confesiuni, de-ale mele

Ma simt ca un copil

De multe ori am senzatia ca sunt un copil, desi am 30 de ani ( urmeaza in curand sa implinesc 31 de ani ). Uneori am impresia ca inca sunt la mama acasa si ca nu am nicio grija pe lumea asta.

Sunt casatorita, am un copil de 4 ani, am un job stabil ( 7 ani in aceeasi firma and counting ) , dar tot am impresia ca sunt un copil. Am responsabilitati, stiu ce inseamna sa te intretii singur si sunt responsabila pentru viata copilului meu. Sunt exemplul lui, sunt lumea lui si trebuie sa fac tot posibilul sa fiu cea mai buna mama pentru el. Sa il invat sa creasca frumos, sa fie responsabil si sa fie un om bun pe lumea asta.

Oare cum vine asta? Cand eram in liceu, in clasa a 10-a, imi imaginam cum ar putea sa fie viata mea la 30 de ani. Vedeam o viata glamour, cu tinute smart office ziua si elegant chic seara.  Ma vedeam lucrand in domeniul traducerilor, cu firma mea organizand diverse evenimente si intalnindu-ma cu diversi clienti pentru a discuta propuneri si detalii despre business-ul meu.

Soc si panica! Nu s-a intamplat asta. Dar nu e prea tarziu sa imi urmez unele visuri de pe atunci ( evident ca modificate conform statusului meu curent de sotie devotata si mamica responsabila 😆 ). Pe langa asta cu traducerile, mai aveam cateva in gand si n-ar fi rau sa le readuc la suprafata. Nu se stie ce lucru bun ar putea iesi de acolo. Dar sa revenim. Viata mea de acum e total diferita de cum o vedeam atunci. Regrete? Poate doar unele mici ce tin de modul in care mi-am organizat viata ( nimic din ce nu as putea schimba acum in bine ). Bucurii? Multe, foarte multe. Emotii traite pe muchie de cutit, zambete din inima si agitatie specifica caracterului meu. Un sot minunat, un om extraordinar pe care il iubesc pana in ceruri si inapoi, un copil adorabil si familiile de langa noi minunate. Nu va ganditi acum ca avem familiile perfecte, nici pe departe. Dar cu bune cu rele, noi ne iubim , ne intelegem si ne ajutam. Sunt zile mai grele, dar sunt si zile frumoase care fac ca tot raul sa dispara din mintile noastre. Ce tot vreau sa spun eu aici este ca desi mi-am imaginat o viata mai glamour, stau si ma gandesc la viata pe care o am acum si e chiar mai faina. Am citit recent un articol despre o tipa care nu isi dorea copii si numai gandul ca ar fi trebuit sa faca unul o ingrozea. Asta pana s-a intamplat minunea si acum nu isi poate imagina de ce oare s-a gandit vreodata ca nu ar vrea sa aiba partea de cea mai tare iubire din lume.

Asa si eu. Mi-am dorit o viata si am primit in schimb alta, mai buna pentru mine. Unde mai pui ca si jobul pe care il am acum este unul tare fain si am parte de cei mai buni colegi pe care mi-i puteam imagina.

Toate gandurile astea au venit asa usor, usor in capul meu cand am realizat ca sunt mamica. Sunt un parinte in adevaratul sens al cuvantului. Nu ma intelegeti gresit, am stiut asta inca de cand am nascut, de cand l-am tinut in brat si stiu asta de aproape 4 ani incoace. Am realizat asta acum de curand cand am participat la prima mea sedinta cu parintii la gradinita celui mic. Nu imi venea sa cred ca stau acolo in calitate de parinte, ca discut cu alti parinti despre educatia copiilor nostri. Poate nu are prea mult sens ce spun, insa asa simt in momentul de fata. Atunci mi-am dat seama ca nu ma mai simt copil. Atunci am fost adult.

Pentru cei care ma cunosc e lesne de inteles ca a doua zi m-am intors la obiceiurile mele copilaresti si o parte din mine se va simti mereu copil. :mrgreen:

                                                                                   – to be continued – 

 

Advertisements
de-ale mele, sanatate, zambete

My body journey

Am ales sa ii dau titlul in engleza pentru ca mi se pare ca suna mai bine. Am multe momente in care am impresia ca ma pot exprima mai bine in engleza, uneori chiar si in germana. Exista cred, un motiv bine intemeiat pentru care creierul meu face asemenea legaturi. Cine stie? Ar trebui sa valorific ideea asta. Dar sa nu ne indepartam prea mult de la subiect.  Am ales sa scriu iar despre drumul meu pentru ca a trecut 1 an si jumatate de cand am decis sa imi schimb un pic stilul de viata.

