calatorii, de-ale mele, masina

Vacanta noastra

Anul asta am hotarat sa nu facem nimic special ci pur si simplu sa ne lasam purtati de val. Nu stiu daca a fost mai bine sau mai rau, cert este ca a fost mult mai relaxant.

Scriam acum cateva zile (mai exact la sfarsitul lui august) ca am reusit intr-o saptamana sa facem 1500 de km si nici macar nu am parasit tara. Foarte fain. Am combinat muntele cu marea si am ajuns si la dealuri ( printre cele mai inalte dealuri din Moldova – tata se mandreste cu asta si mereu imi reaminteste cand ne uitam din curte spre dealurile din fata noastra).

First stop: Cheile Gradistei

In fiecare an, plecam cu firma in teambuilding. E un moment in care ne putem relaxa impreuna si putem sa ne cunoastem mai bine. Anul acesta am fost doar echipa din Bucuresti si am ales sa mergem la munte, mai exact la complexul Cheile Gradistei-Fundata. Un loc superb, child friendly si cu foarte multe activitati. Am stat 3 zile acolo si zau ca nu ne-am plictisit. Mi-a placut ideea de a avea restaurantul sus pe platou, aveai ceva de mers de la hotel, dar mai bine asa- am facut miscare destul de multa. Mi-a mai placut the T-Shop ( ceainarie cocotata si mai sus de restaurant) – aveai o priveliste superba de acolo. Liniste, ceai, cafea si muntii in fata. Ce altceva mai puteai sa iti doresti? In cazul meu, un copil mai putin astamparat, care sa nu alerge de colo colo chiar atunci cand voiam sa ne tragem sufletul. Un loc superb, cu o asezare perfecta si cu toate beneficiile pentru o mini vacanta perfecta. Mancarea a fost ok, dar se putea si mai bine, am discutat la final cu managerul si i-am prezentat cateva puncte slabe -sper sa le rezolve in timp. Per total a fost o excursie reusita. Noi trei ne-am simtit tare bine si chiar ne-am relaxat.

Next stop: Marea Neagra

Cand ne-am luat liber, ne-am propus sa alocam 2 zile pentru o scurta plimbare la mare. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a ramas doar 1 zi de plimbare si ne-am intors spre seara acasa. Cred ca a fost prima oara cand nu m-am stresat pentru o plecare. Desi eram la al doilea bagaj de facut ( primul a fost pentru munte si cine ma cunoaste stie ca urasc sa fac bagaje) , de data asta a fost totul mult mai relaxant. Chiar mi-am propus sa le iau linistit pe toate si mi-am zis ca nu trebuie sa semnez nicaieri ora la care ajungem. Important era sa ne simtim bine. Si asa a fost. Am avut impresia ca suntem la mare de cateva zile si nu doar de cateva ore. Apa curata, valuri mici, nisip curat = copil fericit = parinti relaxati si fericiti. Am bifat si delfinariu si sincer mi-a parut rau de banii pe care i-am dat- showul m-a dezamagit total. Aglomeratie, mare nebunie la intrare si nu am reusit sa inteleg mai nimic. Nici copilul nu a fost interesat. Partea frumoasa a fost inainte de a intra la delfini – mica rezervatie din complexul delfinariului. Am vazut animale bine intretinute, curatenie si personal dragut. Si uite asa am bifat si marea.

Final stop: Bacau 

Plimbarea la Bacau era programata de ceva vreme, profitam de fiecare data cand avem ocazia, acolo Mihnea are mult spatiu de alergat si are tot felul de experiente noi. Mergem in livada si culegem mere si pere, alergam dupa puisori si ratuste, plimbam pisicile dintr-o parte in alta. Cu alte cuvinte, zile de relaxare in care ne amintim de vremurile mai simple, uitam de tehnologie si ne bucuram de linistea dintre dealuri. Si mai e ceva, mai stau si eu cu ai mei parinti pe care ii vad destul de rar.

vacation

 

Concluzie: Nu ai nevoie de prea multe sa faci atatia km in interiorul tarii. Doar chef de condus si de facut/desfacut bagaje ( de data asta m-am intrecut pe mine si am fost tare rapida la impachetat).

p.s. Ca sa vezi ca nu stii unde te duce viata, anul trecut ma gandeam ca in anul 2016 vom merge intr-o vacanta exotica, Tenerife sau Croatia. Ehee, de aia e bine sa te bucuri de fiecare moment frumos atunci cand il ai si sa nu te gandesti prea mult.

p.p.s Dar tot nu renunt la vacanta aia exotica :mrgreen:

Mi-a zis un prieten bun: daca e ceea ce trebuie si asa simti tu ca vrei sa faci, nu mai sta pe ganduri. Gonna’ keep that in mind!

