Uncategorized

Marmota sunt si imi pierd cerceii


Inca de cand nici nu puteam sa vorbesc cum trebuie am purtat cercei.Prima mea pereche de cercei a fost de aur.Deh asa era pe atunci,se nastea fetita,nu avea nici o luna si hai sa ii punem cercei.Nu aveam cum sa ma impotrivesc pentru ca nu prea stiam eu ce se intampla pe vremea aia.Am convietuit cu perechea respectiva de cercei pana la varsta minunata de 12 ani,cand am hotarat ca e timpul sa ii dau mai departe in familie ( mai exact verisoarei mele) si sa imi gasesc alte modele.Din nou,in vremurile alea se purta aur,si mare lucru era daca aveai cercei de aur,mai ales daca aveau si ceva karate in plus.Ce sa mai, eram tare.Aveam cercei de aur galben combinat cu aur alb.Minune mare.Treaba asta cu aurul a durat la mine destul de mult,pana aproape de terminarea liceului,cand m-am decis sa incep sa port si alte modele.Argintul si imitatiile de argint erau la moda si nefiind o impatimita a modei purtam cam orice mi se parea mie simpatic.Nu prea elegant,nu foarte incarcat.Si eram fericita cu cerceii mei de argint,cu cei pictati manual,cu buburuzele din plastic pe care le luam din piata la 3 lei.Eram mandra.Ii purtam cu atitudine.Toate bune si frumoase.Pana intr-o zi.Aveam o amica si ea avea o pasiune.Mai exact confectiona cercei de diferite forme,culori,care mai de care mai frumosi.Atat mi-a trebuit,m-am indragostit pe loc de modelele pe care le facea ea.Si am cumparat 2 perechi.Imi aduc si acum aminte prima pereche: rosii,in forma de patrat cu un mic soare desenat pe ei.Ceilalti erau albastri cu desene tribale,sau cel putin asa mi se pareau mie.Mi-au placut atat de mult incat ii purtam zilnic,ii asortam la orice si chiar daca nu aveam la ce sa ii asortez tot ii puneam.Asta pana cand am pierdut unul dintre ei.Mare tragedie,agitatie,rascolit toata camera.Nimic.Ii pierdusem.Nu stiu cum.Nici acum nu stiu cum am reusit.Si de aici a pornit o intreaga aventura.Mai aveam 2 perechi de aur si m-am gandit sa ii trimit acasa,i-am facut cadou mamei mele.I-am zis ca e mai bine sa ii tina ea,la mine nu se stie niciodata.Si asa au urmat zeci de perechi pierdute.Cea mai haioasa intamplare a fost anul trecut de ziua mea cand am primit chiar 2 perechi,foarte frumoase.Ce-o fi zis fata respectiva? Lasa ca ii dau 2 si asa macar daca pierde unul dintre ei,ramane cu cealalta pereche.Pe naiba.Le-am pierdut.Pe ambele.Si fata mi-a mai luat o pereche la fel,ca m-a vazut trista.Si am pierdut inca unul din pereche.Noroc ca aveam de la cealalta si asa am reusit sa nu ma fac de ras inca o data.Acum am regasit pe te miri unde, o alta pereche de cercei albastri.Frumosi de altfel. De cand am pierdut prima pereche,am tot incercat sa imi mai cumpar sa imi refac stocul 😛 Dar nu cred ca a fost sa fie.Pentru ca i-am pierdut pe toti.Si eu ce fac? Nu ma simt completa fara ei.E ca si cum as iesi din casa fara sa ma dau cu rimel ( nu ma dau cu farduri,fonduri de ten si alte prostii in general,insa fara rimel si creion negru nu pot) .Cand ma duc sa iau o apa de la magazinul de cartier,imi pun cerceii.Pe aia care ii mai am.Ca sa ajung si la motivul pentru care am inceput sa scriu despre asta,azi dimineata dupa ce am baut cafeaua si m-am imbracat,dau sa imi pun cerceii si il scap pe unul in chiuveta.Si se duce frumos in jos…NU SE POATEE!!! Si acum sa facem stocul.Aveam 3 perechi,acum mai am 2.Cred ca am blestemul cerceilor.Cine cunoaste o mama omida,sa ma ajute si pe mine,nu mai pot sa traiesc asa.E frustrant.Prietenii mei deja stiu.Marmo nu are voie sa primeasca cercei pentru ca oricum dupa cateva zile nu ii mai vezi la ea in ureche.M-am gandit sa imi tatuez,dar nu e o idee prea buna avand in vedere ca a inceput sa imi placa sa ii schimb.Oare se razbuna primii mei cercei pentru ca i-am dat? Probabil.Dar jur ca nu am vrut sa fac rau.Mie imi plac cerceii,chiar foarte mult.Colorati,veseli,de argint,de toate formele si masurile.Dar nu stiu cum se intampla de ii pierd mereu.E clar ca trebuie sa fac ceva.Am zis sa fiu mai atenta,sa verific mereu daca mai sunt acolo.A devenit un tic aproape.Cand ies din casa pun mana sa verific,in drum spre munca la fel,la munca,la o cafea,oriunde as fi.Si tot se intampla sa ii pierd.Ce mai ramane de facut? Apai zau ca nu mai stiu.Sa nu mai port? Nu,nu se poate asa ceva.Nu as fi eu fara.Stiu e un lucru material,m-am obisnuit si da stiu orice obisnuinta are si o dezobisnuinta.Dar eu nu vreau.Eu tot o sa port pana ma dezleaga si pe mine cineva de blestemul asta.Daca aude Kami ca mi-am pierdut si perechea asta o sa rada de mine o saptamana.Si acum rade de mine de cand i-am pierdut pe cei care i-am primit cadou. Asta e marmota,ce sa ii faci.Sunt simpatica eu asa,dar daca vreti sa imi luati ceva,feriti-va de cercei.Nu de alta dar nu cred ca e un sentiment placut sa afli ca ce ai dat cadou s-a pierdut.Eu una nu m-as simti bine.