In iulie 2016 scriam despre inceput si despre cum m-am decis sa las deoparte comoditatea si sa aleg un program de durata. https://marmotaa.wordpress.com/2016/07/03/biggest-loser/

In noiembrie 2016 scriam ca sunt aproape de final si ce am invatat in cateva luni de program tinut strict, dar fara prea mare greutate :  https://marmotaa.wordpress.com/2016/11/09/aproape-de-final/

Iata ca am ajuns in august 2017 si am de cateva luni greutatea potrivita mie si ma mentin in continuare. Am inceput sa fiu mai organizata in ceea ce priveste sportul. Sunt aproape de a avea un program bine pus la punct si o iau pas cu pas. Se vad diferentele. Ma simt mult mai bine, dorm mai bine ( exceptie au fost noptile cu 30 de grade din vara) si am in cele mai multe zile un tonus excelent. Zic in cele mai multe zile pentru ca sunt om si cateodata starile emotionale urate nu pot fi intotdeauna doborate de sport. Sunt zile in care ma tarasc sa ajung in parc sa alerg si sunt zile in care in 5 minute sunt gata echipata si pregatita de atac. Am spus ca nu ma mai stresez pe treaba asta si ma tin de promisiune.

Urmaresc pe Instagram cateva conturi de oameni pasionati de fitness, in mod special pe o tipa care e mamica a 3 copii si dupa ce a trecut de toate 3 sarcinile, isi face timp si merge la sala si lucreaza zilnic la corpul ei. Imi place de ea pentru ca scrie sincer, posteaza si imagini cu ea in zilele mai urate, dar si in zilele frumoase. Are un stil asa cald si te ajuta sa vezi ca si alte mamici sunt in situatia ta. Diferenta aici este ca ea are 3 copii si eu doar 1. Cateodata e suficient 1 copil si nu reusesti sa faci tot ce ti-ai propus intr-o zi. Asa ca nu comparam situatiile. Mai bine luam ce e bun din ele si invatam.

Mi-am propus ( pentru a nu stiu cata oara ) sa imi fac un program de dimineata, sa ma trezesc mai devreme si sa alerg sau sa imi fac setul de exercitii pentru ziua respectiva. Citesc la mamica de care v-am spus mai sus, ca are zile in care se trezeste si la 5 dimineata sa mearga la sala. Ora aia de trezit pentru mine este doar atunci cand trebuie sa plec cu avionul pe undeva, altfel nu are loc in programul meu. How do they do it? Un lucru e sigur, nu cred ca se pune la somn la ora 1-2, asa cum fac eu de cativa ani incoace. Aici gresesc, asta e clar. Trebuie sa ma culc o data cu gainile si sa ma trezesc tot cu ele.

O mai urmaresc pe Ioana – http://ioanadumitrache.ro/ pentru ca ma inspira, pentru ca e o forta de neoprit. A reusit sa slabeasca peste 40 de kg intr-un 1 an si jumatate si asta doar prin alimentatie si sport. A avut si momente bune, dar si momente mai putin bune si le-a povestit. Imi place tare mult de ea pentru ca nu renunta si pentru ca se tine de treaba. Pe blogul ei mai gasiti si multe sfaturi faine de make-up si fashion, asa ca take a look.

Sunt foarte multi oameni faini in online care merita urmariti pentru ca intr-o “excursie” de genul e bine sa ai de unde sa te inspiri. Si de cele mai multe ori mi-am gasit forta de a merge la alergat sau de a face si ultimul set de abdomene prin ei.