 

 

calatorii, masina, plimbari

Mini road trip (I)

In urma cu ceva timp, intr-o seara calduroasa de vara copilul meu cel dragalas a venit la mine si mi-a spus hotarat: “Sa mergeeeem maaaami, cu masinaaa!” M-am uitat in ochisorii lui mari si frumosi si l-am intrebat :

  • Unde vrei sa mergem, puiule?
  • La plimbareee, la shopping ( el stie ca atunci cand mergem cu masina sunt 2 posibilitati shopping sau plimbare :)) )

Este fan plimbari cu masina sau de orice fel. L-am obisnuit sa mearga cu noi aproape peste tot si din fericire este genul de copil care sta in scaunul de masina fara sa planga sau sa faca scandal. Desigur, dupa un drum mai lung protesteaza, dar se rezolva imediat cu un joc sau cu un cantecel. Eventual daca avem posibilitatea mai facem pauze sa ne mai miscam.

Inainte sa fim 3, plecam in weekend-uri in tot felul de excursii scurte – de o jumatate de zi, de o zi. Nu erau atat de dese pe cat mi-as fi dorit, dar erau. Acum e nitel mai complicat sa pleci cu un copil mic dupa tine, dar nu e imposibil. Unde te simti tu bine, se simte si el bine. E o vorba in popor : asa cum il obisnuiesti, asa il ai :mrgreen: Si se vede ca e de-al nostru, ii place sa mearga cu masina km intregi.

Citisem la cojocarii.ro – un articol despre unde mai fugim din Bucuresti si prezenta acolo Eugenia gradina zoo din Bucov si m-am gandit ca poate fi iesirea perfecta de o jumatate de zi. Cand au venit prietenii nostri sa ne propuna iesirea, am fost si mai incantata. La 09:30 am iesit din Bucuresti si am parcurs un drum cam de o ora jumatate. Nu stiam la ce sa ne asteptam, mai ales ca a noastra gradina din Baneasa e cam vai de ea.

Am gasit acolo un parc frumos amenajat, spatii de joaca, multa umbra, multa verdeata. Animalele erau foarte bine ingrijite, era curat peste tot si cred ca avantajul lor cel mai mare este ca au mult mai mult spatiu. Foarte bine aranjate spatiile pentru animale, puteai lejer sa vezi tot ce se intampla dincolo de garduri. Desi este intinsa peste o suprafata mai mare, gradina zoo din Bucov nu are foarte multe animale. Dar poate ca e mai ok asa, au posibilitatea sa le ingrijeasca mai bine si sa nu le ingramadeasca in spatii stramte doar din dorinta de a avea cat mai multe. Le-as sugera sa puna afise mai mari pe gardurile electrice, cele existente aproape ca nu le observi si exista pericolul ca cei mici sa le atinga. All in all a fost o experienta placuta si recomand. Trebuie sa ii multumesc Eugeniei pentru articol, cred ca nu as fi aflat de Bucov asa repede 🙂

 

 

Gasiti detalii despre program si tarife pe site-ul : http://www.zooploiesti.ro/

 

Daca aveti idei bune de iesit din Bucuresti, astept sugestii. Incercam sa facem o mini serie cu excursii din astea scurte.

 

P.S. pozele nu-s asa reusite, greu sa alergi si dupa copil , sa tii si telefonul si sa mai vezi si tu ceva :mrgreen:

calatorii, masina, muzicuta

Karaoke in masina

Pe vremuri cand plecam cu masina de nebuni, ascultam muzica destul de tare. Aveam si subwoofer in portbagaj si noi eram aia pe care lumea ii arata cu mana pe strada, atat de tare era muzica. Ne distram de minune si ne simteam liberi. Ascultam si acum muzica tare, dar cand suntem cu Mihnea o lasam mai moale, desi el mereu ne cere sa dam mai tare 🙂  Dimineata in drum spre munca, lucrurile se schimba. Sunt singura in masina si revin la obiceiuri vechi- dau muzica tare si cant din toata inima :mrgreen: Eu sunt aia la care probabil va uitati si va intrebati – cate cafele o fi baut in dimineata asta?

