Colaj de ganduri

A trecut o saptamana in care as fi vrut sa scriu aproape zilnic… Am mai multe  schite incepute si fiecare are o idee diferita , mi-ar fi placut sa am timp sa le continui pe toate . La unele poate ma opream dupa primele randuri, mi se intampla  sa raman in pana de inspiratie ( ma apuc , am chef si trebuie sa ma opresc sa fac cu totul altceva si atunci imi pierd ideea). Am mai spus , nu sunt scriitoare profesionista , nu-s bloggerita de profil, aici imi astern gandurile, bucuriile  asa cum stiu eu mai bine. Asa ca astazi am un fel de articol colaj.  Here it goes.

Luni, 15 iunie – a mai trecut un weekend, inca o saptamana din iunie. Sunt un pic obosita , dar ma mentin. Micul marmotel nu a vrut sa doarma si m-a alergat toata noaptea prin pat .Ne-am distrat, dupa care ne-am certat si la final ne-am impacat . El a adormit, eu am stat cu ochii pe pereti. Luni nu e ziua mea cea mai buna, asta-i clar.

Marti, 16 iunie – azi vreau sa scriu despre machiatul la volan. In spatele meu , la semafor o domnita se machia de zor in oglinda retrovizoare. Cat am stationat, m-am holbat la ea , eram curioasa unde a ramas cu machiajul. Am ajuns la concluzia ca plecase de acasa naturala 100% . Cand s-a pus lumea in miscare, ea conducea si se farda . Ma tot uitam si ma gandeam ca uite asa se intampla accidentele. Mi-era mila de Audi ala rosu nou-nout, ar fi fost pacat sa il vad lovit. Si tot in aceasta nota, parca astazi au fost cele 3 ceasuri rele petrecute intr-un timp fulger de 15 min. Am dat peste toti ametitii in trafic, unul mai molcom si mai “tantalauc” decat altul. Dar nu mai scriu despre trafic, asa se circula in Bucuresti si trebuie sa nu ma mai agit .

zen

 

sursa foto: Pinterest

Miercuri,17 iunie – stiu ca nu e o mare noutate, se pare ca toata lumea face asta nowadays, dar i-am facut lui Mihnea prima adresa de mail. Ii voi scrie mailuri cum imi va permite timpul si cand va fi momentul potrivit ii voi da parola. Mi se pare o chestie tare draguta ,peste ani si ani va vedea ce i-am scris si cred ca va fi o surpriza frumoasa, sau cel putin asa sper. Ma tot gandesc la chestii de genul pentru cand o fi el mai mare , sa am ce sa ii arat. Poze, albume , schite scurte, ganduri bune, ganduri rele ( vreau sa stie ca am avut si stari mai aiurea si ca nu a fost totul chiar zen mereu , cred ca e ca important sa ii transmit totul asa cum s-a petrecut) .

Joi, 18 iunie – ” It’s all about the babies…” asa incepea schita , insa nu am mai continuat-o. As fi vrut probabil sa scriu despre cat a crescut natalitatea la noi si de cat curaj au unii sa faca si al doilea copil. Daca ma intrebi acum cand mai fac unul ( nu ai fi singura persoana, asta-i clar ) , spun ca deocamdata e de ajuns si ca nu stiu cum reusesc altii. Ma uit la prietenii nostri, tocmai au primit un nou membru in familie – a doua fetita. Diferenta intre copile este de 2 ani si chiar daca cea mai mare se descurca singura in multe situatii, tot e greu, foooarte greu. Cea mare vrea sa vada ce face bebelusa , incepe si o mica gelozie, distractie ,ce sa mai..

