Camera lui frumoasa

Alergam dupa atatea lucruri, ne agitam, ne suparam ca nu reusim mereu sa obtinem ce ne dorim si ajungem sa uitam sa mai si respiram.

Fie ca e vorba despre o masina noua, un telefon nou sau o mobila mai frumoasa pentru bucatarie, toate astea sunt lucruri materiale pe care ni le dorim si uneori avem impresia ca vor umple golurile din viata noastra. Poate nu e asa la toata lumea, poate unii nu vor sa recunoasca, dar uneori golul poate fi umplut de alte chestii. Cum ar fi sa iti deschida ochii un copil de numai 4 ani. Sa va zic si de ce.

Ieri a fost o zi tare frumoasa. Am ajuns acasa obosita de la birou si ma astepta o sesiune de joaca. Am construit un castel din Lego, l-am aparat cu stoicism cand au sosit dragonii sa il distruga, am alergat dupa ei si le-am descoperit ascunzatoarea. Desi cavalerii au luptat pana la final, castelul nu a rezistat si a fost distrus de dragonul cel mai mare (el era cu dragonii, eu eram la castel cu cei 3 cavaleri). Am abandonat lupta, dar nu razboiul. Le-am promis dragonilor ca mai voi intoarce. M-am implicat cu totul in joaca si pentru momentele alea faine, m-am vazut pe mine cea din copilarie. Cu adevarat. Apoi am facut turta dulce impreuna cu Mihnea si dupa ce gustarea a fost gata, am trecut la desenat. Pentru cateva momente, l-am lasat singur in “camera lui” si am mai facut una alta prin casa. Am pus ghilimele mai devreme pentru ca e o camera improvizata, cu mobila din bucati si e in partea cealalta de casa, departe de dormitorul nostru si nu doarme acolo peste noapte. Are jucariile lui acolo, are spatiu suficient de joaca, la pranz mai trage un pui de somn( in putinele zile in care se mai intampla asta) si agatate pe pereti sunt niste jucarii de plus sa ascunda peretii care nu au mai fost aranjati de foarte multa vreme. Pur si simplu nu am avut cand sa facem asta si ne-am gandit ca nu mai are rost avand in vedere ca avem alte planuri cu the house. 

M-am intors la el si ma uitam in jur si ma gandeam ce mutari as mai putea sa fac sa ii aranjez camera mai frumos. Si apoi m-am gandit ca nu stiu cat mai dureaza pana reusim sa ii facem si lui o camera (momentan doarme cu noi in dormitor). Si m-am intristat si iar am inceput sa ma agit ca timpul asta e prea scurt si ca nu imi ajung orele dintr-o zi. In momentul ala in care eu eram cu gandurile mele, vine Mihnea spre mine si imi spune senin:

  • Uite, mami ce camera frumoasa am. Am birou de desenat ( unul mic si din plastic, in curand nici nu cred ca mai incape in el) , am o canapea, am si televizor si uite acolo sus am un ceas de perete. E frumos tare aici.

Atat de simplu, atat de frumos, atat de sincer. Faina viata vazuta prin ochii unui copil. El nu are nevoie de o camera sofisticata cu mobila moderna sau cu te miri ce televizor. El e fericit asa in camaruta lui de joaca, in spatiul lui unde are toate jucariile. Cand ma uit la camera aia, vad mobila veche, aranjament facut din bucati, pereti strambi ( deh casa veche) si cate si mai cate. Cand se uita el o vede frumoasa.

Ar fi frumos sa mai privim din cand in cand viata prin ochii lui, ar putea sa ne ajute in situatiile stresante pentru ca si noi invatam de la copiii nostri, nu doar ei de la noi.

Be happy and remember to smile!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.