Colaj de ganduri

A trecut o saptamana in care as fi vrut sa scriu aproape zilnic… Am mai multe  schite incepute si fiecare are o idee diferita , mi-ar fi placut sa am timp sa le continui pe toate . La unele poate ma opream dupa primele randuri, mi se intampla  sa raman in pana de inspiratie ( ma apuc , am chef si trebuie sa ma opresc sa fac cu totul altceva si atunci imi pierd ideea). Am mai spus , nu sunt scriitoare profesionista , nu-s bloggerita de profil, aici imi astern gandurile, bucuriile  asa cum stiu eu mai bine. Asa ca astazi am un fel de articol colaj.  Here it goes.

Luni, 15 iunie – a mai trecut un weekend, inca o saptamana din iunie. Sunt un pic obosita , dar ma mentin. Micul marmotel nu a vrut sa doarma si m-a alergat toata noaptea prin pat .Ne-am distrat, dupa care ne-am certat si la final ne-am impacat . El a adormit, eu am stat cu ochii pe pereti. Luni nu e ziua mea cea mai buna, asta-i clar.

Marti, 16 iunie – azi vreau sa scriu despre machiatul la volan. In spatele meu , la semafor o domnita se machia de zor in oglinda retrovizoare. Cat am stationat, m-am holbat la ea , eram curioasa unde a ramas cu machiajul. Am ajuns la concluzia ca plecase de acasa naturala 100% . Cand s-a pus lumea in miscare, ea conducea si se farda . Ma tot uitam si ma gandeam ca uite asa se intampla accidentele. Mi-era mila de Audi ala rosu nou-nout, ar fi fost pacat sa il vad lovit. Si tot in aceasta nota, parca astazi au fost cele 3 ceasuri rele petrecute intr-un timp fulger de 15 min. Am dat peste toti ametitii in trafic, unul mai molcom si mai “tantalauc” decat altul. Dar nu mai scriu despre trafic, asa se circula in Bucuresti si trebuie sa nu ma mai agit .

zen

 

sursa foto: Pinterest

Miercuri,17 iunie – stiu ca nu e o mare noutate, se pare ca toata lumea face asta nowadays, dar i-am facut lui Mihnea prima adresa de mail. Ii voi scrie mailuri cum imi va permite timpul si cand va fi momentul potrivit ii voi da parola. Mi se pare o chestie tare draguta ,peste ani si ani va vedea ce i-am scris si cred ca va fi o surpriza frumoasa, sau cel putin asa sper. Ma tot gandesc la chestii de genul pentru cand o fi el mai mare , sa am ce sa ii arat. Poze, albume , schite scurte, ganduri bune, ganduri rele ( vreau sa stie ca am avut si stari mai aiurea si ca nu a fost totul chiar zen mereu , cred ca e ca important sa ii transmit totul asa cum s-a petrecut) .

Joi, 18 iunie – ” It’s all about the babies…” asa incepea schita , insa nu am mai continuat-o. As fi vrut probabil sa scriu despre cat a crescut natalitatea la noi si de cat curaj au unii sa faca si al doilea copil. Daca ma intrebi acum cand mai fac unul ( nu ai fi singura persoana, asta-i clar ) , spun ca deocamdata e de ajuns si ca nu stiu cum reusesc altii. Ma uit la prietenii nostri, tocmai au primit un nou membru in familie – a doua fetita. Diferenta intre copile este de 2 ani si chiar daca cea mai mare se descurca singura in multe situatii, tot e greu, foooarte greu. Cea mare vrea sa vada ce face bebelusa , incepe si o mica gelozie, distractie ,ce sa mai..

sursa foto:designdrizzle.com

Vineri,19 iunie – Vine iar weekendul, ce naiba mai facem zilele astea 2 ? Pai ne distram. Weekendul trecut am fost la o mini ferma , “La Tzara” se numeste locul si e la vreo 30 de km de Bucuresti.  Am fost un pic dezamagita pentru ca la cum arata site-ul ma asteptam la o experienta mult mai faina. Dar asa cum spune si numele, la tara e ca la tara, n-ai ce sa-i faci. Ne-am plimbat , am vazut animalutele si ne-am intors spre casa. Daca va ganditi sa mergeti acolo si e o zi insorita, va sfatuiesc sa va luati toate protectiile necesare , nu prea sunt copaci si acolo unde mai gasesti un pic de umbra ,nu e de stat foarte mult. Cu alte cuvinte, e un loc numai bun pentru maxim 2-3 ore . Am mai gasit vreo doua locuri asemanatoare si am vrea sa le vizitam , macar asa mai iesim din nebunia de oras.