Imi place foarte mult sa alerg, insa asa nu e suficient pentru tonifiere. Pana acum am reusit sa ma mentin la 4 antrenamente pe saptamana, uneori chiar si 5.  Din astea 3 sunt alergari in parc, pana acum am ajuns sa alerg 3 km cu o singura oprire, iar pe final inainte de partea de cool down ( mers lejer) , fac 4-5 sprinturi de 300 m ( depinde cat ma tine – am invatat sa imi ascult corpul si sa nu il fortez mai mult decat e nevoie) , iar apoi merg la pas sa imi revin. Nu este indicat sa te opresti brusc dupa ce ai alergat, e recomandat sa mai mergi cateva minute pentru a-ti regla pulsul. Apoi am seturi de exercitii pe care le fac acasa, uneori ma “ajuta” si Mihnea ( e tare distractiv sa faci flotari cu una bucata copil care cantareste aproape 18 kg) si partea faina este ca nici o zi de training nu este la fel. Pe astea din urma recunosc, le-am facut mult mai greu si inca nu am un tonus excelent. Dar ajung eu si acolo :mrgreen:

Pentru antrenamentele mele folosesc aplicatia Nike Training (se regaseste in magazin Play si este compatibil si cu IOS) impreuna cu Nike Run Club. Ambele sunt gratuite iti poti seta programul in functie de conditia ta fizica, de cat de activ esti si in functie de timpul pe care poti sa-l aloci. Mi-ar placea sa ajung sa merg la sala, sa fac sesiuni cu un antrenor personal, cred ca m-ar organiza mai mult. Insa pana atunci ma bazez pe programul conceput de mine si rezultatele nu intarzie sa apara. Am mai spus-o si in alte dati, nu sunt specializata in nutritie sau sport, am invatat pe parcurs prin indicatiile unui doctor specialist ce am de facut in ceea ce priveste alimentatia si pentru categoria no.2 – sportul ma informez cat de poate de mult din surse potrivite ( in mare sunt antrenori personali si din aplicatia Nike ma folosesc de articolele scrise de diversi atleti – cu alte cuvinte ma inspir din experienta lor vasta in ale sportului).

Ce vreau sa spun e ca solutii mereu exista si am vazut ca in ultima vreme tot mai multa lume adopta un stil de viata sanatos si unul bazat pe miscare. Fie ca alearga in parc, fie ca merg cu rolele sau se duc la o partida de fotbal, important e ca nu raman pe canapea :mrgreen:

Trust yourself and your body, you’ll know how to do it! Si daca tot folosesc aplicatia Nike, transmit si un indemn pe calea asta: Just do it! 

Surse imagini: Google Images

Pregatesc un articol cu before and after poze, deocamdata imi fac putintel curaj sa postez fotografii.

Zile pline de energie sa aveti!

de-ale mele, primavara

Curatenia de primavara

Ma tot chinui de jumatate de an sa imi curat adresa de YahooMail. Sa ma dezabonez de la diverse site-uri care imi trimit mailuri si imi aglomereaza casuta. Fara succes.

Am intrat si am incercat sa mai sterg din mailurile care nu ma interesau, sa le mai filtrez cumva. Tot fara succes. Peste 10.000 de mailuri de citit si de filtrat. Am renuntat. Cine ma cunoaste, stie ca sunt destul de organizata la capitolul asta. Dar atatea mailuri cu promotii, oferte si tot felul de stiri neinteresante nu ma atrageau atat de mult incat sa le organizez in foldere. Asa ca am ales varianta cea mai usoara. Mi-am sters contul. Am verificat in arhive daca existau mailuri care meritau pastrate si am sters tot. Fresh start, noua adresa de mail pe yahoo. Punct si de la capat.

Cand eram acasa in perioada asta inainte de Pasti, ne apucam de curatenia de primavara. Scuturat de covoare, aranjat dulapurile din bucatarie, reorganizare totala de mobila ( in limita posibilitatilor spatiului din casa) si multe altele. Acum traim in era online-ului, mai mult din jumatate din viata o avem in online. Suntem conectati cu totul si ne folosim de aplicatii sa ne organizam viata. Nu m-ar mira sa existe o aplicatie care sa iti scaneze sifonierul si sa iti indice modul cel mai ok sa iti aranjezi hainele. 🙂

