Despre carti si bucuria de a citi

Anul 2017 mi-a adus din nou bucuria de a citi. Am reusit sa gasesc timp suficient sa stau linistita si sa citesc. Am profitat de aproape fiecare moment in care aveam putin timp liber si m-am pus cu “burta pe carte”. Bine am facut, pentru ca la final de an mi-am dat seama ca am reusit sa duc la bun sfarsit 10 carti. Pentru mine e o realizare mare, mai ales ca mare parte din timpul meu este dedicat copilului zglobiu pe care il am de 4 ani in viata mea deja. Si cum in rezolutiile din inceputul anului 2017 am inclus si treaba asta cu cititul, bucuria e si mai mare pentru ca am reusit sa ma tin de aceasta promisiune facuta.

Nu mi-am setat cat sa citesc, nu am avut o lista, am citit ce mi-a picat in mana ( a se traduce prin – ce mai aveam in biblioteca si ce primisem de ziua mea). Mai jos vedeti titlurile care mi-au facut serile mai usoare:

Si pentru ca am fost mereu fan thrillere, romane politiste in momentul de fata citesc prima carte din seria Millenium: Barbati care urasc femeile – Stieg Larsson. Trebuie sa recunosc, la inceput mi s-a parut plictisitoare si nu prea m-a prins, dar pe masura ce am continuat sa citesc mi-am schimbat parerea.

Am inlocuit in cele mai multe seri tv-ul cu cititul. E mai relaxant si parca dorm mai bine. Aveam obiceiul de a deschide televizorul cand ma puneam in pat la somn si ma uitam la tot felul de filme/seriale/emisiuni care ma tineau treaza pana noaptea tarziu. Si unele nici macar nu imi placeau atat de mult, dar era obiceiul de a ma uita la ceva inainte sa adorm.

Cu ocazia asta Mihnea a devenit tot mai interesat sa ii citim in fiecare seara si ma bucur tare mult. La categoria juniori acum citim o carte de care este foarte incantat ( sursa foto: Libris ) , ba mai mult are si povestioare preferate pe care le solicita.

Sper sa ne tina obiceiul asta, asa putem petrece timp impreuna si e foarte relaxant. Intre timp caut si alte titluri pe care sa le adaug la provocarea anului 2018 ( 30 de carti mi-am propus sa citesc pana la finalul anului ). Desi cartile mele din 2017 nu au fost unele cu foarte multa substanta, printre titlurile de anul asta imi propun sa citesc si alt fel de carti.

Inspiratia poate veni de peste tot :

  • pe blogul Raisei gasesti o tona de inspiratie, citeste foarte mult si am gasit la ea multe recomandari faine.
  • pe blogul Printesei gasiti recomandari interesante pentru carti de luat in vacanta ( am pus linkul pe numele ei).
  • Pe Tomata cu scufita o citesc de foarte mult timp, inca de pe vremea gunoierilor ( cei care isi mai aduc aminte de acea perioada) si are o lista impresionanta de carti citite – vezi sectiunea Lecturi de pe blogul ei.
  • mai gasim si la Nina un articol fain despre carti citite in 2017 .

Lista poate continua, exista in blogosfera multe, multe articole frumoase cu recomandari de citit, iar site-urile online abunda in oferte pentru carti. Asa ca rezolutia anului asta va fi – buy more books, read everything you can get and be happy. 

 

Advertisements

2017 pe sfarsit

Mai e putin si se termina anul. Nici nu stiu cum sa il caracterizez. Am impresia ca a trecut atat de repede incat abia acum pe final mi-am dat seama ca a mai trecut un an si inca nu imi vine sa cred. Sunt convinsa ca daca ma gandesc bine, sigur am facut ceva bun anul asta. :mrgreen:

Anul trecut spre final, imi scriam cateva rezolutii si se pare ca fata de alti ani am reusit sa ma tin de cateva. Ia uite mai jos ce scriam in articolul de final :

Si ca sa fie articolul complet, am totusi cateva rezolutii de An Nou:

