calatorii, de-ale mele, masina

Vacanta noastra

Anul asta am hotarat sa nu facem nimic special ci pur si simplu sa ne lasam purtati de val. Nu stiu daca a fost mai bine sau mai rau, cert este ca a fost mult mai relaxant.

Scriam acum cateva zile (mai exact la sfarsitul lui august) ca am reusit intr-o saptamana sa facem 1500 de km si nici macar nu am parasit tara. Foarte fain. Am combinat muntele cu marea si am ajuns si la dealuri ( printre cele mai inalte dealuri din Moldova – tata se mandreste cu asta si mereu imi reaminteste cand ne uitam din curte spre dealurile din fata noastra).

First stop: Cheile Gradistei

In fiecare an, plecam cu firma in teambuilding. E un moment in care ne putem relaxa impreuna si putem sa ne cunoastem mai bine. Anul acesta am fost doar echipa din Bucuresti si am ales sa mergem la munte, mai exact la complexul Cheile Gradistei-Fundata. Un loc superb, child friendly si cu foarte multe activitati. Am stat 3 zile acolo si zau ca nu ne-am plictisit. Mi-a placut ideea de a avea restaurantul sus pe platou, aveai ceva de mers de la hotel, dar mai bine asa- am facut miscare destul de multa. Mi-a mai placut the T-Shop ( ceainarie cocotata si mai sus de restaurant) – aveai o priveliste superba de acolo. Liniste, ceai, cafea si muntii in fata. Ce altceva mai puteai sa iti doresti? In cazul meu, un copil mai putin astamparat, care sa nu alerge de colo colo chiar atunci cand voiam sa ne tragem sufletul. Un loc superb, cu o asezare perfecta si cu toate beneficiile pentru o mini vacanta perfecta. Mancarea a fost ok, dar se putea si mai bine, am discutat la final cu managerul si i-am prezentat cateva puncte slabe -sper sa le rezolve in timp. Per total a fost o excursie reusita. Noi trei ne-am simtit tare bine si chiar ne-am relaxat.

Next stop: Marea Neagra

Cand ne-am luat liber, ne-am propus sa alocam 2 zile pentru o scurta plimbare la mare. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a ramas doar 1 zi de plimbare si ne-am intors spre seara acasa. Cred ca a fost prima oara cand nu m-am stresat pentru o plecare. Desi eram la al doilea bagaj de facut ( primul a fost pentru munte si cine ma cunoaste stie ca urasc sa fac bagaje) , de data asta a fost totul mult mai relaxant. Chiar mi-am propus sa le iau linistit pe toate si mi-am zis ca nu trebuie sa semnez nicaieri ora la care ajungem. Important era sa ne simtim bine. Si asa a fost. Am avut impresia ca suntem la mare de cateva zile si nu doar de cateva ore. Apa curata, valuri mici, nisip curat = copil fericit = parinti relaxati si fericiti. Am bifat si delfinariu si sincer mi-a parut rau de banii pe care i-am dat- showul m-a dezamagit total. Aglomeratie, mare nebunie la intrare si nu am reusit sa inteleg mai nimic. Nici copilul nu a fost interesat. Partea frumoasa a fost inainte de a intra la delfini – mica rezervatie din complexul delfinariului. Am vazut animale bine intretinute, curatenie si personal dragut. Si uite asa am bifat si marea.

Final stop: Bacau 

Plimbarea la Bacau era programata de ceva vreme, profitam de fiecare data cand avem ocazia, acolo Mihnea are mult spatiu de alergat si are tot felul de experiente noi. Mergem in livada si culegem mere si pere, alergam dupa puisori si ratuste, plimbam pisicile dintr-o parte in alta. Cu alte cuvinte, zile de relaxare in care ne amintim de vremurile mai simple, uitam de tehnologie si ne bucuram de linistea dintre dealuri. Si mai e ceva, mai stau si eu cu ai mei parinti pe care ii vad destul de rar.

vacation

 

Concluzie: Nu ai nevoie de prea multe sa faci atatia km in interiorul tarii. Doar chef de condus si de facut/desfacut bagaje ( de data asta m-am intrecut pe mine si am fost tare rapida la impachetat).

p.s. Ca sa vezi ca nu stii unde te duce viata, anul trecut ma gandeam ca in anul 2016 vom merge intr-o vacanta exotica, Tenerife sau Croatia. Ehee, de aia e bine sa te bucuri de fiecare moment frumos atunci cand il ai si sa nu te gandesti prea mult.

p.p.s Dar tot nu renunt la vacanta aia exotica :mrgreen:

Mi-a zis un prieten bun: daca e ceea ce trebuie si asa simti tu ca vrei sa faci, nu mai sta pe ganduri. Gonna’ keep that in mind!