Anul asta curatenia mea de primavara e in online. Mailuri, abonari sau dezabonari la diverse site-uri. Mi-am dat seama cu ocazia asta cate mailuri inutile primeam si imi incarcau casuta de Yahoo. Chiar asa, ma intreb oare mai foloseste cineva adresa de mail de pe Yahoo? Imi aduc aminte ca atunci cand am creat-o, a fost pentru Yahoo Messenger. Doamne, ce vremuri. Nu era seara in care sa nu ma conectez la Yahoo Messenger. Comunicam si cu 10 oameni deodata, aveam casute de dialog deschise pe tot ecranul. Pe langa faptul ca era o modalitate buna de comunicat cu mama (prin partea video), aveam ocazia sa cunosc oameni noi. Acum ai WhatsApp, Facebook Messenger – aplicatii mult mai performante si mai usor de folosit. Sunt sigura ca mai sunt si altele, dar astea sunt cele mai folosite si cele mai populare. Deja ma simt ca un batran care isi aduce aminte de vremuri trecute cu Yahoo Messenger si Hi5 si site-uri precum Bascalie (site de bancuri). Dar astea erau atunci in liceu si facultate. Cu astea comunicam, treceam prin emotii si rasuflam usurati cand vedeam un smiley face de la o persoana draga. In online mi-am cunoscut jumatatea, asa ca de partea asta nu o sa ma las prea curand. E bine totusi sa existe o limita. Ma trezesc de multe ori ca fac ce fac si sunt cu telefonul in mana sa imi verific instagram-ul sau facebook-ul. Not healthy, stiu. Incerc sa ma limitez la cat mai putine accesari. Ce-i drept, atunci cand sunt la munca nu apuc sa ma uit decat prin pauza de masa. In rest, ajung acasa si butonez la masa, butonez in fata televizorului, ma trezesc butonand si in timpul unui film. E dependenta, clar.

Acum cine stie, daca m-am apucat de curatenie in mailuri, poate ma apuc sa fac si prin facebook si instagram. :mrgreen: Mai vedem..

Pana atunci o sa ma ocup de curatenia de primavara pe acasa, abia astept sa imi beau cafeaua afara in curte printre flori.

 

 

 

 

amintiri, comunicare, de-ale mele, iubire, mamicie

2016- Bye-bye! Rezolutii pentru noul AN

2016.  Un an minunat. Un an greu. Un an frumos, un an urat.

In terenul de tenis al globului pamantesc meciurile nu au fost pe placul publicului. Nu o sa ma apuc sa discut despre tot ce s-a intamplat anul asta rau in lume, dar nu pot sa nu reamintesc atatea nenorociri. Daca e sa tragem linie si sa ne gandim la cate intamplari nefericite au avut loc anul asta, cred ca este cel mai tampit an din ultimii pe care i-am trait. Catrastrofe naturale, atentate teroriste, catrastrofe politice, parca toate s-au adunat anul asta. Atata suferinta in jurul nostru si atata neputinta. Un an al naibii de greu. Si ca sa punem capac la toate astea, au plecat din randul nostru o gramada de oameni faini. De fiecare data cand aud la stiri moartea unei celebritati, imi spun: nu-mi vine sa cred. De parca i-am cunoscut personal si sunt parte din familia lor. Dar ma simt de parca i-as fi cunoscut personal pe toti, pentru ca mi-au marcat viata prin arta lor si atunci e normal sa simt o mica durere in suflet. Cu toata nebunia din anul asta, am observat totusi in jurul meu mai multa bunatate. Oamenii se implica din ce in ce mai mult in activitati caritabile, se implica in tot felul de actiuni menite sa ii ajute pe cei in suferinta. Si asta mi se pare grozav si imi da speranta. Speranta ca poate totusi copilul meu va mai avea o sansa sa prinda macar o bucatica de lume mai buna. Si asta ma duce cu gandul ca de anul viitor vreau sa ma implic in mai multe lucruri, sa dau mai mult lumii. Fara publicitate. Si tu daca vrei, poti. Alege-ti cauza pentru care vrei sa lupti si lupta! Sunt atatea pentru care poti lupta si sunt atatea lucruri bune pe care le poti face. Multi probabil ca deja le fac, chiar in timp ce eu stau si scriu confortabil din dormitorul meu calduros.