  • sa petrec mai mult timp cu Mihnea – vreau sa includ in timpul meu mai multe activitati cu el. Am reusit sa fac asta destul de mult anul asta, am lasat multe deoparte, m-am pus pe jos si m-am jucat pana n-am mai stiut cat e ceasul. 
  • sa citesc mai mult, anul trecut am bifat 2 carti ( ce-i drept si lipsa de timp ma omoara) – In 2017 am citit mai mult, ce-i drept prietenii mei au avut grija si mi-au facut cadou carti si ii incurajez sa faca asta si in 2018. Anul asta am bifat aproape 10 carti. Me proud, sunt pe drumul cel bun. 
  • mai mult sport, am descoperit ca e un mod tare placut de a te relaxa – in vara aveam program aproape zilnic de alergat si de urcat scari in parcul Carol. Pana cand s-a racit foarte tare afara si nu am mai reusit sa ma tin de promisiune. Mi-am facut un plan mai bun pentru anul ce vine. 
  • sa invat sa dorm corect – n-am reusit, inca dorm haotic. 
  • si cea mai mare provocare a anului va fi urmatoarea : sa incerc sa fiu “a morning person” – cine ma cunoaste, stie foarte bine ce drag mi-e somnul de dimineata, dar am descoperit ca e mai eficient sa iti incepi dimineata cu un antrenament usor- iti va da mai mult energie pentru ziua ce urmeaza. – hahaha, in timp ce scriu articolul asta le citesc celor din familie rezolutia si ii bufneste si pe ei rasul. Se pare ca nici 2017 nu a fost anul meu in ceea ce priveste trezitul de dimineata. Oh well, cine stie ce imi rezerva anul 2018. 

Ce-mi doresc pentru noul An? Sa zambesc mai mult, sa nu mai mai supar asa des, sa nu ma mai agit pentru lucruri marunte. Just breathe, take some time and be happy.

Ce doresc lumii pentru 2018? Pace. Liniste. Fericire. Trezire la realitate si lupta pentru o viata mai buna, mai curata.

Cam multe pentru un singur an, nu-i asa? Dar pana la urma daca nu indraznesti sa visezi, nu dai sansa viselor sa se indeplineasca.. Cine stie ce se poate intampla?

Ah, si era cat pe ce sa uit. Sanatate oameni buni, ca e mai buna decat orice pe lumea asta. Fara ea nu poti fi tu, cel care poate face lumea mai buna incepand chiar de maine.

Happy new year! Sa aveti un inceput de an asa cum vi-l doriti!

happynewyear-700x700.png

p.s. nu uitati sa zambiti, intrati in noul An fericiti!

Timpul – scurta poveste din viata unei mamici

Se da urmatorul scenariu : o zi din viata unei familii liniste ( not, suntem niste zabauci toti), normale ( not, suntem clar dusi cu capul, in sensul bun evident) , ce sa mai o familie ca oricare alta ( not, suntem mai speciali noi asa :mrgreen: ). Copilul sta acasa cu bunica dupa ce vine de la gradinita, nu doarme la pranz si cand ajung parintii acasa urmeaza runde de joaca. Alergam prin casa, tipam, cantam, dansam. O adevarata nebunie. Daca ne-ar auzi vecinii, s-ar speria, sau poate nu, poate asa e si la ei acasa cu un copil mic. Asadar – familie mare, toti vorbesc mult si tare, ne distram asa aproape in fiecare zi. Pe la 7 seara copilul incepe sa dea semne de oboseala si atunci incepe pregatirea pentru somn.

Pe la 8 terminam cu totul. Copilul adoarme la ora 8, 8 jumatate – asta in functie si de gradul de oboseala. Se face liniste. Atunci intru in panica. Ce sa fac mai intai?