 

 

calatorii, masina, plimbari

Mini road trip (I)

In urma cu ceva timp, intr-o seara calduroasa de vara copilul meu cel dragalas a venit la mine si mi-a spus hotarat: “Sa mergeeeem maaaami, cu masinaaa!” M-am uitat in ochisorii lui mari si frumosi si l-am intrebat :

  • Unde vrei sa mergem, puiule?
  • La plimbareee, la shopping ( el stie ca atunci cand mergem cu masina sunt 2 posibilitati shopping sau plimbare :)) )

Este fan plimbari cu masina sau de orice fel. L-am obisnuit sa mearga cu noi aproape peste tot si din fericire este genul de copil care sta in scaunul de masina fara sa planga sau sa faca scandal. Desigur, dupa un drum mai lung protesteaza, dar se rezolva imediat cu un joc sau cu un cantecel. Eventual daca avem posibilitatea mai facem pauze sa ne mai miscam.

Inainte sa fim 3, plecam in weekend-uri in tot felul de excursii scurte – de o jumatate de zi, de o zi. Nu erau atat de dese pe cat mi-as fi dorit, dar erau. Acum e nitel mai complicat sa pleci cu un copil mic dupa tine, dar nu e imposibil. Unde te simti tu bine, se simte si el bine. E o vorba in popor : asa cum il obisnuiesti, asa il ai :mrgreen: Si se vede ca e de-al nostru, ii place sa mearga cu masina km intregi.

Citisem la cojocarii.ro – un articol despre unde mai fugim din Bucuresti si prezenta acolo Eugenia gradina zoo din Bucov si m-am gandit ca poate fi iesirea perfecta de o jumatate de zi. Cand au venit prietenii nostri sa ne propuna iesirea, am fost si mai incantata. La 09:30 am iesit din Bucuresti si am parcurs un drum cam de o ora jumatate. Nu stiam la ce sa ne asteptam, mai ales ca a noastra gradina din Baneasa e cam vai de ea.

Am gasit acolo un parc frumos amenajat, spatii de joaca, multa umbra, multa verdeata. Animalele erau foarte bine ingrijite, era curat peste tot si cred ca avantajul lor cel mai mare este ca au mult mai mult spatiu. Foarte bine aranjate spatiile pentru animale, puteai lejer sa vezi tot ce se intampla dincolo de garduri. Desi este intinsa peste o suprafata mai mare, gradina zoo din Bucov nu are foarte multe animale. Dar poate ca e mai ok asa, au posibilitatea sa le ingrijeasca mai bine si sa nu le ingramadeasca in spatii stramte doar din dorinta de a avea cat mai multe. Le-as sugera sa puna afise mai mari pe gardurile electrice, cele existente aproape ca nu le observi si exista pericolul ca cei mici sa le atinga. All in all a fost o experienta placuta si recomand. Trebuie sa ii multumesc Eugeniei pentru articol, cred ca nu as fi aflat de Bucov asa repede 🙂

 

 

Gasiti detalii despre program si tarife pe site-ul : http://www.zooploiesti.ro/

 

Daca aveti idei bune de iesit din Bucuresti, astept sugestii. Incercam sa facem o mini serie cu excursii din astea scurte.

 

P.S. pozele nu-s asa reusite, greu sa alergi si dupa copil , sa tii si telefonul si sa mai vezi si tu ceva :mrgreen:

calatorii, masina, muzicuta

Karaoke in masina

Pe vremuri cand plecam cu masina de nebuni, ascultam muzica destul de tare. Aveam si subwoofer in portbagaj si noi eram aia pe care lumea ii arata cu mana pe strada, atat de tare era muzica. Ne distram de minune si ne simteam liberi. Ascultam si acum muzica tare, dar cand suntem cu Mihnea o lasam mai moale, desi el mereu ne cere sa dam mai tare 🙂  Dimineata in drum spre munca, lucrurile se schimba. Sunt singura in masina si revin la obiceiuri vechi- dau muzica tare si cant din toata inima :mrgreen: Eu sunt aia la care probabil va uitati si va intrebati – cate cafele o fi baut in dimineata asta?