Am descoperit de ceva vreme niste filmulete pe Youtube – se numesc Carpool Karaoke with James Corden si sunt geniale. M-am distrat maxim uitandu-ma la ele si mi-a venit un chef nebun de plecare. Sau poate doar o plimbare din asta in care sa facem karaoke, sa cantam si sa dansam in timp ce ne plimbam. V-am zis doar ca ador sa conduc, ador muzica, asa ca ar fi combinatia perfecta. Mai jos va pun preferatele mele:

Genial Stevie Wonder, am ras cu lacrimi 🙂

 

Sia are o voce incredibila, stiam asta deja, dar filmuletul asta mi-a confirmat inca o data 🙂

 

Energia lui Chris e nemaipomenita – imi place tare mult de el.

 

Nu sunt fan Bieber, dar filmuletul asta chiar mi-a placut, simpatic pustiul :mrgreen:

 

James Corden e demential, m-am distrat de minune si a prins tare bine dupa o zi grea de munca. Recomand.

 

p.s. Am inceput sa cumpar timp, functioneaza 🙂

accident, condus, de-ale mele, masina

Una alta si un accident

Pentru a scrie e nevoie de o stare frumoasa ( asa cum zice si Nina)  o stare cu inspiratie, asta daca vrei sa iti incanti cititorii sau daca vrei sa expui un articol care merita sa fie acolo, altfel e doar o joaca. Si poate ca a fost joaca si pentru mine la un moment dat , dar mi-am dat seama ca nu pot sa las blogul asta . Pur si simplu nu pot sa nu mai scriu aici. Chiar daca nu am trafic demn de mentionat, aici s-au adunat la un moment dat o mana de oameni simpli si frumosi. Pe unii i-am cunoscut si in viata reala, pe altii i-am lasat in mister . Cert este ca imi place lumea asta a blogurilor, cat timp nu am scris, i-am citit pe bloggerii mei preferati si m-au inspirat si m-au determinat sa continui. Cel putin pentru moment.

De cand nu am mai scris, s-au intamplat destul de multe. Usor , usor voi dezvalui 2 vesti tare frumoase si neasteptate.

Pana una alta trebuie sa va spun ca saptamana trecuta am avut primul meu accident cu masina. Saraca sageata argintie a primit o lovitura destul de puternica si daca nu aveam centura, clar dadeam cu nasucul in volan . Din fericire, accidentul nu a fost cu victime, nenea pe care l-am lovit a fost foarte ok si daca ma asteptam sa ma bata , a venit cu ideea de a face amiabila. Si eu m-am bucurat tare , tare pentru ca am fost vinovata si un drum la politie nu ar fi fost benefic pentru nimeni, mai ales pentru mine. Va zic sincer, nu stiu de unde a venit, dar cert este ca nu l-am vazut si am intrat in el . Si cu ocazia asta va dau cateva informatii de ceea ce trebuie facut in cazul asta. Se completeaza acel formular de constatare amiabila ( se elibereaza de catre agentiile asiguratoare ) – link aici.  Se completeaza o singura data, are 2 exemplare si e autocopiativ. Atentie mare la datele completate si la schita pe care o faceti , conteaza foarte mult in momentul in care mergeti la asigurator. Noi nu l-am avut pe cel original, am avut ceva descarcat de pe net , dar cand ne-am dus la asigurator am completat acolo . Pasul urmator este sa sunati la asigurator , daca sunteti de vina, il sunati pe al dvs., daca e cealalta persoana de vina la cine are el. In cazul meu a fost Uniqa. Am sunat , am facut programare pentru deschidere dosar de daune si din nefericire pentru psihicul meu, abia ieri am fost la constatare. Am fost uimita cat de repede a mers treaba. Am avut la 12:30 programare si nu am asteptat nicio secunda in plus. Se completeaza acolo o declaratie ( e in genul celei de la politie) , dupa care merge dl. care se ocupa de dosar si face poze la masini, te pune sa asezi masinile exact asa cum s-a intamplat la accident. Se evalueaza daunele , dupa care treaba-i gata. Cel putin la mine a fost, nu stiu cat l-a mai tinut pe celalalt domn acolo. Am scapat repede, cu toate ca reparatiile le voi face pe banii mei . Dar asta e, am gresit, suport consecintele. A fost o saptamana nebuna , dar am reusit sa scap si de asta, masinuta va fi probabil gata pana sambata , ma voi bucura de momentele in calitate de pieton.

