baby, comunicare, confesiuni, mamicie, Uncategorized

We are only human

Posibil ca unele randuri din urmatorul articol sa reflecte nervii pe care i-am avut in ultima vreme. Dar e un articol despre frustrari, suparari si nervi si tot ce mai vreti voi. Sunt normale, sunt parte din viata noastra de zi cu zi si mai ales din vremurile stresante pe care le traim.

Vrem sa acceptam sau nu, am ajuns sa fim generatia omului stresat. Fie ca acest stres vine de la munca sau din viata personala, el se infiltreaza din ce in ce mai mult in sufletele noastre si ne fac viata mai grea. Din fericire, putem sa luptam si sa il doboram. Iar daca mai ai norocul sa te intampine acasa un copil dragalas care atunci cand iti zambeste te face sa uiti de toate problemele, atunci o parte din bataliile tale cu stresul sunt ca si castigate. Dar ce te faci atunci cand ajungi acasa si bucatica aia de om nu mai are puterea sa te lumineze. E uman. Tipa, strica, tranteste, alearga de nebun prin casa. Nu e atent la tine, nu te asculta si nimic din ce incerci nu functioneaza.

2c13d20a9295bd60ab984d56e0158702-1

Asa ca spun tare, clar si raspicat: DA! Copilul meu are nervi. DA! Copilul meu are frustrari. DA! Are excese de furie si momente in care nu poti sa il scoti din ale lui orice ai face. Nu ma ascund dupa fusta nimanui si nici nu declar mandra ca am cel mai cuminte copil din lume. Nu e nici cel mai mancacios, nu se comporta mereu frumos, nu are bunele maniere puse bine la punct, nu are chef sa dea buna ziua mereu sau sa zica poezii la comanda. Si astea sunt lucruri absolut normale. Are aproape 3 ani si creste. Se dezvolta, incearca sa inteleaga cum functioneaza lumea asta, ii este greu sa faca diferenta intre rau si bine. Stie ca a facut prostii, dar imediat dupa, rade si se mandreste cu ce a facut. Nu il scuzam cu sintagma: e copil, n-ai ce-i face. Incercam sa intelegem de ce a ajuns sa reactioneze asa si daca mai avem un pic de rabdare in noi incercam sa ii explicam cum ar trebui sa procedeze. Nu poti sa ii controlezi reactiile, dar poti controla actiunile care duc la reactiile urate. Pana la urma 80% din ceea ce facem se reflecta in actiunile lui de zi cu zi. Nu degeaba se spune ca mintea lor e ca un burete. Absoarbe toata informatia. Si raul si binele. Noi trebuie sa ii invatam cum sa faca diferenta. Inainte sa il am pe Mihnea, cand vedeam in magazine scene de groaza cu pitici care urlau si se tranteau pe jos, imi spuneam ca daca voi ajunge sa am un copil, la mine nu se va intampla asta. Ei bine dragilor, s-a intamplat. :mrgreen: Ce-am facut? L-am luat pe sus si l-am scos din magazin. Am considerat ca asa il calmez, luandu-l din zona care ii crea agitatia. In alte dati am incercat sa ii explic frumos cum ca nu trebuie sa tipam, nu e frumos sa alergam si sa trantim marfa din rafturi. Fara niciun rezultat. Asa ca am actionat din instinct de fiecare data. Au fost momente in care nu am mai suportat si am tipat. Nu-mi place ca trebuie sa tip la el, nu-mi place ca il fac sa planga. Asa am simtit in momentul ala ca trebuie sa fac. Ce m-a ajutat si mai mult in momentele astea de furie? Sa nu mai bag in seama lumea din jur. Da, e deranjant sa iti urle in creieri un copil. Nu esti obligat sa suporti plansetele unui bebelus. Dar mai inainte de toate, te poti gandi ca asa se exprima cei mici. Asa stiu ei. Inca nu au forta sa tina totul in ei asa cum o facem noi ca si adulti. Asa ca lucrez la un exercitiu tare important: ignor tot ce e in jur. Ignor privirile care ma judeca, ignor sfaturile binevoitoare ( apreciez, dar nu ma ajuta in momentele alea). Sunt atenta numai la el si singurul meu scop e sa il ajut sa treaca peste momentul ala urat. Asa cum e deranjant sa auzi urletele unui copil de 3 ani ( de exemplu), la fel de deranjant e sa auzi si urletele unui adult care nu e multumit de pretul de la raft si s-a gandit el sa tipe la casierita in loc sa mearga direct la manager. Exemplele pot continua. Incerc sa fiu rabdatoare si nu sunt nebuna sa las copilul sa tipe jumatate de ora in magazin. Si chiar daca aleg sa ignor reactiile celor din jur, tin cont totusi ca nimeni nu este obligat treaca prin ce trec eu sau sa aiba parte de un stres nedorit. Bunul simt nu il las deoparte atunci cand aleg sa nu fiu atenta la oamenii din jur. Asa ca, daca vad ca nu se opreste si tantrumul va fi unul de durata, il scot din locul in care ne aflam in momentul ala. Si trece. Uneori mai greu, alteori mai usor.