  • ordine in sifonier – fac o data pe saptamana si tot dezastru e.
  • sa citesc
  • sa ascult muzica
  • sa imi actualizez playlistul pentru masina
  • sa calc teancul de rufe proaspat spalate
  • sa scriu pe blog
  • sa mai invat germana
  • sa lenevesc
  • sa ma uit la ultimul episod din Grey’s Anatomy
  • sa ies putin in oras – 1-2 ore
  • sa fac ordine prin casa
  • sa imi calculez bugetul pentru perioada ce vine
  • sa, sa, sa……

Prea multe de facut in prea putin timp. Am nevoie si eu de odihna pana la urma. Dar vreau sa fac si toate astea de mai sus si multe altele. Ma relaxeaza sa citesc , imi place sa ascult muzica, dar ultimul episod din Grey’s m-a lasat cu gura cascata.  Si ma gandesc cateodata ( mint, mai mereu ma gandesc la asta ) cum sa imi impart timpul mai bine. Pana la urma, timp este. Poate nu l-am gasit eu inca pe tot.

Asa ca te intreb pe tine cititorule, tu ce-ai face mai intai?

p.s. ghiciti ce am facut ultima data cand a adormit Mihnea asa devreme?

Cumpar timp

Abia acum am realizat pe deplin ce inseamna sa ai timp liber. Si eu nu prea il mai am. Il aveam inainte si nu il pretuiam tare mult. Nu profitam de momentele bune pentru a scrie ceva fain, pentru a citi ceva fain sau pentru a porni o activitate interesanta care sa imi imbunatateasca viata. Acum de cand e si piticul in viata mea, timpul s-a diminuat considerabil. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca eu sunt un caz fericit: am foarte mult ajutor cu mama iubitului meu, ea sta cu cel mic in timpul zilei si daca avem nevoie sa fugim pe undeva putem sa il lasam cu ea. Si tot simt ca nu am suficient timp. Poate pentru ca acum vreau sa fac si mai multe. Vreau pentru mine, pentru el, pentru noi. Vreau sa fie frumos si bine.

Citeam zilele trecute la dojo despre folosirea timpului, despre cum sa fii productiv. Mi-am dat seama ca in timpul in care o lalai, as putea sa fac toate acele lucruri pe care mi le-am propus inca de la inceputul anului. Dar de cele mai multe ori ma las pagubasa, sunt prea obosita. Si atunci ma intreb de unde au celelalte mamici atata energie? Sa-mi zica si mie de unde fac rost, ca eu una in multe zile simt ca nu mai pot nici sa imi fac un dus. Concluzie: nu sunt deloc productiva si cred ca energie as mai avea, doar ca psihic sunt terminata si degeaba corpul sare in sus, daca mintea spune : lasaaa, e si maine o zi. Odihneste-te… Si pic in capcana :mrgreen:

Si in categoria asta intra si alergatul pe banda si stabilirea planului de mancare, ehee. Spun de ceva vreme ca vreau sa ma apuc. Azi am primit cel mai tare impuls de la un prieten bun: o poza cu mine–acum 8 ani, 30 de kg mai putin. M-a socat. Atat de mult incat am zis ca trebuie sa fac ceva. Incepand din acel moment. Nu maine, nu peste o saptamana. Asta-i treaba cu slabitul, zici ca te apuci maine, poimaine si nu mai ajungi sa faci nimic, tot amani. Nu bag pe toata lumea in oala asta, ca sunt si oameni ambitiosi care ajung sa slabeasca si sa se mentina si nu renunta asa usor. Dar eu sunt o pofticioasa de cand ma stiu si cand imi interzic un anume aliment tocmai atunci mi se face foame si tocmai atunci as vrea sa devorez tot ce gasesc prin frigider. Asa ca voi cauta o solutie potrivita mie. La momentul potrivit voi povesti, deocamdata nu dezvalui tot planul. Timp pentru asta teoretic este, am gasit ceva bun si pe partea sportiva care mi-ar fi la indemana.

Asadar, cumpar timp oameni buni. Daca cineva descopera cum sa nu mai avem nevoie de somn sa ma anunte si pe mine, tare mi-ar ajuta alea 6 ore din fiecare noapte. Ah, pana atunci incerc sa il folosesc pe cel dotare cat mai productiv posibil, sunt convinsa ca as putea gasi in fiecare seara cate-o portita.

p.s.  80 de kg – 15.03.16. Not afraid to show it, nu o sa le mai am mult pe mine :)))

Energie

Multa si pozitiva. Se mai intampla sa mai cad si in butoiul cu negativitati, dar imi dau doua palme dupa ceafa si trec mai departe. Am in ultima vreme atat de multa energie incat nu stiu ce sa fac mai intai.