Si fiindca am zis ca usor, usor voi dezvalui 2 vesti , stati pe aproape, revin cat mai repede!

citit, condus, de-ale mele, masina, munca

Vinerea “norocoasa “

Anul trecut aveam ore de condus. Eram inca nesigura pe mine in trafic, de fiecare data cand trebuia sa merg pe un traseu nou, tremuram si aveam emotii . Acum daca e de mers pe undeva, eu sunt deja la masina, pregatesc bolidul de calatorie :mrgreen:  Am inceput sa fiu mai increzatoare, deja pot sa mananc un croissant in drum spre munca si daca ma chinui beau si un pic de apa. Nu sunt chiar atat de priceputa la asta, avand in vedere ca astazi am reusit sa manjesc jumatate din camasuta cu ciocolata. Aveam pe maini, pe obraji si cand am ajuns la munca , am vazut ca aveam si pe nas. Nu inteleg cum am reusit, dar se pare ca mai am de exersat.

In schimb, daca ma sicaneaza vreunul, am eu ac de cojocul lui. Nu il urmaresc, dar tip la el de mama focului. Pai cum ? Sa-mi taie fata ? Sa se bage pe banda mea? Sa si-o tina pe-a lui ca de aia sunt trasate liniile alea .

Pana una alta, ma descurc si sunt mandra ca nu mai am emotii ca inainte. Imediat se face 1 an de cand conduc prin Bucuresti. La tot mai multi si fara evenimente neplacute, zic.

Si daca tot v-am povestit de isprava cu ciocolata, se pare ca astazi nu a fost o zi prea norocoasa pentru mine. M-am trezit cu o durerea groaznica de cap, am plecat in balerini fara sa imi iau ciorapei ( mi-au inghetat picioarele) , mi-a fost rau si ameteam si cu toate astea ma dureau si ochii de la lumina puternica a monitorului. Mi-am mai revenit, dar bag seama ca ma ia raceala. Nu e bine.

Si daca va fi tot weekendul asa ploios, eu ma bucur. Putem sa stam in casa, la caldura, sa ne relaxam si sa ne uitam la filme bune. Om vedea. Am in plan sa si citesc noua carte primita de la Nina si am chef de stat la birou si de facut teme. O fi de vina vremea ? Sau imi e dor de scoala ?

calatorii, condus, masina, relaxare, Uncategorized, zambete

Swedish house m…armota! – Drumul

Dupa cum bine stiti, am indraznit sa-mi iau si eu un concediu de odihna. Daca la inceputul anului ma gandeam la o destinatie mai calduroasa, se pare ca planurile nu au iesit intocmai. Insa nu a fost rau, poate a fost chiar mai bine. Am avut sansa sa vedem o tara frumoasa, mai bine spus cateva orase suedeze superbe si drumul pana acolo a fost genial. L-as mai face de cateva ori. Am plecat in stil mare cu masina si ne-am intors cu jumatate de stil by plane , la sfarsit ca sa nu intram prea tare in depresie am ajuns cu trenul- asta ca sa ne obisnuim cu atmosfera de la noi. Sa nu ma intelegeti gresit, nu o sa ma apuc sa zic : vai ce urata e tara noastra! dar nici nu m-a impresionat intrarea la noi in tara. Am simtit imediat cum am pus piciorul pe pamant romanesc, avem noi un stil asa mai aparte de a fi. Din momentul in care am iesit din tara, a fost cu totul altceva. Nici Ungaria nu e departe de noi ca standard de viata, dar ei macar au o autostrada care traverseaza intreaga tara si iti ia cateva ore, ceea ce e fantastic.

