comunicare, de-ale mele, drepturi, zambete

Judecam prea repede uneori

Rautate. Egoism.Tristete.

Si ar mai fi multe . Din pacate sunt cuvinte care caracterizeaza lumea in care traim in ziua de azi.Suntem mai presus decat ei, doar avem haine mai bune, o casa mai mare si coeficientul de inteligenta e clar peste a lor. Din pacate de multe ori te poti insela. Un om simplu , sarac te poate surprinde atat de fumos incat nici nu iti imaginezi. Nu sunt in masura sa judec pe nimeni si nu caracterizez pe cineva anume, dar cred ca fiecare din noi a sarit prea repede la o o concluzie gresita din motive de mandrie. Poate nu toti, dar eu recunosc . Mi s-a intamplat ca din prea multa incredere in mine, am jignit, am judecat prea repede si m-am crezut superioara. Incerc sa imi opresc astfel de actiuni, nu fac bine nimanui. Si mai cred ca ar trebui sa fim mai deschisi si mai buni chiar daca lumea nu arata semne de imbunatatire. Asta nu e un discurs pentru pacea lumii, nu concurez la niciun premiu, dar n-ar fi frumos sa ne mai gandim mai mult  si la lucruri bune? Sa facem fericit cu adevarat  un om simplu, un necunoscut, asa doar pentru ca e luni, sau doar pentru ca merita . Oricum ar fi, caracterizarea prea rapida a unui om care poate e total opusul a ceea ce crezi nu poate fi un lucru benefic. Se intampla sa vezi o tipa pe strada , imbracata bine, aranjata si cu atitudine de pitzi. Si iti zici in gand: ia uite-o si pe aia, cat o fi “muncit ” pentru hainele alea? Dar nu te gandesti ca poate a strans bani vreo 3-4 luni ca sa isi permita perechea aia de pantofi verzi cu toc de 12 si platforma confortabila.

Poate. Nu e neaparat o regula in asta. Se mai intampla sa vezi o mama si un copil frumos foc la locul de joaca din fata blocului tau. Copilul e atat de dragalas incat l-ai lua acasa, dar observi ca e ceva in neregula cu el. Si atunci te schimbi la fata si daca al tau copil e cumva prin preajma lui il iei repede si fugi. O intrebi pe mama lui de ce nu stie sa se joace normal ca ceilalti copii si ii spui sa nu se mai apropie de copilul tau. Dar poate nimeni nu se intreaba prin ce trece zilnic mama acelui copil, pentru ca el sufera de autism si e victima oamenilor neinformati, care cred ca autismul e o boala contagioasa. Pe 2 aprilie a fost Ziua de constientizare a autismului si am citit la Hapi niste articole care m-au intristat si in acelasi timp m-au facut sa vreau mai mult. Sa fiu mai ambitioasa si sa ma informez mai mult. Am avut ocazia anul trecut sa intru in contact direct cu o fetita superba. La prima vedere nu mi-am dat seama, pana mi-au spus prietenii mei ca acea fetita satena cu ochi albastri sufera de autism. Si se juca normal, aproape ca facea propozitii intregi si nu avea probleme de comunicare cu ceilalti copii. Si nu intelegeam cum era posibil asa ceva, parea atat de normala. O fetita care are toate drepturile sa se dezvolte normal, intr-o comunitate receptiva. La fel ca si ceilalti copii care sufera de aceasta necrutatoare boala. Admir puterea parintilor care trec peste orice bariera pentru copilul lor si cred ca putem face mai mult pentru ei.

Incepusem articolul asta pe 3 aprilie , dar nu am reusit sa il termin. M-am lasat prinsa in atatea activitati incat la un moment dat n-am mai stiut de capul meu. Dar in urma cu cateva zile am revazut-o pe acea fetita frumoasa de care va povesteam mai sus si mi-am adus aminte ca am un articol de terminat si ca niciodata nu e prea tarziu sa transmiti un mesaj de incurajare si de bine . Poate nu inteleg eu chiar tot ce se intampla in mintea acelui copil si poate ca nu am inca toate informatiile, dar incep sa ma informez si asta e un pas inainte . Nu voiam sa revin cu o postare mai trista dupa absenta mea motivata, dar am simtit nevoia sa-mi spun povestea.