E luni,sunt marmota si iar mi-am pierdut cerceii..
P.S. Poza e una la intamplare,mi-au placut modelele.Hmm..Arata bine,cred ca o sa o contactez pe cea care ii creeaza,poate imi iau si eu o pereche 😀

Advertisements

10 thoughts on “Marmota sunt si imi pierd cerceii”

  1. Cred ca ar trebui sa facem schimb de noroc…eu mi-am pierdut de foarte multe ori cate un cercel, si l-am gasit d fiecare data in cele mai ciudat ipostaze….pe unul l-am gasit chiar in cusca lui Brutus (cainele ce mi-a murit acu 2 ani)…ii dadusem de mancare, si mi-a cazut cercelul fix la el in tzarc se pare…cercel din aur alb, destul de marisor…si dupa cateva zile l-a gasit cineva facandu-i curat :)) oh well, d la flufurash cantre marmotzel un strop de noroc in d-ale cerceilor :*

  2. multam fain flufurash.eu nu i-am mai gasit pe ai mei din nefericire,dar cine stie poate o sa am un strop de norocel de acum inainte 😀

  3. Si eu am pierdut un cercel saptamana trecuta si sunt tare trista 😦 , nu stiu daca o sa-l mai gasesc… am o colectie impersionanta de zdranganele si am tendinta sa tot adun, deci te-nteleg!
    La fel ca si cu rimelul, ca tot vorbiram mai devreme la Dono! 😉
    Ada

  4. 😀 Ada la mine e grav,deja eu pierd la saptamana cate unul.
    O sa fac o incantatie sa ma scap de blesteme :))

  5. Macar sa fie asta blestemul tau si sa ai noroc pe alte parti! 🙂

    Imi place cum scrii, te adaug la blogroll! 😀

  6. Multumesc! E lucru mare! Se pare ca azi am noroc,am ajuns devreme la munca,am ajuns la dono in top comentatori,tu ma adaugi in blogroll ..
    frumoasa-i viata 😀
    Astept si putin de soare si e numai bine!

  7. Da mai tii minte cum mi-ai pierdut cercelul preferat? Nici acum nu am trecut peste durere…………………inca mi-e greu. Trevbuie sa rupem blestemuL

  8. Citind postul cu ce ai primit cadou de ziua ta, am ajuns si aici.
    Si, vazand ca-ti plac cerceii, m-am gandit sa-ti las un link…daca imi permiti.
    E vorba de fiica unei colege de munca. Ea le confectioneaza, si are modele chiar frumoase.

    Numai bine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s