Cam asta fu in linii mari saptamana mea de articole. Vedem ce imi rezerva saptamana asta si ne regrupam fortele pentru un alt weekend in care nu stim ce activitati sa mai intreprindem . We will see :mrgreen:

 

Advertisements

Scurte de joi

Ma umplu de energie si mai multa cand vad soarele asta afara. Drumul spre munca parca e mai usor , nu ma mai agit atat de mult sa ajung intr-un timp record , pur si simplu admir cladirile ce se scalda in razele soarelui de dimineata. Asa mai vad si eu una alta, detalii pe care inainte nu le observam poate .

Si cu cat se incalzeste mai tare cu atat ne indarjim sa facem planuri de plimbare . Vrem sa bifam :

– Muzeul Satului ;

– Ferma animalelor ( gradina zoologica m-a intristat data trecuta, astept sa ajungem prin vreo tara straina sa vizitam una adevarata :mrgreen: ) ;

– vizita la mama acasa , sa ne plimbam prin padure , pe camp ;

-Muzeul Antipa– pe asta putem sa il vedem si cand e urat afara , macar nu stam in casa si nu ne plictisim ;

– parcuri cat mai multe – au amenajat tare frumos cei din sectorul 3 parcul Titan – se merita te plimbi pe acolo atunci cand nu e asa aglomerat ;

Sugestii de activitati in aer liber primim cu drag, deocamdata asta avem in gand.

Acum ca am rezolvat cu plimbarile , va zic ce mai citesc in ultimul timp cand mai prind o clipa libera . Pe langa Playful Parenting si inca o carte de mamicie pe care le-am inceput de ceva vreme, mai reusesc sa citesc si din blogurile mele preferate . Cu liniuta si de la capat, aveti ultimele articole citite de mine , bune de savurat la o cafea aromata :

– Hapi ca de obicei cu un articol interesant pe Ralix : http://ralix.ro/pe-aripile-orgasmului/

– Oana Kovacs ne scrie un articol tare fain despre agitatia din jurul varstei- http://oanakovacs.com/care-treaba-varsta/ 

-Si cat tot veni vorba de varsta, Nina are cateva idei tare bune de discutat pe linia asta – http://www.toane.ro/2015/03/am-42-de-ani-si-sunt-bine-cu-mine/ — bonus , mustrare deschisa catre Mihaela Radulescu

– pt mamici , aruncati un ochi si la Dana Rogoz –http://danarogoz.one.ro/mama-stie-reteta-cresterii-sanatoase/ —  a participat la o conferinta tare interesanta despre alimentatia celor mici .

Asadar am inceput cu sexul, apoi am trecut la dilemele varstei , putina picanterie cu un scandal si la final despre bebei si mancarica – meniul perfect pentru o zi  ca asta :mrgreen:

 

 

 

 

 

 

Somn

Dormi cat mai poti ! 

Sa dormi mult! 

Sa te odihnesti ! 

Dormi acum cat mai apuci ! 

 

Sa inteleg ca dupa ce se naste copilul nu voi mai dormi deloc ? Ever?  Cat pot oare sa dorm daca imi pun mintea cu oamenii astia speriati care ma indeamna sa dorm ? Stiu ce inseamna sa dormi doar 6 ore pe noapte sau doar 5 ore pe noapte sau chiar mai putin , doar am fost studenta :mrgreen: Pe vremea cand eram la facultate si eram in sesiune , dormeam 2 ore , ma trezeam si ma duceam direct la cana mare de cafea , invatam , mai mergeam si la munca si printre picaturi apucam sa dau si examenul pt care ma agitam atata noptile. Stiu ca va fi greu, stiu ca va fi obositor, dar trecem noi si peste detaliile astea urate, nu-i asa?