De ce m-am apucat tocmai acum sa fac rezolutii de nou an? Pur si simplu. Pentru ca in 2016 am invatat ca sunt mai puternica decat am crezut. Pentru ca mi-au iesit niste chestii de care nu ma credeam in stare. Si atunci am decis : in momentul in care vreau sa fac ceva, nu voi mai sta pe ganduri si voi porni la actiune. Live in the moment, altfel timpul trece pe langa tine. La fiecare sfarsit de An imi propuneam cate-o chestie care incepea cu: de la 1 ianuarie o sa … De data asta va fi un pic diferit.
Imi propun ca in noul An sa fiu mai activa social, sa ma implic mai mult in activitati extrascolare ( adica dupa munca), dar nu mai setez data de la care voi incepe sa fac asta. Atunci cand simt ca e momentul, atunci o sa ma apuc de treaba. Si toate vor veni la vremea lor, sunt convinsa.

2016 a fost totusi si un an frumos. Am strans multe amintiri alaturi de fiul meu cel nazdravan si ce bine ca am fost inspirata sa le mai scriu, ca altfel multe le-as fi uitat. E uimitor cat de multe poti sa simti per secunda si totusi nu reusesti sa tii minte toate momentele frumoase, oricat de mult te-au bucurat. Deh, memoria de elefant nu e la toata lumea :)) Daaar, e bine ca avem telefoane inteligente, atatea filmulete funny am strans incat cred ca in viitor se vor face mini stickuri pe care le vom incarca direct in memoria noastra :))) Asta cand oi avea 95 de ani. Mai e mult pana atunci. Ne concentram pe ce e acum, prezentul si avem grija ca actiunile noastre sa ne influenteze in bine viitorul.  2016 mi-a adus un tatuaj frumos pe care il voi pastra toata viata mea. Mi-e drag, sunt atat de fericita ca am avut curajul sa il fac si ma uit in fiecare zi la el. Exact ce ziceam – e important sa fie ceva care sa iti aduca un zambet pe fata atunci cand il privesti.

Am scapat de cateva kg care ma incurcau si am invatat niste lucruri importante despre felul in care mananc. Inca invat. Fac mai mult sport si asta ma face sa ma simt mult mai bine.  M-am reindragostit de iubitul meu/sotul :mrgreen: . Asta se intampla frecvent, dar parca anul asta ne-am dat seama si mai mult cat de puternici si fericiti suntem impreuna.

2016. A fost si un an urat. Un an in care mi-am dat seama cat de neputincioasa sunt in fata unor probleme destul de mari. Acolo inca e de lucrat si sper din tot sufletul sa reusesc sa vad luminita din tunelul asta lung.

Cu siguranta anul asta am mai crescut un pic, doar am schimbat si un prefix. De acum inainte sunt in clubul 30. Am crescut emotional vorbind, dar si pe scara profesionala. E bine. Tragem linie si mergem in continuare pe acelasi drum: all the way UP!

 

new-year-resolutionsSursa foto: http://www.123newyear.com/newyear-resolutions/

Si ca sa fie articolul complet, am totusi cateva rezolutii de An Nou:

  • sa petrec mai mult timp cu Mihnea – vreau sa includ in timpul meu mai multe activitati cu el.
  • sa citesc mai mult, anul trecut am bifat 2 carti ( ce-i drept si lipsa de timp ma omoara)
  • mai mult sport, am descoperit ca e un mod tare placut de a te relaxa
  • sa invat sa dorm corect
  • si cea mai mare provocare a anului va fi urmatoarea : sa incerc sa fiu “a morning person” – cine ma cunoaste, stie foarte bine ce drag mi-e somnul de dimineata, dar am descoperit ca e mai eficient sa iti incepi dimineata cu un antrenament usor- iti va da mai mult energie pentru ziua ce urmeaza.

Voi ce rezolutii aveti pentru noul An?

p.s.  Happy New YEAR! :mrgreen:  Have a great start everyone!

 

confesiuni, de-ale mele

Aproape de final

Daca nu simti ca esti in stare 100% sa faci asta, nu te apuca. Posibil sa patesti ca mine. Incepi un program, te abtii de la diverse mancaruri si ajungi sa cazi in capcana frigiderului dupa 2 saptamani de chin. Nu infometarea controlata este cheia. Desigur daca ai un program nebun la munca si nu reusesti sa iei pranzul, macar tine cont de asta si cand ajungi acasa incearca sa mananci aceeasi portie normala de mancare. Stomacul tau iti va multumi.