sursa foto:designdrizzle.com

Vineri,19 iunie – Vine iar weekendul, ce naiba mai facem zilele astea 2 ? Pai ne distram. Weekendul trecut am fost la o mini ferma , “La Tzara” se numeste locul si e la vreo 30 de km de Bucuresti.  Am fost un pic dezamagita pentru ca la cum arata site-ul ma asteptam la o experienta mult mai faina. Dar asa cum spune si numele, la tara e ca la tara, n-ai ce sa-i faci. Ne-am plimbat , am vazut animalutele si ne-am intors spre casa. Daca va ganditi sa mergeti acolo si e o zi insorita, va sfatuiesc sa va luati toate protectiile necesare , nu prea sunt copaci si acolo unde mai gasesti un pic de umbra ,nu e de stat foarte mult. Cu alte cuvinte, e un loc numai bun pentru maxim 2-3 ore . Am mai gasit vreo doua locuri asemanatoare si am vrea sa le vizitam , macar asa mai iesim din nebunia de oras.

Cam asta fu in linii mari saptamana mea de articole. Vedem ce imi rezerva saptamana asta si ne regrupam fortele pentru un alt weekend in care nu stim ce activitati sa mai intreprindem . We will see :mrgreen:

 

Advertisements

5 thoughts on “Colaj de ganduri

  1. Cu un gand asemanator mi-am facut eu primul blog. El era adolescent, iesea mult cu prietenii, iar eu aveam atatea sa ii spun si nu reuseam sa gasesc timp. Cand blogul a fost gata mi-am dat seama ca se pierde orice urma de intimitate daca dai drumul unui articol pe net, asa ca am renuntat.
    Cel mai tare ma mira si ma deranjeaza parintii care fac al doilea copil si se asteapta ca primul lor copil sa il creasca, sa il supravegheze sau macar sa faca nu stiu ce treburi prin casa pentru ca mama sa stea cu bebelusul.

    • Tocmai de aceea am ales sa ii fac adresa de mail, am parola si nu are acces nimeni in afara de mine si tatal lui. Asa e si cu pozele pe internet , sunt un pic retinuta in ceea ce priveste postatul pozelor, consider ca mai putine sunt mai ok.
      Cat despre al doilea copil , de cele mai multe ori e facut pe ideea : sa se ajute intre ei pe viitor, sau macar unul sa imi aduca un pahar de apa la batranete, etc.

  2. Tare frumos e proiectul asta al tau cu mailurile pentru baietel. Sa ramai la fel de entuziasmata si rabdatoare si peste 5 ani!
    Cat despre excursia la ferma amintita in articol mi se pare o super idee. Am intrat si eu pe site-ul lor si pare un loc minunat. Din pacate eu nu am copii si nici nu sunt pasionata de caiac sau calarie… 😛 Asa ca nu o sa merg prea curand. 😀 Dar cine stie ce ne rezerva viata… 😛

    • Mai sunt si alte locuri de vizitat ,am inteles ca la ferma animalelor e tare dragut si cred ca merge o vizita chiar de nu ai copii 🙂 acolo unde am fost merita traseul cu bicicleta pana la raul Arges sau sa te plimbi prin zona , dar sunt locuri mult mai frumoase decat asta , dupa parerea mea .

  3. Hop şi eu aici cu un comentariu!Am aterizat pe acest blog căutând cu totul altceva, chestiuni de gramatică. Iar ceea ce am găsit, mi s-a părut suficient de interesant cât să mă ţină trează la ora asta – 03:05. Şi dacă n-ar fi fost mica poveste despre adresa de mail a copilului, aş fi rămas un cititor cufundat în muţenie. Dar gestul ingenios şi afectuos totodată, mi-a plăcut tare mult. În copilărie, obişnuiam să-mi scriu “mesaje pentru sinele din viitor”, şi mi-ar fi plăcut să aflu că părinţii, mei, atunci când eram mică, s-au chiar înainte de mă aduce pe lume, s-au gândit la mine şi mi-au lăsat un mesaj într-o sticlă… Dar n-a fost să fie precum visam… Revenind la subiect – mailul pe care l-ai făcut, reprezintă varianta modernă a sticlei…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.