Asadar , degeaba dorm eu acum 16 ore din 24 ca oricum in primele luni o sa fiu terminata de oboseala .  Nu-mi fac griji pentru chestiile astea, sunt mai preocupata de cum va fi viata mea dupa si de cum sa fiu mai informata ca sa imi pot ingriji odrasla asa cum trebuie .

Pornind de la asta , in ultima vreme am fost pe alta lume si oricat de mult am tras sa ma ridic, tot acolo am ramas. Cred ca eram obosita ( daca nu dorm :))))  ) si aveam nevoie de o perioada de simplitate. Nu am avut parte prea mult , dar a fost ok . Acum sunt la capitolul listute de shopping – renovam prin casa , ne mutam la parter ( am hotarat noi ca e mai bine asa ) si momentan suntem in santier. Mai am si categoria listutele mele cu treburi de rezolvat ; nu de alta dar incep sa uit ce mai am de facut . Astazi mi-am propus sa fac ordine in hainele din sifonier , pun pariu ca jumatate din ele nu ma mai incap . Partea buna e ca voi avea mai mult spatiu in dulap 😆   Asa ca spor mie si multa stapanire de sine , sunt sigura ca o sa ma enervez  cand voi vedea cate haine dragute nu mai pot purta pentru o perioada .

 

p.s. Sa dormiti bine! 

 

 

Plimbarile de duminica

Plimbarile de duminica erau pentru mine momentul preferat al saptamanii. Ne trezea tata dis-de-dimineata ,ne facea inviorarea , dupa care o ajutam pe mama la pregatirea mesei. Dupa un pranz copios ne echipam pentru plimbare. Luam ghiozdanelul, apa de fantana proaspata si incercam in zadar sa scapam de catei. De fiecare data insa mergeau cu noi la plimbare. Drumul era unul nu tocmai usor, trebuia sa urcam prin livada, apoi treceam prin stufaris , ajungeam la sosea si abia dupa ce traversam puteam sa fim liberi – eram in padure. Fosnetul frunzelor , cantecul pasarelelor si din cand in cand latratul cainilor insemnau pentru noi relaxare. Descopeream floricele noi, le strangeam cu grija si faceam cel mai frumos buchet posibil pentru mama. Si era greu sa le tot ascund de ea, pana in final isi dadea seama ce voiam sa fac. Dar nu mai conta, ea era fericita cand primea buchetelul.

Cand ieseam din padure, traversam iar soseaua si ajungeam pe camp. La fiecare plimbare tata ne povestea cum mergea el pe dealuri cand era mic si ne povestea istoria acelor dealuri . ” Chiar mai sus , pe deal incolo a stat Stefan Cel Mare cu ai sai ostasi la o masa rotunda, o sa va duc sa vedeti ca e o masa facuta din piatra. S-a intamplat inainte de batalia de la Vaslui, e scris si in actele de la arhiva Bacaului. ” Si noi eram mereu cu aceleasi chicoteli , pentru ca stiam povestile, dar ne placea sa il ascultam cu cata mandrie relata. Treceam iar prin padure si ajungeam pe camp la izvor. Luam apa proaspata, mai ascultam peripetii de-ale tatalui meu si ne gandeam ca poate pe viitor si copii nostri vor avea parte de asemenea aventuri. Desi daca stau sa ma gandesc bine, ma rog sa ii pot scoate din casa : la ce gadgeturi vor fi pe vremea aia..Eh, vom vedea.

Imi e dor cateodata de plimbarile in familie, de cat de mult ne distram si imi placea tare mult ca devenise un obicei frumos.