f61f07c5f716c8e91eae5a3d85c5e2bb

De multe ori ma intreb daca e bine ce fac, daca am procedat asa cum trebuie sau daca l-am distrus pe viata si va avea nevoie de terapie in anii adolescentei. Tot ce pot sa fac e sa sper ca voi invata cum sa comunic mai bine si mai frumos cu el si ca voi reusi sa il invat cum sa fie un om bun. Sunt multe lucruri la care trebuie sa lucram, dar sunt convinsa ca vom reusi.

Inca invat. El invata cu mine. Eu invat despre lumea lui, el despre a mea si undeva la mijloc sunt sigura ca ne vom intalni. Sunt mama lui Mihnea si declar ca am un copil energic, rasfatat si agitat. Dar mai declar si ca e cel mai dulce copil care ne invata sa iubim din ce in ce mai mult in fiecare zi. 😆

p.s. Pana la urma si nervii astia sunt buni la ceva, eliminam emotiile negative din noi, right? 

de-ale mele, iubire, Uncategorized, zambete

Pandora – un inceput frumos de poveste

Am de ceva vreme in minte articolul asta. E despre noi, despre iubire, despre jumatatea din viata mea imperfecta.

Warning: urmeaza randuri siropoase, chestii din astea cu love 

Avem o poveste frumoasa in spate, un inceput incredibil de ridicol, un prezent minunat in trei si ne scriem viitorul asa cum stim noi mai bine. Voiam sa scriu despre omul meu, omul care de 9 ani ma iubeste, ma suporta, ma scoate din minti cateodata pentru ca apoi sa imi dau seama ca nu exista persoana mai potrivita pentru mine. Dupa atatia ani, inca ma surprinde, inca ma uit la el si tresar de emotie. Sunt zile in care ma simt o adolescenta care asteapta sa iasa la intalnire cu iubitul ei. Ajung inaintea lui acasa si simt ca nu mai am rabdare pana ajunge si el sa fie cu noi. Credeam ca dupa atata timp se va instala o rutina, ne vom plictisi unul de altul, dar nu e asa. Se intampla de foarte multe ori sa ma surprinda placut. Dupa ce am ajuns sa il cunosc mai bine, mi-am dat seama ca nu e genul romantic. Cel putin nu genul clasic de romantic. Dar a reusit de fiecare data sa imi faca surprize frumoase, sa imi aduca flori cand nu ma asteptam, sa ma faca sa zambesc atunci cand aveam nevoie si sa ma faca sa ies din starea proasta pe care o aveam intr-un anume moment. Si cel mai important, ma sustine in tot ceea ce fac. Siropos articol am mai conceput de data asta :))) Merita din plin.