Plecarea a fost sambata dimineata pe la 5 , initial trebuia sa plecam la 2 noaptea. N-a fost sa fie. Aveam de recuperat vreo 4 ore si nicio sansa sa facem treaba asta in RO. GPS-ul ne-a dus exact la destinatie, nu am avut probleme pe partea asta si drumul a fost super ok.  Traseul a fost : Romania – Ungaria- Slovacia- Cehia- Germania- Danemarca-Suedia. Din Germania in Danemarca am trecut cu ferry si de acolo dupa vreo 200 de km am ajuns la ferry care trece in Suedia. O noapte am dormit in Dresden, frumos oras, mi-ar fi placut sa avem timp de vizitat. Singurele chestii pe care le-am vazut au fost hotelul , Mc’Donalds ( mic dejun copios) si putin de tot din centru.

Singura peripetie notabila a fost atunci cand pe autostrada in Germania daca nu ma insel, din remorca celui din fata a cazut o tabla de la o motocicleta veche . Noi aveam vreo 140km/h , era aproape intuneric si cand am vazut scanteile in fata noastra , am inlemnit. In 2 secunde am pus avariile, am incetinit si am zis : Doamne -ajuta! In spatele nostru, se vedea ditamai coada si o mare de luminite de la avariile celorlalte masini. In afara de un mic detour pe autostrada din Germania, cand ne-a bagat pe o strada langa padure ..nu am mai avut probleme. Traiasca tehnologia! :mrgreen:

Cel mai mult mi-a placut calatoria cu ferry, pe noi ne-a costat 128 eur – 2 persoana + masina – Germania- Danemarca – Suedia. Probabil ca putea sa fie un pic mai ieftin daca il luam pe bucati, dar nu aveam de unde sa stim asta. Am aflat ulterior cat de ieftin era daca mergeai din Suedia in Danemarca dus-intors 4 persoane. Am ajuns in Suedia – Boras duminica noaptea pe la 12. Si de aici incepea aventura noastra, dar asta intr-o alta zi cu soare .

Am raportat de la fata locului, dau legatura catre voi 🙂

 

condus, masina

Daca esti mic..

…. lumea nu prea te ia in seama. Mai tineti minte ca eram mici si intrebam ceva ? “Lasa ca vei intelege tu mai tarziu, inca esti copil.. Asta e treaba de oameni mari” Ce departe parea asta cu om mare si mereu ma suparam ca nu mi se explica tot. Ce daca sunt copil? Eu pot intelege multe, de ce nu mi se spune nimic ? Frustrant, dar probabil nu as fi inteles nimic din ceea ce mi se spunea. Asta pentru ca eram un copil. Si poate sunt si acum si poate voi fi mereu un copil. Diferenta e ca am mai multe kg acum si cativa ani in plus .:mrgreen:

Asa e si cu masina. Sau cel putin asa mi se pare mie in trafic. Daca nu ai o masina mai mare, nu te ia nimeni in serios. Va zic eu, asa e. Doar am trait pe pielea mea 😆 Am o buburuza si v-am si aratat-o. De multe ori mi se taie calea, pe motivul cel mai probabil : las ca e micuta si oricum se misca mai incet decat mine. Mai in gluma , mai in serios nu ma stresez din cauza asta, dar mi se pare asa de .. ah ca nu gasesc cuvantul potrivit. Ce vreau sa spun e ca toate masinile ar trebui luate in serios. Chiar daca e vorba de Dacie, de un jeep, de un X3 sau X5 , cand suntem in trafic nu cred ca trebuie sa ne lasam pe o ureche si sa subestimam . Pentru ca la urma urmei, masina e condusa de un om si nu de putine ori accidentele s-au intamplat din cauza oamenilor. Ah, orgoliul ala…

In plus, abia am inceput sa ma relaxez si eu la volan, merg si eu mai linistita. Asta pana cand se gandeste unu sa ma claxoneze sa ma misc, indiferent ca am unde sa ma dau sau nu. Dar asta e traficul bucurestean si trebuie sa ma obisnuiesc. Pana una alta, maine e vineriiiiii!

Va pup!

Semnat, marmotica soferita 🙂