 

Advertisements

10 thoughts on “Judecam prea repede uneori”

  1. Mie nu-mi place sa judec oamenii si rar spre niciodata ma simt superioara. O sigura data am intalnit o fetita cu aceasta boala, dar din pacate nu am stiut cum sa ma port cu ea. Imi era frica sa nu-i spun ceva care sa o sperie, sa nu cumva sa o fac sa planga. Dar erau multi oameni in jurul ei care incercau s-o ajute sa se integreze, sa nu se simta altfel. Eu nu am experienta in aceste cazuri, nu am citit nimic in sensul asta. Exact cum ai spus si tu in articol, ar trebui sa ne informam mai mult, culmea, suntem si in era internetului si tot avem carente. Eu cel putin am, recunosc.
    Bine ai revenit, Cornelia, cu o tema spinoasa, dureroasa. Vad ca ai si hainute noi pentru blog. 🙂

    1. Nice, ai dreptate ,avem atatea modalitati prin care ne putem informa si totodata ne scapa multe, dar e bine ca exista interes. Hainutele blogului au venit din nevoia de o improspatare, cred ca deja te-ai obisnuit cu schimbarile dese de infatisare:) si bine te-am regasit! P.S nu intentionam sa revin cu o tema dureroasa, dar si lucrurile astea trebuie expuse pana la urma 🙂

  2. M-am gandit ca poate voi reusi sa trec pe la Centrul Autism Transilvania sa petrec si eu o ora, doua cu acei copii deosebiti, poate chiar sa imi organizez in vara cateva ore de voluntariat. Tare mult mi-ar placea….

    1. Cred ca ar fi o experienta f buna, ai avea contact direct cu acei copii si prin asta poti intelege mult mai bine situatia lor.

  3. Ma gandeam, Cornelia, ca toti acesti copii care sufera de autism, impreuna cu parintii lor, ar putea fi ajutati foarte usor. In prezent, toate tratamentele si consilierea se realizeaza la un privat, iar statul nu suporta nici macar un leu. Stiu ca poate nu o sa ti se para subiectul acestei discutii, dar daca 0,1% din PIB-ul tarii s-ar duce catre subventionarea unor programe nationale (un pas timid, dar concret), lumea asta ar fi mai buna. Noi am fi mai buni, mai intelegatori, ma informati. Si poate daca nu s-ar mai truca licitatiile si nu s-ar mai delapida fonduri, poate Romania ar avea bani si pentru lucrurile importante. Ar avea bani pentru viitorul ei. Sorry, daca am fost un pic prea cida.

    1. Ba din contra, are legatura si cu discutia asta , pentru ca si ignoranta e mare in tara la noi, din pacate. Stii cum e, am putea face mult mai multe daca nu s-ar mai fura atat. S-ar putea dona in atatea parti si atatea cauze care merita atentie si determinare din partea noastra. NU ai fost acida, asta e realitatea. Sunt atatea asociatii ok care se lupta zilnic pentru diverse cauze si se lovesc in continuu de ziduri din cauza oamenilor avizi de putere. Uof..

  4. Nu cred ca am intalnit vreodata o persoana autista. Mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc la bietii de ei…
    Stii, totul pleaca de la educatie. Multi isi feresc odraslele de cei care sunt urati, deformati, “anormali”. De ce mai tarziu au pretentii sa fie intelesi, daca ei nu pot intelege?

    1. Da, pleaca inca de la varsta frageda . Am vazut multi parinti care isi feresc copiii de alti copii din diverse motive ( ba sunt urati, ba sunt bolnavi sau sufera de autism) . Totul pleaca de la a te pune in pielea celuilalt , de a incerca sa empatizezi cu persoana aflata in suferinta. E si asta un pas in a intelege ce simt ei, macar 50%, dar conteaza.Trebuie sa iesi un pic din carapace si sa gandesti in afara problemei, cred ca se poate schimba semnificativ comportamentul tau .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s