Saptamana trecuta, miercuri, dupa ce am ajuns de la munca, am preluat copilul din dotare si le-am dat vacanta bunicilor. Dupa ora 6 au si ei liber saracii , ca asa de tare ii termina Mihnea incat pe la 9 jum-10 o vad pe buni cum adoarme pe canapea ( ea zice ca se uita la film, dar daca o intrebi ce s-a intamplat , habar nu are – o lasam sa creada ca ea se uita la film) , tataie oricum e deja in patul lui . Si cum spuneam, il preiau, sunt luata de buna . Sa alerg , sa il plimb cu leutul, sa ma joc cu masinutele, sa mergem de mana prin casa amandoi si tot asa. Apoi dupa ce l-am predat pe proces verbal tatalui, vad ce trebuie facut prin casa. Si m-am gandit eu asa ca ar fi bine sa ma apuc sa bat covorul ( mi s-a parut mie ca e praf in el) sa sterg praful, sa spal pe jos , sa adun jucariile , sa pun toate hainele la locul lor , sa fac ordine in sertare si asmd. Dupa ce am terminat cu astea , am ajuns si in baie in excesul meu de zel am facut o curatenie la sange , atat de bine am curatat, incat atunci cand am intrat si eu in dus , centrala nu a mai vrut sa colaboreze cu mine si mi-a dat apa rece. Am rezolvat si asta si pe la 12 jum noaptea ma puneam si eu sa dorm. Inchid televizorul , ma asez confortabil si ….. se trezeste marmotelul cel mic pentru portia de lapte din noapte. Nu-i nimic, inca mai am energie si pentru asta. Si am mai avut energie si pentru cele 4 treziri ulterioare. Dimineata am fost la fel de vioaie, m-am imbracat rapid, m-am aranjat si am iesit pe usa.

Inainte sa fie marmotelul cel mic, ma uitam la proaspetele mamici si imi facusem eu o imagine din aia ca in reclama de la Nivea, mai exact asta :

Nu am ajuns chiar sa arat ataaat de bine, insa lupta nu e inca abandonata, incep sa am energie si pentru asta, mai trebuie doar sa pun si in aplicare :green:

Pana una alta ma folosesc de boost-ul de energie din ultima vreme si ii dau bataie, poate iese ceva bun.

O saptamana faina sa aveti !

pickme

Surse: Youtube, Google Images

Anul meu sabatic

Daca tot e la moda sa iti iei un an liber, am decis si eu ca 2014 va fi anul meu sabatic.Decis e mult spus avand in vedere ca decizia nu a fost in totalitate in puterea mea :). Dupa cum bine stiti, multe persoane fac asta din cauza stresului de la job sau pentru ca pur si simplu au nevoie de un refresh in viata. Pentru unii anul asta e hotarator in viata , se intampla sa nu se mai intoarca la viata de dinainte si gasesc un alt job sau isi gasesc pasiuni ascunse din care pot trai pentru tot restul vietii. Am citit despre foarte multi oameni care au plecat sa traiasca in India si s-au intors complet schimbati( unii in bine , altii in nebine sau mai bine spus nebunie 🙂 Acum ca sa poti pleca asa de nebun si sa lasi totul in urma necesita curaj , resurse financiare mari si un dram de nebunie. De ce astea? Pai trebuie sa demisionezi de la jobul actual daca il ai ( nu cred ca exista vreun sef care iti spune du-te dragul meu si postul tau te va astepta cand te vei intoarce – asta e din filme , never gonna happen in viata reala) , sa iti lasi in ordine toate lucrurile incepand de la casa pana la acte , oricate ar fi e musai sa le lasi ok in cazul in care nu gasesti sensul vietii prin India sau vreo alta tara orientala( am vazut ca astea sunt la moda ) si te intorci pe plaiurile natale. Si, in final sa incerci sa le explici parintilor de ce ai ales sa faci asta ( desi pt ei tot ce vor auzi va fi : plec de la jobul meu cel bun si sigur ca sa calatoreesc in lumea asta mare si sa ma lafai fara vreun viitor. Si daca tot veni vorba tu mai ai de gand sa faci ceva cu viata ta? )Asadar majoritatea parintilor nu vor intelege de ce faci tu asta , dar important e ca tu sa fii fericit cu decizia pe care ai luat-o. Daca ai rezolvat lucrurile astea si alte cateva detalii legate de modul in care vei calatori, esti gata sa pleci in calatoria vietii tale. Good luck si ai grija mare de tine!
Cam asa a fost si la mine, numai ca eu am calatorit mai mult prin parcuri , prin camerele de acasa si prin cartierul minunat in care stam. Nu mi-a trebuit nicio plecare sa imi dau seama cat sunt de fericita. Asadar am pus pauza de la jobul actual ( aici am avut si eu norocul din filme, seful mi-a zis ca postul meu ma asteapta si am pornit in călătoria vietii mele. Poate cea mai challenging de pana acum. Am devenit mămică 🙂
Anul inca nu s-a sfarsit, călătoria abia e la inceput si tare bine mi-a prins pauza asta. A fost un refresh puternic, m-a facut sa realizez multe lucruri importante si cred ca sincronizarea a fost numai buna,chiar daca eu habar nu aveam ce se va întâmpla 🙂
Asa ca stay tuned, incep povestile din anul meu sabatic .