Am descoperit de ceva vreme niste filmulete pe Youtube – se numesc Carpool Karaoke with James Corden si sunt geniale. M-am distrat maxim uitandu-ma la ele si mi-a venit un chef nebun de plecare. Sau poate doar o plimbare din asta in care sa facem karaoke, sa cantam si sa dansam in timp ce ne plimbam. V-am zis doar ca ador sa conduc, ador muzica, asa ca ar fi combinatia perfecta. Mai jos va pun preferatele mele:

Genial Stevie Wonder, am ras cu lacrimi 🙂

 

Sia are o voce incredibila, stiam asta deja, dar filmuletul asta mi-a confirmat inca o data 🙂

 

Energia lui Chris e nemaipomenita – imi place tare mult de el.

 

Nu sunt fan Bieber, dar filmuletul asta chiar mi-a placut, simpatic pustiul :mrgreen:

 

James Corden e demential, m-am distrat de minune si a prins tare bine dupa o zi grea de munca. Recomand.

 

p.s. Am inceput sa cumpar timp, functioneaza 🙂

baby, calatorii, mamicie, plimbari

Prima calatorie cu avionul

Nu pentru noi , ci pentru micul marmotel. Desi marturisesc sincer ca am simtit zborurile astea ca si cum ar fi fost pentru prima data. Aveam emotii, nu stiam cum se va comporta. Am fost de atatea ori pe avion in care calatoreau parinti cu  bebelusi , pitici mai mici care plangeau tot zborul si nu era tocmai confortabil. La un moment dat nu mai auzeai sunetele acelea stresante, incercai sa le ignori si dupa 5 minute iti dadeai seama ca micutul plangea in continuare.

0d05684c15ae1c0c289e724ed9f63b97

E normal, sunt speriati, sunt scosi din zona lor de confort. Cunosc oameni in toata firea care se pierd cand vine vorba de zburat. Am prieteni care isi iau calmante la ei, unii au pachetele de guma pregatite ( ajuta la decolare si aterizare sa mesteci guma – si noi suntem mereu echipati ) , iar altii pur si simplu isi seteaza mintea in alta parte – nu poti discuta cu ei pe toata durata zborului, asa se programeaza ca sa treaca cu bine de experienta asta . Zilnic in lumea astea zboara milioane si milioane de oameni si se spune ca este cel mai safe mod de a calatori . Insa pe langa toate emotiile pe care le ai, se mai adauga si stirile recente cu prabusiri accidentale sau nu, atentate si tot felul de probleme aviatice si uite asa te gandesti de 2-3 ori inainte sa iti rezervi un bilet .

Cu toate astea ne-am luat inima in dinti si am luat bilete catre Malmo, Suedia ( calatorie programata cu prietenii nostrii de acolo inca de pe cand Mihnea era cat o lingura :mrgreen: ) . Pana aici toate bune si frumoase. Am mai povestit eu  la un moment dat ca urasc sa fac bagaje , mai ales cand plec cu avionul . Mi se pare ca sunt tare limitata si nu imi pot permite sa imi iau si 2-3 chestii de back up ( ma refer la imbracaminte ). Trebuie sa fiu foarte hotarata si sa impachetez frumos si sa ma incadrez si in limita de kg. Am reusit sa pun totul in bagaje si am terminat chiar mai devreme decat programasem . Dimineata devreme ne-am prezentat la aeroport cu una bucata copil mic de 1 an si 5 luni , care era tare zambaret si nu dadea semne de razvratire.

Daca pleci cu un copil mic trebuie sa stii cateva chestii :

  •  la majoritatea companiilor , ai voie sa iei cu tine gratis un carucior mic tip umbrela , trebuie doar sa fii atent sa il inregistrezi cand predai bagajul de cala . Noi am zburat cu Wizz si nu a fost nicio problema.
  •  ai voie sa iei cu tine in bagajul de mana o sticla de lichid ( lapte, apa, suc ) daca este pentru cel mic 
  • vei plati o taxa de bebelus , nu este pretul unui bilet intreg si poti calatori cu el asa pana la varsta de 2 ani. ( variaza in functie de companii)
  •  bebelusul va sta in bratele tale si vei avea prinsa de centura ta una mai mica ( pe masura celui mic) 
  •  la Wizz Air ai prioritate la imbarcare , daca stiam asta cand am plecat din Bucuresti , nu ne mai chinuiam atat  ( am ajuns printre ultimii si ne-am gasit cu greu locuri unul langa altul ) .
  • nu mai e ca atunci cand calatoresti in 2 si ajungi cu o ora inainte la aeroport. Acum trebuie sa ai grija sa ajungi cu cel putin 1 ora jumatate  inainte ca sa ai timp destul in cazul care este aglomerat ( nu stii niciodata ce se poate intampla).
  •  e bine sa ai la tine jucaria lui preferata sau o carticica, poate chiar niste cantecele ce ii plac mai mult , ajuta la linistire si face ca timpul sa treaca mult mai repede ( aici depinde de fiecare copil in parte , cheia e sa gasesti modalitatea cea mai buna de a-l face sa se simta confortabil in noul mediu) .