De aici incepe povestea bratarii mele Pandora. Mi-am dorit-o enorm de mult si mi-a daruit-o atunci cand nu ma asteptam. Si de data asta chiar nu ma asteptam la nimic, am banuit spre final ca ceva nu e in regula, dar ca sa nu ii stric surpriza am tacut malc. Partea cea mai aiurea e ca in ziua in care mi-a dat bratara, m-am comportat ca a total bitch. Si nici macar nu eram in perioada aia a lunii. Dar ce sa te faci cu muierile nebune asa ca mine? Eh, daca si in zilele nebune ma suporta, e clar ca nu mai scap de el 😆 Dar nici el de mine.

Asa se continua povestea bratarii, eu nebuna, el un calm. Doi indragostiti, foarte putin plictisiti. Vreau sa adaug pe ea talismane potrivite, fiecare sa insemne ceva, sa spuna ceva despre mine, despre noi, despre viata pe care o alegem. Asta e si conceptul bratarii – sa incerci sa fii unic prin povestea ta – sa pui talismanele care te inspira, care spun ceva despre tine.1195958-200 Lovin’ it to the max!

p.s. credeam o data, mai demult ca mi s-a terminat norocul, sau ca nu sunt o persoana foarte norocoasa. M-am inselat, il am pe omul perfect in viata mea imperfecta. Si asta e norocul meu.

 

timpul, Uncategorized

Cumpar timp

Abia acum am realizat pe deplin ce inseamna sa ai timp liber. Si eu nu prea il mai am. Il aveam inainte si nu il pretuiam tare mult. Nu profitam de momentele bune pentru a scrie ceva fain, pentru a citi ceva fain sau pentru a porni o activitate interesanta care sa imi imbunatateasca viata. Acum de cand e si piticul in viata mea, timpul s-a diminuat considerabil. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca eu sunt un caz fericit: am foarte mult ajutor cu mama iubitului meu, ea sta cu cel mic in timpul zilei si daca avem nevoie sa fugim pe undeva putem sa il lasam cu ea. Si tot simt ca nu am suficient timp. Poate pentru ca acum vreau sa fac si mai multe. Vreau pentru mine, pentru el, pentru noi. Vreau sa fie frumos si bine.

Citeam zilele trecute la dojo despre folosirea timpului, despre cum sa fii productiv. Mi-am dat seama ca in timpul in care o lalai, as putea sa fac toate acele lucruri pe care mi le-am propus inca de la inceputul anului. Dar de cele mai multe ori ma las pagubasa, sunt prea obosita. Si atunci ma intreb de unde au celelalte mamici atata energie? Sa-mi zica si mie de unde fac rost, ca eu una in multe zile simt ca nu mai pot nici sa imi fac un dus. Concluzie: nu sunt deloc productiva si cred ca energie as mai avea, doar ca psihic sunt terminata si degeaba corpul sare in sus, daca mintea spune : lasaaa, e si maine o zi. Odihneste-te… Si pic in capcana :mrgreen:

Si in categoria asta intra si alergatul pe banda si stabilirea planului de mancare, ehee. Spun de ceva vreme ca vreau sa ma apuc. Azi am primit cel mai tare impuls de la un prieten bun: o poza cu mine–acum 8 ani, 30 de kg mai putin. M-a socat. Atat de mult incat am zis ca trebuie sa fac ceva. Incepand din acel moment. Nu maine, nu peste o saptamana. Asta-i treaba cu slabitul, zici ca te apuci maine, poimaine si nu mai ajungi sa faci nimic, tot amani. Nu bag pe toata lumea in oala asta, ca sunt si oameni ambitiosi care ajung sa slabeasca si sa se mentina si nu renunta asa usor. Dar eu sunt o pofticioasa de cand ma stiu si cand imi interzic un anume aliment tocmai atunci mi se face foame si tocmai atunci as vrea sa devorez tot ce gasesc prin frigider. Asa ca voi cauta o solutie potrivita mie. La momentul potrivit voi povesti, deocamdata nu dezvalui tot planul. Timp pentru asta teoretic este, am gasit ceva bun si pe partea sportiva care mi-ar fi la indemana.