Sportul ajuta, dar conteaza sa fii constant si sa nu te abati de la drum atunci cand ai inceput. Daca incerci mai multe lucruri deodata si treci prin tot felul de diete rapide, nu vei face altceva decat sa iti dai corpul peste cap. Nu sunt specialist, nu am studii de nutritionism sau de altele din domeniul asta, insa am invatat cateva lucruri despre corpul meu de cand incerc sa mananc asa cum trebuie. Repet, sunt observatii pe care le-am adunat din experienta mea. Micile sfaturi cuprinse in articolul asta pot fi luate sau nu in considerare. Nu sunt nici un guru al fitness-ului si nu ma pot apropia in momentul de fata nici cu un deget de madam Carmen Bruma ( sa recunoastem, femeia arata fenomenal), dar vreau sa imi modelez corpul frumos si sa ajung in stadiul in care sportul va fi parte din viata mea asa cum e cafeaua de dimineata.

Pe langa unele obiceiuri alimentare deprinse in ultima vreme, am invatat ca e important sa iti placa tipul de miscare pe care il faci. Degeaba ai de facut 40 de min pe banda, daca tu nu ai niciun chef. Poate o ora de zumba te ajuta mai mult. Chiar daca fizic e mai eficient sa faci un anumit tip de exercitiu, pana nu ajungi in forma fizica de care ai nevoie, mai bine incerci ceva mai usor. Imi placea sa alerg. In studentie, dadeam lejer 2 ture de lac in Parcul Tineretului si mai aveam suflu si pentru a treia. In vara cand am incercat sa fac asta, dupa 10 min de jogging a iesit sufletul din mine. Am ales sa incep cu miscare usoara. Step by step. Am mers cat mai mult pe jos, am alergat cu Mihnea prin parc si prin casa si aproape in fiecare seara calduroasa aveam jumatate de ora cu rolele. Si am inceput sa simt ca pot mai mult. Am inceput sa alerg din nou pe banda si ca sa fie treaba mai fun, mi-am pus muzica antrenanta sau m-am uitat la serialul meu preferat. Si uite asa am reusit in primele seri sa alerg 20 min fara sa ma opresc si apoi 30 min in continuu. Pentru cine nu face sport, sa alergi 30 de min fara sa te opresti e o mare realizare.

Am inteles totodata ca rezultatul bun vine cu rabdare. Am facut o mini sedinta cu mine de la bun inceput si mi-am spus asa: ce incep acum (aprilie spre sfarsit) este de durata si trebuie sa am rabdare. Am fost hotarata, organizata si a functionat. Fiecare corp e diferit si fiecare poate avea diverse dereglari. Cred ca a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face pentru mine. Ma simt minunat!

Calatoria mea a ajuns aproape la sfarsit, dar va incepe alta – sa invat sa mananc atat cat trebuie sa ma mentin la o greutate buna pentru mine, dar sa ma si bucur de micile placeri culinare. Nu exista nicio dieta in lumea asta care sa te lase sa mananci oricat si orice vrei si sa si slabesti. Este imposibil. Important e sa gasesti varianta potrivita tie. Eu am apelat la un doctor pentru ca am trecut prin foarte multe incercari si era clar ca greseam undeva. Plus ca sunt o pofticioasa si fara dulciuri eu nu concep viata. Asa ca am gasit solutia potrivita mie.  Pasii au fost urmatorii : 

  • am constientizat ca nu ajung nicaieri cu infometarea si ca mai rau fac
  • chiar daca eliminam anumite alimente, undeva greseam.
  • m-am cantarit si la indemnele unui coleg, am sunat si mi-am facut programare la doctor. Am avut ocazia sa vad un om care a lucrat cu doamna doctor si care a reusit sa se mentina de 2 ani de zile de la terminarea programului si cred ca atunci s-a declansat ceva in mintea mea de am fost atat de hotarata. Aici trebuie sa ii multumesc din suflet colegului meu ca mi-a tot zis de prietenul lui care a reusit sa slabeasca, altfel probabil nici in ziua de azi nu as fi facut mare lucru.
  • am fost la sedinta si chiar din a doua zi mi-am zis ca nu mai vreau sa aman.