 

In final, pot sa spun ca a fost mult mai ok decat ma asteptam. Eram pregatita psihic pentru plansete, urlete si tot felul de scheme groaznice. Nu a fost cazul. La plecarea din Bucuresti , speriat de stewardesa care i-a cuplat centura, a inceput sa planga si sa traga de ea. Nu voia nicicum sa stea cu centura prinsa. Deja ma treceau toate apele si ma gandeam la ce e mai rau. Insa imediat ce avionul s-a ridicat de la sol, s-a linistit si Mihnea. A adormit si de atunci am putut sa ne relaxam  si noi. S-a trezit pe la jumatatea drumului si a fost foarte vesel si receptiv la tot ce ii explicam . Pfew! Un punct bifat.  La intoarcere totul a fost mult mai usor, nu a plans deloc, nici macar la decolare , ba mai mult de atat a dormit tot drumul. Fericire maxima! Asa sa tot zburam 🙂 Si cu siguranta ne vom mai aventura , avem atatea orase noi de vizitat. Curaj avem , guma cumparam , iar copilul este fericit acolo unde esti si tu fericit . Atata timp cat tu vei fi calm si el se va simti bine 🙂  It’s that simple si merge in 99% din cazuri. In alea 1% cazuri de urlete intense, te inarmezi cu rabdare si incerci sa nu te panichezi prea tare  :mrgreen:

4aff17cd917d8316e9b99995e74cb6ca

 

 Surse foto: Pinterest

 

 

calatorii, timpul, zambete

Anul meu sabatic

Daca tot e la moda sa iti iei un an liber, am decis si eu ca 2014 va fi anul meu sabatic.Decis e mult spus avand in vedere ca decizia nu a fost in totalitate in puterea mea :). Dupa cum bine stiti, multe persoane fac asta din cauza stresului de la job sau pentru ca pur si simplu au nevoie de un refresh in viata. Pentru unii anul asta e hotarator in viata , se intampla sa nu se mai intoarca la viata de dinainte si gasesc un alt job sau isi gasesc pasiuni ascunse din care pot trai pentru tot restul vietii. Am citit despre foarte multi oameni care au plecat sa traiasca in India si s-au intors complet schimbati( unii in bine , altii in nebine sau mai bine spus nebunie 🙂 Acum ca sa poti pleca asa de nebun si sa lasi totul in urma necesita curaj , resurse financiare mari si un dram de nebunie. De ce astea? Pai trebuie sa demisionezi de la jobul actual daca il ai ( nu cred ca exista vreun sef care iti spune du-te dragul meu si postul tau te va astepta cand te vei intoarce – asta e din filme , never gonna happen in viata reala) , sa iti lasi in ordine toate lucrurile incepand de la casa pana la acte , oricate ar fi e musai sa le lasi ok in cazul in care nu gasesti sensul vietii prin India sau vreo alta tara orientala( am vazut ca astea sunt la moda ) si te intorci pe plaiurile natale. Si, in final sa incerci sa le explici parintilor de ce ai ales sa faci asta ( desi pt ei tot ce vor auzi va fi : plec de la jobul meu cel bun si sigur ca sa calatoreesc in lumea asta mare si sa ma lafai fara vreun viitor. Si daca tot veni vorba tu mai ai de gand sa faci ceva cu viata ta? )Asadar majoritatea parintilor nu vor intelege de ce faci tu asta , dar important e ca tu sa fii fericit cu decizia pe care ai luat-o. Daca ai rezolvat lucrurile astea si alte cateva detalii legate de modul in care vei calatori, esti gata sa pleci in calatoria vietii tale. Good luck si ai grija mare de tine!
Cam asa a fost si la mine, numai ca eu am calatorit mai mult prin parcuri , prin camerele de acasa si prin cartierul minunat in care stam. Nu mi-a trebuit nicio plecare sa imi dau seama cat sunt de fericita. Asadar am pus pauza de la jobul actual ( aici am avut si eu norocul din filme, seful mi-a zis ca postul meu ma asteapta si am pornit in călătoria vietii mele. Poate cea mai challenging de pana acum. Am devenit mămică 🙂
Anul inca nu s-a sfarsit, călătoria abia e la inceput si tare bine mi-a prins pauza asta. A fost un refresh puternic, m-a facut sa realizez multe lucruri importante si cred ca sincronizarea a fost numai buna,chiar daca eu habar nu aveam ce se va întâmpla 🙂
Asa ca stay tuned, incep povestile din anul meu sabatic .