Acum plimbarile sunt pe inserat,in parc si am fost surprinsa de cata lume iese seara in parc. Unii alearga, altii sunt cu bicicletele, se joaca baschet sau fotbal si ce e mai haios , in zona de gratare se mai incinge la 11 jum noaptea cate-un gratar ( am vazut eu aseara, de fapt am simtit mirosul de carnita pe gratar).

sursa foto : Google images

carare-prin-padure

 

 

Cadoul perfect

De cateva zile sunt in criza de timp. Se apropie ziua mamei mele si nu stiu ce cadou sa ii fac. E atat de greu sa aleg ceva, vreau sa fie special, vreau sa fie ceva original , trebuie sa gasesc ceva care sa ii puna in valoare personalitatea. Ma “plimb” din site in site, nimic nu-mi face cu ochiul. Am deschise atatea tab-uri in browser incat nici eu nu mai stiu de unde sa incep si ce sa inchid. Nu ma pot hotari si e atat de tarziu, mintea imi fuge la munca, la somn, la oboseala , la ce tinuta voi avea maine la servici si decid sa reiau cautarea a doua zi. Ma retrag in asternuturile crem cu floricele si ma scufund  intr-un somn adanc. Dupa cateva ore ma trezesc si pe jumatate adormita vad ca laptopul nu s-a inchis. In drum spre el ma impiedic de geanta mea cea verde ( trebuie s-o schimb neaparat, e atat de batrana) ,dar  ajung teafara ca sa vad ca singura pagina care nu se inchisese era cea de la Ilux. Imi fac o cafea , ma uit pe site si vad gentile Anuschka . Asta e! Cadoul perfect:

geanta_calibra_din_piele_naturala_anuschka_7

O geanta din piele naturala , pictata manual de artizani indieni , un cadou care va fi apreciat nu numai de mamica mea draga. E accesoriul perfect pentru ea, e o femeie activa ( chiar daca e trecuta de prima tinerete) , mereu alearga cu treburi prin oras , se imparte intre cele doua case si are nevoie de o geanta in care sa ii incapa toate cele necesare si eventual sa le si gaseasca la timp . Unde mai pui ca de fiecare data cand o sun , raspunde greu si fix la ultimul apel cand sunt gata sa renunt, raspunde. Acelasi text  de fiecare data : nu-si gaseste telefonul in geanta ei imensa fara niciun fel de compartiment. Dar geanta asta e altfel, are compartimente speciale pentru fiecare lucrusor de care are nevoie o femeie: buzunar pentru telefon, etui si saculet pentru cosmetice si pentru portmoneu un compartiment securizat. Ce sa mai , e combinatia perfecta intre eleganta, stil si utilitate.  Bun, am stabilit ca acest model e foarte util , sa ne uitam si la design. Pe langa faptul ca e unicat , e pictata in culori calde si modelul floral e completat perfect de o pasare colibri.Acea pasare mica si energica ,exact ca mama.   Parca o vad in fata blocului inconjurata de vecinele intrigate de modelul superb de pe umarul ei. Va fi invidiata in primul rand ( asa suntem noi femeile), apoi va fi admirata si despre geanta ei se va vorbi in toate cercurile posibile. La cat de mic e orasul nu m-as mira sa se auda pe la colturi : “Ai vazut draga ce geanta si-a luat madam? ” Da, astea ar fi efectele unei opere de arta. Si la cat de monoton a fost totul in jurul ei de ceva vreme, geanta Anuschka e perfecta pentru un aer proaspat in viata ei.

E decis, acesta va fi cadoul ei. Totodata , analizand geanta din toate punctele ma intreb: oare atunci cand o voi primi voi fi in stare sa ma despart de ea? Am rochitele de vara care merg perfect cu modelul acesta, pictura inspira feminitate, viata, veselie si un strop de nebunie frumoasa. Grea decizie. Am trecut de la panica, la criza de timp, la curiozitate ( atunci cand am descoperit-o) , am ajuns la fericire si parca mi-a fost pictat un zambet de Julia Roberts, am trecut prin filtrul ratiunii toate amanuntele si am ajuns intr-un moment de nehotarare clasica : sa o dau mai departe sau nu? Asa te simti cand vezi pentru prima data geanta Anuschka, te bucuri ca ai gasit-o, ai vrea sa o oferi cadou cuiva si te gandesti ca nu va fi asa usor sa te desparti de ea.

Acest articol participa la concursul Ilux pentru bloggeri ( n-oi fi eu a-lister, dar imi place sa scriu si ma fascineaza lumea asta) , sper sa nu fie prea tarziu ca trimit astazi si poza a fost luata de pe site-ul celor de la Ilux- ilux.ro.