Cateva luni mai tarziu, am ajuns sa nu ma recunoasca lumea pe strada si ma simt de parca as fi renascut. Poate nu e cea mai buna alegere, poate pentru altii nu a functionat, insa un lucru stiu sigur: atitudinea pozitiva si perserverenta m-au ajutat sa spun cu mandrie ca am reusit sa slabesc aproape 20 de kg.

Concluzia: lupta pentru tine, merita! :mrgreen:

happy-life

Sursa foto: Google Images

confesiuni, de-ale mele

Povestea tatuajului meu

Da, da! Ati citit bine. Mi-am facut un tatuaj. E proaspat, nu are nici 1 luna de cand sta frumusel pe mana mea. Nebunie, extravaganta, putem sa ii spunem oricum, eu sunt fericita. Cineva m-a intrebat daca aveam nevoie neaparat de un tatuaj. I-am raspuns din toata inima: DA! Mi-am dorit inca din liceu si i-am spus atunci mamei mele ca vreau asta. Tin minte ca s-a uitat stramb la mine si cred ca in adancul inimii ei a sperat ca nu voi avea niciodata curaj sa ma tatuez. 10 ani mai tarziu am decis ca e timpul sa fac ce imi trece prin cap. Sa fac lucrurile care ma fac fericita. Sa nu mai stau pe ganduri.

Reactiile au fost diferite. Oamenii la care ma asteptam sa aiba o reactie friendly, m-au privit ciudat. Oamenii la care ma asteptam sa ma judece pentru chestia asta au fost foarte cool si incantati. Mereu i-am privit un pic altfel pe oamenii care au tatuaje. Nu intr-un mod urat, i-am admirat pentru alegerea lor si mi-am dorit sa trec peste prejudecatile celor din jurul meu, sa pot face si eu pasul asta cu inima deschisa. Nu e lucru usor sa iei decizia asta. Din momentul in care m-am hotarat, a venit partea si mai grea. Ce imi voi desena? Trebuia sa fie ceva frumos, nu foarte mare si sa fiu 100% decisa ca e ce trebuie. Doar asta ramane for lifetime imprimat in pielea mea. Bine, nu chiar definitiv. Astazi sunt tehnici de indepartare a tatuajelor, dar procedeul este unul tare anevoios si mai bine ramai cu el.

Am cautat modele, m-am abonat la tot felul de conturi pe Instagram si Pinterest, doar, doar oi gasi modelul potrivit. Am innebunit-o pe prietena mea C. cu tot felul de intrebari, i-am trimis zeci de poze si in ziua in care i-am zis ca am fost la salon si mi-am facut programarea nu i-a venit sa creada. M-am uitat multa vreme la LA INK si eram fan declarat KAT von D, acum ma gandeam ca va fi cam la fel. Numai ca Bucuresti nu e Los Angeles, si salonul nu era ca cel din TV.  Dar nici nu a contat asta, am intalnit un om foarte fain, un om deschis la ideile mele si nu in ultimul rand un artist desavarsit. Modelul meu nu era unul complicat, insa el a tratat cererea de parca ar fi fost unul cu modele dificile de realizat. Profesionist. Salonul arata foarte bine si daca o fi sa imi mai fac vreun tatuaj il voi cauta pe Florin cu siguranta. A durat 10 minute, durere fizica nu am simtit. Au fost niste mici piscaturi suportabile, dar aici depinde foarte mult si de toleranta la durere a fiecarui om si bineinteles de locul in care alegi sa te tatuezi.

Mi-am dorit un tatuaj care sa insemne ceva si pe care de fiecare data cand il voi privi sa imi aduca un zambet pe fata. Si asta se intampla zi de zi.  Iar daca legatura mea emotionala cu Mihnea a fost puternica inca din ziua in care s-a nascut, acum va fi si mai puternica, amprenta lui va fi intotdeauna pe pielea mea: forever imprinted in my skin and in my heart 🙂 

imag0548

 

calatorii, de-ale mele, masina

Vacanta noastra

Anul asta am hotarat sa nu facem nimic special ci pur si simplu sa ne lasam purtati de val. Nu stiu daca a fost mai bine sau mai rau, cert este ca a fost mult mai relaxant.

Scriam acum cateva zile (mai exact la sfarsitul lui august) ca am reusit intr-o saptamana sa facem 1500 de km si nici macar nu am parasit tara. Foarte fain. Am combinat muntele cu marea si am ajuns si la dealuri ( printre cele mai inalte dealuri din Moldova – tata se mandreste cu asta si mereu imi reaminteste cand ne uitam din curte spre dealurile din fata noastra).