calatorii, de-ale mele, plimbari, relaxare, zambete

Mica vacanta

Inca nu am disparut din peisaj, doar mi-am luat o mica vacanta de la nebunia care a fost in ultima vreme . Cred ca era exact ce aveam nevoie, parca se adunasera prea multe.
Vreme superba, apa oceanului numai buna de baie si privelisti minunate care sa te relaxeze 🙂
Ma voi intoarce cu forte proaspete, gata sa infrunt toamna!
Pana atunci va incalzesc cu a great view :

20131022-203032.jpg

calatorii, de-ale mele, timpul, zambete

Despre calatorii mult visate

Mi-am dorit foarte mult in fiecare an sa calatoresc intr-un loc nou. M-am plans mai mereu ca nu mergem si noi undeva in afara sau ca nu stam si noi mai mult de 3 zile in concediu. Si nu mi-am dat seama cat de egoista si oarba am fost. Daca stau sa ma gandesc, aproape in fiecare an am mers pe undeva. Ori la mare, ori la munte , ba mai mult am reusit sa mergem si in afara tarii.

Anul asta a fost cel mai plimbaret pentru noi si abia ieri mi-am dat seama cat de ametita sunt. Traseul a fost unul frumos si am bifat mai multe tari decat mi-as fi imaginat in vreun an.

Polonia prin Varsovia in primavara…Suedia in vara si in drum spre Suedia am vazut si o mica parte din Germania prin Dresden si Berlin , Danemarca prin Copenhaga si in noiembrie Italia prin Milano. Ar trebui sa fiu idioata sa spun ca nu m-am plimbat . Ar trebui sa deschid mai mult ochii si sa imi dau seama ca sunt norocoasa si ca nu am fost destul de recunoscatoare pentru sansele care mi s-au oferit . In urma cu 6 ani, nici nu imi imaginam sa am asa ceva. Ma gandeam ca am inceput o noua viata departe de parintii mei si imi doream sa reusesc sa ii fac mandri. Imi dramuiam fiecare banut si cand ramaneam pe zero, visam cu ochii deschisi la excursii in diferite orase. Se zice sa ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca. Asa a fost. Toate astea imi dau putere sa indraznesc sa visez mai mult, sa cred ca se poate si sa am mai multa rabdare. Si sa deschid ochii.

Cand stateam cu parintii mei, cea mai apropiata varianta de excursie era un drum pana la Sighisoara sau pana la Bran la cabana unchiului meu si asta se intampla o data la cativa ani.  Nu am avut concedii cu parintii, cum aveau toti copiii. Cand ma intorceam in toamna la scoala , nu prea aveam ce sa povestesc , doar peripetii de la bunici si uneori nici nu mai povesteam ascultand grandioasele calatorii ale colegilor mei. Am ales sa nu mai povestesc si sa imi croiesc un drum cat mai frumos spre calatoriile mult visate. Nu pot sa spun ca am reusit sa cuceresc lumea, dar stiti cum se spune : “one step at a time” .

Daca e sa fiu recunoscatoare pentru ceva anul asta, e sansa pe care am avut-o si daca nu ar fi fost anumiti oameni nu s-ar fi intamplat. Poate nu la nivelul asta. Asa ca indraznesc sa visez mai mult si sa imi imaginez ca urmatoarea calatorie va fi la New York sau la Los Angeles si ca sa fie si mai aproape : in Bucovina :mrgreen:

Am realizat toate lucrurile astea abia acum cateva zile cand faceam o retrospectiva si mi-am dat seama cat de zaluda sunt ca am uitat in cate locuri am fost. Aveam impresia ca in primavara am stat acasa 😆 Deh, marmotele de la o varsta nu mai tin minte ce fac. Si ca sa citez din vorbele celebre ale bunicii de 93 de ani : “Intreaba un batran ce a mancat ieri la pranz ca nu va sti sa iti spuna, dar intreaba-l de viata lui si iti va povesti totul..” Poate incep sa ma transform :)))))