Despre amintiri, poze si o situatie funny cu un norisor (the Cloud pe numele lui de scena)

Zilele trecute imi faceam niste setari prin telefon si mi-am adus aminte de o scena tare funny dintr-un film. Filmul “Sex Tape” – o comedie simpatica in care joaca Cameron Diaz si Jason Segel, povesteste intamplarea de-a rasu’plansu a unui cuplu care intr-o seara se distreaza un pic prea mult si le vine ideea sa faca o filmare din asta 18+. Ideea pe moment li s-a parut fantastica si s-au distrat grozav, numai ca a doua zi si-au dat seama ca ar fi bine sa o stearga. Si de aici incepe nebunia, sotul uita sa stearga inregistrarea si ajunge sa se sincronizeze pe toate dispozitivele lor – tablete, telefoane, etc. Partea si mai tare este ca unele dintre tablete nu le mai aveau, le faceau cadou prietenilor si cunostintelor (una ajunge si la postasul lor) atunci cand isi achizitionau versiuni mai noi. Cand isi dau seama la ce persoane trebuie sa ajunga ca sa stearga filmarea o iau razna si ajung sa se certe.

Aici intervine scena funny de care va povesteam la inceputul articolului. Ea ii reproseaza ca a uitat sa stearga inregistrarea asa cum a promis si el ii spune ca i-a scapat si ca s-a dus in Cloud.

” Si nu poti sa o dai jos din Cloud? il intreaba ea.

Nimeni nu intelege Cloud-ul, e un mister, raspunde el nervos. ”

Scena asta e si mai funny in engleza, va recomand sa vedeti si trailerul si chiar si filmul daca vreti sa radeti si sa va imaginati ce ati face in locul lor. Probabil nu atatea tampenii ca ei (deh, e film de Hollywood si se poate intampla orice), dar cu siguranta au fost momente din astea rusinoase in viata fiecaruia si puteti rezona cu emotiile prin care trec ei.

Asa ajungem la partea cu “Nobody understands the Cloud” (=nimeni nu intelege Cloud-ul) pentru ca m-a facut sa ma simt atehnica si cine ma cunoaste stie ca ma pricep cat de cat la chestiile astea. Dar Cloud-ul asta imi da batai de cap si nu inteleg cum functioneaza. Vorbesc de cel de la Google Photos. Am poze in telefon care sunt in Cloud, stiu sigur ca le-am salvat si pe un hard, dar nu mai stiu care dintre ele si acum incerc sa fac o mica curatenie de primavara si habar nu am ce sa sterg si ce sa las. Plus ca nu am idee cum isi face back-up, nu inteleg cum sa imi fac niste foldere si e o mare debandada in telefonul meu. Asa ca, dupa multe cautari si incercari de a intelege cum functioneaza (principiul de baza il stiu, dar nu reusesc sa trec de partea de inceput) am zis asa – ma dau batuta. E un mister :mrgreen:

Uite asa am gasit niste amintiri tare frumoase chiar de prin 2015. Am descoperit filmulete cu Mihnea de care habar nu aveam ca le-am facut. Si sunt absolut sigura ca eu am filmat momentele alea faine cu el, doar ca nu reusesc sa imi aduc aminte cand. E semn clar de imbatranire. Mi-a adus un zambet mare pe buze si mi-am dat seama ca am un copil tare simpatic. Stiam ca am o minune de copil, dar cand m-am uitat prin pozele si video-urile alea, am avut un moment in care ma intrebam – dar oare eu unde am fost cand a facut chestia aia draguta? Tehnologia asta ne detaseaza cumva de realul momentului si prinsi in dorinta de a captura cat mai multe faze, nu simtim cu adevarat emotia. Bunicii lui imi spuneau ca va veni un moment in care voi realiza cat de multe se pot uita si ca avem mare noroc de zilele in care traim cu toata tehnologia asta la indemana. Chiar zilele trecute ma gandeam cum ar fi sa vad video-uri cu mine la varsta de 3-4 ani. Din pacate nu am, iar la capitolul poze stau foarte prost. Am cateva pe care le pastrez cu drag si amintirile vremurilor de atunci imi mai sunt improspatate de mama.

Abia astept momentul in care ii voi arata aceste amintiri lui Mihnea, cand va fi mai mare. Oare cum se va vedea el? Ii mai arat din cand in cand filmulete cu el de pe vremea cand inca nu vorbea corect si se minuneaza. Ii vad fata cum i se schimba si nu prea stie cum sa reactioneze, uneori i se pare funny, alteori se intreaba de exemplu de ce se arunca pe balonul umflat si radea intruna.

E minunat ca avem sansa sa stocam atatea amintiri frumoase. Cand ma simt trista sau pur si simplu am impresia ca nu am facut mare lucru in decursul unui an, ma opresc si ma uit la poze vechi. La calatoriile noastre de pe vremea cand inca nu il aveam pe Mihnea, la fazele haioase de pe la sarbatori, petreceri de zile de nastere si multe altele. Apoi trec la pozele cu Mihnea de cand era bebelus si retraiesc momentele. Imi dau seama ca am trait emotii intense, ca desi mi se parea imposibil sa cresc un copil si ca greul nu va trece, nu a fost totul asa pierdut precum parea. Pentru ca pozele desi cele mai multe sunt cu fete zambitoare, uneori ascund si trairi mai putin fericite. A good reminder ca viata e atat de scurta si ca trebuie sa ne bucuram de fiecare moment, sa il traim si sa il simtim cu adevarat. Nu doar sa il filmam, dar sa fim constienti de el.

Asa ca zic sa avem cat mai multe amintiri frumoase, cat mai multe dispozitive de stocare fizice (nu putem printa chiar toate pozele pe care le avem) si remember: No one understands the Cloud, it’s a mistery.

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.