LATER EDIT: Grabita fiind defel, am uitat sa trec linkul catre geanta aleasa de mine pentru poveste , asa ca datorita echipei dragute de la Ilux ( mi-au dat mail sa ma atentioneze, nu ma asteptam) il trec acum : http://www.ilux.ro/geanta-calibra-din-piele-naturala .

Sa-mi tineti pumnii!

Dependenta virtuala dulce

Am crezut ca nu ma poate atinge nimic si ca niciun joc nu imi va provoca dependenta niciodata. Dar , stiti cum se zice : niciodata sa nu spui niciodata. A inceput totul cu Facebook. O mare parte din prietenii mei aveau cont si postau diferite chestii interesante acolo. Eu aflam ultima de evenimente si mereu mi se reprosa : daca nu ai Facebook..La naiba, trebuie sa fiu conditionata de FB? S-a ajuns atat de departe incat unii prieteni incepusera cu amenintarile. Dar sa ne intelegem, erau in gluma.  Intr-un final am decis sa imi fac si eu cont in ideea de a fi mai aproape de unii prieteni care erau plecati din tara. Si totodata aveam sa aflu ca pot gasi multe chestii interesante acolo. Pe langa partile bune, mai sunt si alea rele in opinia mea:  oamenii aia de posteaza orice tampenie, care nu au grija deloc de intimitatea lor si habar nu au sa isi seteze profilul ca sa nu apara orice tampenie despre ei. In fine, fiecare face ce vrea pana la urma. Initial nu voiam sa imi fac profil, ma gandeam ca as deveni prea expusa. Dar apoi am zis ca nu-s vedeta mare si puteam sa suport flashurile aparatelor foto sau stirile aparute in presa mondena :mrgreen: Nu public zilnic, sunt zile in care habar nu am ce se intampla pe fb , dar intru din cand in cand sa mai vad una alta. Din lucrurile mai putin bune , a aparut in viata mea si Candy Crush Saga. Pentru ca dependenta mea nu e de aceasta minunata platforma de socializare , ci de acest joc.

Oameni buni, nu stiam ce inseamna dependenta cu adevarat pana n-am ajuns la jocul asta. Acum ii inteleg pe pustii aia de joaca Counter Strike in disperare, pentru ca sunt si eu intr-o masura in oala aia. Dupa munca, profit de orice moment liber sa mai joc. Cu orice nivel trecut, creste interesul si cand vad la ce nivel sunt prietenii mei ma ambitionez si mai mult . Am avut cateva zile la rand in care jucam si la masa si la baie si peeeeste tot. Din afara pare un joc banal, in genul Bricks. Trebuie sa obtii cat mai multe puncte, sa faci tot felul de combinatii intre bomboanele frumos colorate si de la nivel la nivel , treaba se impute. Cand ai impresia ca nu mai ai cum sa treci peste un nivel, vine o surpriza frumoasa din partea lui Murphy( si el nu face din astea :))) , doar pentru mine asa ca vede ca sunt prea stresata)  si ai reusit. La inceput ai 5 vieti pe care le poti folosi , dupa ce le pierzi poti cere prietenilor de pe fb si ei ii iti pot trimite nelimitat. Vietile astea cresc, ca sa ma exprim in limbajul jocului 😆 la fiecare jumatate de ora primesti o noua viata , pana se aduna 5 , asta e maximul. Am asteptat in unele seri cu atata ardoare sa primesc o viata asa din senin de ziceai ca astept nush ce cadou. Nebunie! Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Daca am apucat sa pun mana pe telefon sa joc , s-a terminat totul. Nu mai am chef sa fac nimic, nu ma mai intereseaza mare lucru in jurul meu, e foarte ciudat cum functioneaza.  Si da, tine de ambitie sa ma abtin. Prostia cea mai mare a fost cand mi-am instalat pe telefon jocul asta nenorocit. Fac ce fac si ma trezesc cu telefonul in mana jucand.

