Orasele vietii mele

M-am nascut in Bacau, dar radacinile mele s-au prins adanc in Sighisoara, orasul meu de suflet. M-am mutat in Bucuresti fara niciun regret (decat cel al distantei fata de parintii mei) si am crezut ca orasul asta ma va adopta si imi va fi drag incat sa pot spune ca am prins radacini adanci.

Bacaul a fost si este pentru mine orasul in care m-am nascut, am crescut si in care sunt parintii mei. Atat. Nu am legaturi stranse cu nimic de acolo si uneori parca imi pare rau ca nu m-am atasat mai mult de el. Am oameni dragi acolo de care imi amintesc mereu, am cateva locuri pe care le revad in minte si zambesc, dar nu pot spune ca imi e dor de oras. Am fosti colegi de liceu care abia asteapta sa se intoarca acasa. Si eu ii zic acasa, doar ca denumirea asta e data doar prin simplul fapt ca parintii mei locuiesc acolo. Ma intorc in Bacau de fiecare data cu bucuria ca imi revad parintii, dar uneori cartierele prin care trec imi par atat de straine, incat am impresia ca parca nici nu as fi fost acolo vreodata. Ciudat sentiment.

Sighisoara e orasul care m-a crescut in vacantele de vara, iar satele de pe langa el sunt amintirea mea preferata din viata. Cred ca acolo mi-a fost cel mai bine atunci cand eram copil. Gustul pitei facuta de bunica mea, sandvisul din pita cu untura si rosii proaspete din gradina bunicilor, mirosul fanului proaspat strans, aerul acela specific locului – astea sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodata. Relaxarea oamenilor de acolo, blandetea si zambetele lor si astea sunt lucruri pe care nu le voi mai intalni probabil. Poate si pentru ca viata vazuta prin ochii unui copil e diferita de cea vazuta de un adult.

Bucuresti este orasul care m-a primit, a continuat sa ma creasca in anii de facultate si m-a facut sa vreau sa raman aici. Am prins radacini pentru ca aici mi-am cunoscut “colegul de camera”, care mi-a devenit sot, am prins si mai tare radacini atunci cand l-am nascut pe Mihnea, dar parca tot nu e ceva de care ar putea sa imi fie dor. Poate ca nu am iesit suficient sa il cunosc mai bine, poate ca uneori orasul asta m-a speriat atat de tare incat am stat in bula mea si poate ca uneori m-am gandit ca voi pleca de aici.

Daca ar fi sa plec, nu mi-ar fi dor de orasele in care mi-am petrecut o parte de viata, dar mi-ar fi dor de oamenii din ei. Pana la urma vorba aia din batrani e adevarata – Omul sfinteste locul. Desi in unele zile zicala asta nu isi mai are rostul avand in vedere calitatea vietii intr-un oras sau altul.

Poate ca e si vina mea pentru ca in afara de Sighisoara, nu am explorat mai mult Bacaul sau Bucurestiul. Am avut zona de confort din care nu am iesit decat destul de rar si atunci cand am facut-o a fost pentru ca nu am avut incotro. Sunt zone din Bacau pe care nici nu le cunosc si believe me orasul asta nu e chiar asa de mare. Mi-ar placea sa redescopar parti din el de care sa imi fie drag si sa ii povestesc copilului meu, sa vada de unde provine o parte din mama lui. Zic o parte pentru ca cealalta parte este si va fi mereu Sighisoara.

Pana voi ajunge din nou in Bacau, mi-am propus sa imi deschid o parte din suflet pentru Bucuresti. Sa il descopar, sa il simt si sa imi dau seama de ce am ales sa raman aici atunci cand am ajuns la facultate. Ca o mica paranteza, Bucurestiul nu a fost singurul oras in optiunile mele, a existat si Iasi-ul. Si daca stau bine si ma gandesc, am ales Bucuresti in locul Iasi-ului pentru ca asa am simtit. Mi-a dat un vibe bun, m-a fascinat inca de prima data cand am pus piciorul pe un bulevard cu 4 benzi. Cand am pasit in Iasi, am zis – eu nu vreau aici, nu imi transmite nimic. Si sa nu ma intelegeti gresit, e un oras frumos, plin de oportunitati culturale si a crescut f mult in ultimul timp, dar mie pur si simplu nu mi-a placut. Am momente totusi cand ma gandesc: oare ar fi trebuit sa ii mai dau o sansa? Oh well, nu voi sti poate niciodata.

Imi propun sa ies mai mult, sa vad mai mult, sa fiu turist in orasul adoptiv si sa ma bucur de ce imi poate oferi cu adevarat. Stiu ca in ultima vreme lucrurile nu-s prea bune cand vine vorba de nivelul de poluare, se construieste enorm de mult si e din ce in ce mai aglomerat. Dar hei, ce capitala europeana nu este aglomerata? Pana si orasul meu natal, a ajuns sa aiba ora de varf. Asadar, cand spun ca vrea sa redescopar Bucurestiul – ma refer la partea culturala, partea verde ( aia putina care e, insa pentru un copil venit dintr-un oras cu 1 singur parc, Bucurestiul este o oaza de verdeata) , partea fun si pentru parinti si pentru copii.

Dupa ce terminam cu Bucurestiul, trecem la orase din afara sa vedem si capra vecinului, ca asa-i romanul: pana nu se uita in curtea de langa, nu are pace. 😆


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.