Uncategorized

Sighisoara


Am ajuns si la Sighisoara,orasul sufletului meu.Nu mai fusesem de ceva timp,daca retin bine cred ca de vreo 2 ani si inca de la inceputul anului mi-am zis ca trebuie sa merg intr-un weekend acolo.Cum mereu imi lipsea ceva ca sa pot ajunge,tot amanam plecarea.Asta pana cand am avut un motiv destul de intemeiat ca sa plec.Norocul a venit odata cu niste prieteni care m-au lasat sa merg cu ei,in portbagaj ce-i drept,dar ce mai conta,mergeam la Sighisoara šŸ˜€ Am plecat cu inima stransa la drum,stiind ce ma asteapta,insa aveam un calm in mine cum nu se mai vazuse.Un calm aproape de psihopat.Cand am intrat pe straduta Poienitei,nr.1 mi s-a ridicat brusc tensiunea si am simtit cum imi bate inima mai tare.Am vazut casa si in minte mi-au revenit diverse imagini,cum mereu era cineva la poarta cand veneam,cum statea mamaia mea si plangea ca nu ii venea sa creada ca suntem acolo,cum tataie tipa prin curte dupa mine si varul meu ( faceam mereu cate o boacana ) ,cum faceam baie in vana cu apa incalzita la soare,offf de multe.
Dupa ce mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa il vad pe tataie,am iesit din camera si mi s-au atintit ochii asupra panoului cu poze.Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca sunt poze cu toti nepotii,including me ,numai ca a mea poza era de cand aveam 2 ani si 10 luni.NU conteaza ,important e ca sunt acolo,nici nu stiam ca au asa ceva.Apoi m-a luat melancolia,m-am pus la pian,am inchis ochii,si m-am reintors in timp,cand eram mica si cantam o singura melodie pe care o invatasem de la mama: Ceata lui Pitigoi ( simpla,dragalasa, ca mai mult nu se prindea de mine). Am stat in curte,in razele soarelui si imi aduceam aminte cum in urma cu ceva ani,totul era plin de viata,eram mereu prin atelierul bunicilor in cautare de materiale pentru tinuta mea,faceam niste combinatii de ziceai ca sunt disainar si apoi ieseam pe strada sa ma mandresc cu minunatele creatii de moda.
Ce frumoase erau serile in care ma duceam la furat de bostani si cucuruz.Sau zilele in care ma plimbam cu bicicleta prin tot satul,si ma alergau cainii pana la coltul stradutei unde ma asteptau gastele “prietenele mele”. Da,mi-era frica de gaste,mi se ridica parul in cap cand le vedeam,si erau multe a naibii.Amintiri frumoase: mergeam la strans de fan si mancam pita cu untura si rosii din gradina,ne intorceam pe seara si mereu stateam sus in camion si faceam cu mana la toti vecinii.Ce mandra eram eu pe atunci! S-au dus toate astea,am crescut,si ma duc din ce in ce mai rar acolo.
Am avut timp sa ma plimb si prin cetate,pe stradutele inguste,pe scarile alea care duc la biserica din deal si la liceul Haltrich( unde a invatat mami meu ).
Am trecut pe langa banca unde am stat cu varul meu sa ne plangem de probleme ( cu 2 beri si o punga de chipsuri sa ne ajute la vorbit šŸ˜› ) ,am privit spre orasul copilariei mele cu melancolie.

Eram atat de linistita,timpul trecea parca mai greu.Imi straluceau ochii si ma simteam fericita,uitasem de toate problemele si parca nu mai era nimic in jur.Toate astea incununate cu discutiile cu matusa mea,o femeie nemaipomenita,daca mai era si mama acolo,petrecerea era gata.3 femei nebune,bine o marmota si 2 femei nebune care daca se pun in cap stau o noapte intreaga la povesti.Momente frumoase care au facut ca tot ce e rau sa dispara pe moment.
Cand m-am urcat in tren,imi venea sa urlu,5 ore singura pe drum.Mare noroc am avut cand am ajuns in vagon.Nu era nici un calator,doar domnii de la restaurant.Cand am vazut,prima reactie a fost : No,ce naiba mi-au dat astia locuri intr-un vagon gol? La care unul dintre nenii de acolo spune: Domnisoara nu sunteti singura,sunteti cu noi. :)) SI de aici a pornit distractia,cafea,snickers,discutii despre viata.MI-a povestit nenea toata viata lui.A trecut repede timpul.
Toate s-au dus naibii cand am pus piciorul in Bucuresti,voiam inapoi la Sighisoaraaaa.Era asa liniste si frumos.Dar cum zicea Ada momentele de fericire vin in portii mici.Asa ca pastrez in minte zilele alea si merg inainte cu speranta ca ma voi intoarce acolo,de data asta cu un motiv nu asa de trist.
Nu stiu ce a iesit din postarea asta,insa am simtit ca trebuie sa impartasesc un pic din weekendul trecut.
Sunt marmota e joi,nu ma intereseaza cat mai e pana vineri,ca oricum trece pe langa mine šŸ˜€

Advertisements

6 thoughts on “Sighisoara”

  1. Ar trebui sa mergi mai des:), este foarte frumos sa ajungi in locul unde ai crescut, sa iti vina in minte amintiri de cand erai un simplu copil, fara griji, doar cu multe multe bucurii…dar gata ca mi se face si mie dor:)

  2. Bine ai poposit pe meleaguri marmotesti!
    Stiu,asa imi planificasem,sa nu imi ia 2 ani pana sa ajung,dar au intervenit altele si nu s-a mai putut. Sa nu ti se faca si tie dor ca mamei mele,mi-a scris ca am facut-o sa planga atunci cand a citit šŸ™‚

  3. Buna seara.
    Marmotico, frumos post.Ai descris cu mult suflet locurile copilariei.
    O sa ai mereu ceva frumos la care sa te intorci, chiar daca numai in gind šŸ˜‰

  4. Seara buna,personalitatea nr.1 šŸ˜›
    Pai as fi avut si mai mult de scris,am zis ca sa nu plictisesc,s-ar fi speriat lumea de volumul mare,asa ca am incercat sa surprind cateva din imaginile create in weekendul trecut..
    Da,multe amintiri frumoase,pline de fericire…

  5. Un post frumos, scris cu sufletul si plin de lucruri bune si frumoase nu are cum sa plictiseasca šŸ˜‰

  6. Multumesc mult! nici nu stii cat de mult ma bucura cand vad ca ce scriu eu din sufletelul asta blanos de marmota place šŸ˜›

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s