First stop: Cheile Gradistei

In fiecare an, plecam cu firma in teambuilding. E un moment in care ne putem relaxa impreuna si putem sa ne cunoastem mai bine. Anul acesta am fost doar echipa din Bucuresti si am ales sa mergem la munte, mai exact la complexul Cheile Gradistei-Fundata. Un loc superb, child friendly si cu foarte multe activitati. Am stat 3 zile acolo si zau ca nu ne-am plictisit. Mi-a placut ideea de a avea restaurantul sus pe platou, aveai ceva de mers de la hotel, dar mai bine asa- am facut miscare destul de multa. Mi-a mai placut the T-Shop ( ceainarie cocotata si mai sus de restaurant) – aveai o priveliste superba de acolo. Liniste, ceai, cafea si muntii in fata. Ce altceva mai puteai sa iti doresti? In cazul meu, un copil mai putin astamparat, care sa nu alerge de colo colo chiar atunci cand voiam sa ne tragem sufletul. Un loc superb, cu o asezare perfecta si cu toate beneficiile pentru o mini vacanta perfecta. Mancarea a fost ok, dar se putea si mai bine, am discutat la final cu managerul si i-am prezentat cateva puncte slabe -sper sa le rezolve in timp. Per total a fost o excursie reusita. Noi trei ne-am simtit tare bine si chiar ne-am relaxat.

Next stop: Marea Neagra

Cand ne-am luat liber, ne-am propus sa alocam 2 zile pentru o scurta plimbare la mare. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a ramas doar 1 zi de plimbare si ne-am intors spre seara acasa. Cred ca a fost prima oara cand nu m-am stresat pentru o plecare. Desi eram la al doilea bagaj de facut ( primul a fost pentru munte si cine ma cunoaste stie ca urasc sa fac bagaje) , de data asta a fost totul mult mai relaxant. Chiar mi-am propus sa le iau linistit pe toate si mi-am zis ca nu trebuie sa semnez nicaieri ora la care ajungem. Important era sa ne simtim bine. Si asa a fost. Am avut impresia ca suntem la mare de cateva zile si nu doar de cateva ore. Apa curata, valuri mici, nisip curat = copil fericit = parinti relaxati si fericiti. Am bifat si delfinariu si sincer mi-a parut rau de banii pe care i-am dat- showul m-a dezamagit total. Aglomeratie, mare nebunie la intrare si nu am reusit sa inteleg mai nimic. Nici copilul nu a fost interesat. Partea frumoasa a fost inainte de a intra la delfini – mica rezervatie din complexul delfinariului. Am vazut animale bine intretinute, curatenie si personal dragut. Si uite asa am bifat si marea.

Final stop: Bacau 

Plimbarea la Bacau era programata de ceva vreme, profitam de fiecare data cand avem ocazia, acolo Mihnea are mult spatiu de alergat si are tot felul de experiente noi. Mergem in livada si culegem mere si pere, alergam dupa puisori si ratuste, plimbam pisicile dintr-o parte in alta. Cu alte cuvinte, zile de relaxare in care ne amintim de vremurile mai simple, uitam de tehnologie si ne bucuram de linistea dintre dealuri. Si mai e ceva, mai stau si eu cu ai mei parinti pe care ii vad destul de rar.

vacation

 

Concluzie: Nu ai nevoie de prea multe sa faci atatia km in interiorul tarii. Doar chef de condus si de facut/desfacut bagaje ( de data asta m-am intrecut pe mine si am fost tare rapida la impachetat).

p.s. Ca sa vezi ca nu stii unde te duce viata, anul trecut ma gandeam ca in anul 2016 vom merge intr-o vacanta exotica, Tenerife sau Croatia. Ehee, de aia e bine sa te bucuri de fiecare moment frumos atunci cand il ai si sa nu te gandesti prea mult.

p.p.s Dar tot nu renunt la vacanta aia exotica :mrgreen:

Mi-a zis un prieten bun: daca e ceea ce trebuie si asa simti tu ca vrei sa faci, nu mai sta pe ganduri. Gonna’ keep that in mind!