Sunt dependenta e clar. Cred ca primul pas in reabilitare consta in dezinstalarea jocului de pe telefon. Acum inteleg si ce zicea Nice de jocul ei …e greu sa scapi de o asa dependenta. Nu e chiar atat de grav, dar simt ca imi rapeste foarte mult din timp. Ma cuprinde, ma tine cu sufletul la gura si ma dezamageste cand mi-e lumea mai draga. E un joc frumos, dar totusi, parca a devenit prea important pentru mine.

Si ca sa fiu sincera cu voi, dupa ce jucam cate 10 nivele, nu imi mai venea sa citesc nimic, sa scriu aici si imi dau seama cate am pierdut in ultima vreme. Cate carti puteam sa citesc, cate articole puteam sa scriu..sa nu mai zic de comentarii ..vai si cati km puteam sa alerg , cred ca aveam cu 2 kg in minus acum. :mrgreen: Cate si mai cate..

p.s. astazi am reusit sa nu ma ating de telefon , intru in prima zi de reabilitare 😆 sa-mi tineti pumnii!

 

O dupa-amiaza placuta!

 

 

Hedy Lamarr si ziua Internationala a Femeii

Uitandu-ma dupa semnificatiile istorice ale zilei de 8 martie- Ziua Internationala a Femeii am descoperit si anul in care a fost sarbatorita pentru prima data – 1911. De atunci peste tot in lume se organizeaza evenimente atat de frumoase incat nu ai cum sa treci peste aceasta zi. Mai ales ca de mici am fost programati sa cantam eternul : “De ziua ta, mamico..” Eu in fiecare an ii cant mamei mele la telefon ( din pacate nu mai am mai fost pe acasa prin preajma zilei , asa ca am apelat la tehnologie ).  Anul acesta am ales sa ii cant ultima strofa si refrenul, am zis sa mai schimb , s-o fi plictisit si femeia .

Dar revenind la istorie, sunt tot felul de teorii si date care amintesc de prima sarbatorire a acestei zile. In 1910 la Conferinta Internationala a Femeii Socialiste , o activista germana Clara Zetkin, propune ca ziua de 8 Martie sa fie declarata Ziua Internationala a Femeii, pentru a marca lupta femeilor muncitoare pentru dobandirea unor drepturi. Prima data Austria, Danemarca , Germania si Elvetia au sarbatorit in anul urmator Ziua Femeii pe 19 martie. A avut loc o manifestatie pentru ca femeile sa obtina dreptul de a avea locuri de munca, de a vota si de a nu mai fi victime ale discriminarii. In anul 1913, rusoaicele au sarbatorit pentru prima data Ziua Internationala a Femii in ultima duminica din februarie si in acelasi an in urma unor discutii , s-a stabilit ca ziua Femeii sa fie mutata pe data de 8 martie. Un an mai tarziu, femeile din intreaga Europa au manifestat impotriva razboiului.

Si daca tot am ajuns la razboi si la femei puternice , care au luptat pentru aceasta zi pe care o sarbatorim noi astazi, vreau sa va vorbesc astazi  despre o femeie extraordinara : Hedy Lamarr. Aseara am vazut un documentar despre ea si am ramas impresionata profund .