Ganduri de mamica

Au trecut aproape 9 luni de cand sunt proaspata mamica. Da, inca ma simt proaspata si probabil ca starea asta va mai dura ceva timp. Imi place, ma simt bine si sunt fericita. Rad cand micutul meu imi zambeste si imi dau lacrimile cand scoate un sunet nou sau cand striga “mama”. E cel mai tare sentiment pe care l-am avut vreodata si nu credeam ca poti simti atat de mult. Prioritatile s-au mai schimbat, motivele de fericire vin din lucruri mult mai simple si viata mea pare sa fie un carusel care se invarte in continuu. Partea faina este ca nu imi e rau de la atata invartit,ci ma simt excelent.

Cu toate astea, simt ca mai trebuie sa incep sa fac pe langa si altceva. Le admir pe mamicile din online pentru ca isi fac timp sa scrie, sa fie la curent cu tot ce se intampla si totodata sa fie si mamici full time. Am invatat inca o data ca timpul este atat de pretios si ca in jumatate de ora pot face multe daca ma impulsionez. La inceput cat dormea piticul , ma asezam pe un scaun si stateam pur si simplu. Ma bucuram de momentul de liniste si de relaxare si lasam in urma treburile de prin casa. Mi-am zis ca alea se pot face si nu ma bate nimeni daca nu am patul facut in primele ore ale diminetii. Ce-i drept nu sunt singura acasa, e si bunicuta cu noi si ma ajuta cand am nevoie, dar tot exista diverse de facut si nu imi dau seama cand trece timpul. Daca ma lungesc prea mult la cafeaua de dimineata nu mai apuc sa strang dezastrul lasat in urma 🙂

Am avut nevoie de ceva timp ca sa imi revin din nebunia ce se petrece in viata mea in ultimele luni si cred ca asta se intampla pentru ca am inceput sa ies mai mult. Am prins curaj si am iesit la plimbare cu cel mic cu masina. Ma aranjez, il imbrac cat mai dragut posibil si plec. Ma simt libera si ma simt extraordinar de bine. M-as plimba toata ziua prin parcuri , pe alei frumoase , chiar si aici in cartier. Lumea vazuta prin ochisorii piticului meu e frumoasa, chiar daca el nu stie sa imi arate chiar tot ce vede.

Trebuie sa recunosc, e diferit de tot ce am simtit pana acum , e un sentiment tare ciudat si frumos in acelasi timp, dar probabil asa patesc si mamicile celelalte. Si uite asa au trecut 9 luni , eu ma uit la el si ma intreb cum se face ca sunt mami a lui , iar el se uita la mine si parca imi spune :” nu te mai minuna atat, mami! chiar sunt al tau 🙂 ”