar o parte din faptele bune de acolo, am ratat cateva zile ( desi cred ca as putea sa le cumulez intr-o zi pe cele de la inceput) – plus ca una dintre ele deja o indeplinesc – 3. Trimite-i unui prieten Calendarul cu fapte bune. Stiu ca ma citesc prieteni dragi si atunci mesajul meu va ajunge la ei. Poate nu reusim sa facem chiar tot din calendarul, dar trebuie sa incepem de undeva, right?

Acestea fiind spuse, sper sa avem o perioada frumoasa, linistita si sa ne bucuram de cat mai mult timp valoros petrecut cu cei dragi.

Read More »