Habar nu aveam ce a facut femeia asta. Am urmarit documentarul pana la final si am avut parte de o surpriza placuta. Trebuie sa stiti ca s-a nascut in Viena, Austria in anul 1914 si de profesie a fost actrita . Pe numele ei adevarat. Hedwig Eva Maria Kiesler, era simbolul femeii fatale in filmul hollywoodian din anii 1930-1940. A facut studii de actorie la Berlin si a jucat la inceput in filme nemtesti si cehesti, insa faima a cunoscut-o abia dupa ce s-a mutat in America si si-a schimbat numele. Viata personala a fost una agitata, s-a casatorit si a divortat de 6 ori. A avut ghinion femeia, la cat de frumoasa si desteapta era, nici nu iti imaginai ca poate suferi atat. S-a implicat foarte mult in activitati ce tineau de razboi, de altfel multe personalitati din cetatea filmului s-au implicat la vremea aceea . Organizau petreceri pentru soldati si totul era facut de ei: gateau mancarea, serveau si dadeau autografe, astfel facandu-le viata un pic mai usoara celor ce luptau pentru tara lor. Insa razboiul a preocupat-o si mai mult pe aceasta actrita superba. Era din ce in ce mai interesata de ce se intampla in Europa la vremea aceea (al doilea razboi mondial)  si incerca sa se implice cat mai mult. Pe langa vanzarea obligatiunilor de razboi in America a inceput sa se gandeasca ce ar mai putea face pentru a inceta razboiul. Impreuna cu George Antheil, compozitor american, pianist, autor si inventator, avea sa creeze un sistem impresionant care ne ajuta astazi sa comunicam.  In vara anului 1940, Hedy l-a cunoscut pe Antheil si din discutii au ajuns la razboi si torpile. Se stia ca Hedy se temea de Hitler , il si cunoscuse in persoana si a inceput sa vorbeasca de ideea ei de a controla torpilele prin radio. Din pacate , ideea era considerata nu foarte practica, deoarece era suficient care cineva sa bruieze frecventa pe care opera torpila si era de ajuns ca aceasta sa isi rateze tinta. Intr-o zi pe cand stateau amandoi la pian, si-au dat seama ce ar putea face. Antheil apasa anumite clape ale pianului, iar ea imita fragmentul muzical si pe masura ce Antheil schimba tonalitatea, a reiesit ca ei puteau sa comunice chiar si asa. Au incercat sa puna pe hartie tot ce descoperisera si Lamarr si-a dat seama ca frecventa trebuie sa se schimbe aleatoriu pentru ca inamicul sa n-o poata bruia. Orice incercare de a elimina semnalul care controla proiectilul ar fi reusit sa anihileze doar o mica parte a liniei de comunicare, fara sa aiba vreun efect real asupra controlarii acesteia. Asa s-a nascut conceptul cunoscut sub numele de : salt de frecventa, o forma de inceput a ceea ce numim noi astazi tehnologia de comunicatii spread spectrum. Au avut nevoie de cateva luni pentru a pune in practica ideea si pentru a stabili toate detaliile inventiei. In 1940 au transmis ideea la Consiliul National al Inventatorului si din fericire din sutele de idei care era trimise acolo, a lor a starnit foarte mult interes, incat in 11 august 1942 le-a fost eliberat patentul pentru “sistemul secret de comunicatie”.  Din pacate nu toti au fost atat de entuziasmati de idee si au declarat mecanismul prea greoi, dat fiind faptului ca proiectul era mult prea avansat pentru anii in care fusese conceput. Asadar, ideea a fost data uitarii si usor usor, actrita s-a retras din viata publica.  In 1966 a aparut din nou in atentia presei cu un scandal- fusese arestata pentru furt in magazin, insa a fost declarata nevinovata si astfel a putut sa isi continue viata. Nu a castigat nimic din inventia sa si totusi au profitat atatia de pe urma ei. Conceptul este aplicat de armata acum si a devenit si tehnologia aflata la baza celor mai recente transmisii p[rin internet si a celor mai moderne telefoane. Abia in anul 1997, Hedy Lamarr a fost in sfarsit onorata de ” Electronica Frontier Foundation” pentru contributia sa importanta. Fiul ei Anthony Leder a primit diploma in numele ei si a prezentat o inregistrare audio, era prima data cand ea se exprima public dupa atata timp. S-a stins din viata in anul 2000 si a lasat prin testament o avere estimata la aproape 3 milioane de dolari. Interesant este ca fiul ei Anthony este proprietarul unui magazin de telefoane in Los Angeles, in care jumatate din sistemele telefonice pe care le vinde se bazeaza pe tehnologia ale carei orizonturi au fost deschise chiar de mama sa. Talk about destiny .. :mrgreen:

Asadar:  Multumim Hedy Lamarr ! 

 

Si fiindca in fiecare din noi zace o femeie puternica,frumoasa si desteapta : va doresc o zi superba, plina de zambete si cat mai multe surprize placute! Ah , si sa primiti multe, multe flori. La multi ani, femeie! 

 
sunny 141
 ( Surse : Wikipedia ,http://yo4px.blogspot.ro, 9am, Google images)