Asadar, cumpar timp oameni buni. Daca cineva descopera cum sa nu mai avem nevoie de somn sa ma anunte si pe mine, tare mi-ar ajuta alea 6 ore din fiecare noapte. Ah, pana atunci incerc sa il folosesc pe cel dotare cat mai productiv posibil, sunt convinsa ca as putea gasi in fiecare seara cate-o portita.

p.s.  80 de kg – 15.03.16. Not afraid to show it, nu o sa le mai am mult pe mine :)))

baby, casatorie, de-ale mele, frica, iubire, Uncategorized

Cadoul meu vine mai repede

De cand m-am intors din concediu, a fost o mare nebunie. Am continuat cu renovarile in timp ce dormeam ca la camin cu toate peste noi . A fost o perioada haotica si inca nu s-a terminat. Am tras ca nebunii sa terminam camerele noastre incat nici acum nu imi vine sa cred ca aproape am terminat. Planurile s-au schimbat de la o zi la alta si ne-am adaptat in functie de situatie. Am fost si noi cam ca in reclama aia cu doctorul si cuplul care asteptau copilul. Chiar glumeam cu doctorita mea daca mai putem sa amanam 😆
In tot acest timp burtica mea se facea din ce in ce mai mare si eu ma miscam tot mai greu. Nu prea am putut participa la treburile casei , am stat mai mult pe bara. Nu pot sa descriu cum au fost lunile astea, mi se pare ca a trecut timpul atat de repede incat nu mai stiu pe ce lume sunt.
Din noiembrie n-am mai mers la munca . Cand mi-a zis doctorita ca nu imi mai da voie sa merg, am simtit ca imi cade tot cerul in cap. Ma gandeam oare ce voi face acasa, cum imi voi umple timpul si multe alte ganduri razlete. Iar m-am inselat. M-am trezit in decembrie aproape de termen si deja m-au luat emotiile. Unde mai pui ca de joi sunt prin spital pe la monitorizari. Am venit la control si m-a oprit aici. Alt soc . Din fericire am plecat in aceeasi seara: aveam treburi mari a doua zi :aveam sa zic DA din tot sufletul. Dar despre asta intr-un post viitor , cand probabil ma voi linisti..adica prin vara 😆 Voi incerca sa revin cu niste articole despre toata nebunia, a fost un maraton ce am facut noi in ultimele 2 luni, dar am reusit sa ajungem aproape de linia de sosire.
Profit sa va urez Sarbatori fericite, un mos plin de daruri, zambete din toata inima si multa multa voie buna! Eu una stiu ca de Craciun voi fi fericita, o sa am langa mine un mic sufletel 🙂

Semnat,
O marmotica emotionata

de-ale mele, plimbari, relaxare, timpul, Uncategorized

Schimbari radicale

De cateva zile sufar. Dar sufar tare. Am terminat de vizionat ultimul episod din “Hart of Dixie” si sunt tare trista. Nu stiu cand trebuie sa mai apara, dar sper sa nu dureze prea mult asteptarea . M-a prins inca de la inceput  chiar daca  e o combinatie intre Gossip Girl ,The O.C. California, One Tree Hill si 90210 Beverly Hills – seria noua ( al meu zice ca sunt seriale de fete , dar tot s-a uitat la cateva episoade) .  E vorba de o doctorita tanara care se muta din New York intr-un orasel din Alabama , Bluebell( la ei la tara  ) si preia jumatate din clinica medicala a orasului. Spre deosebire de viata ei in New York, aici in micul orasel lucrurile nu sunt asa simple precum par. Intriga, drama, iubire si puterea de a lupta intr-o lume in care nu te prea potrivesti de la inceput, toate astea le gasesti aici . Se confrunta cu diverse probleme si are sansa de a se descoperi si de a se educa in relatiile cu oamenii. Aici invata ca pacientii sunt oameni si ca ajuta mult sa te implici si emotional cateodata . De fiecare data cand ma uit la cate un serial din asta in care personajul principal isi schimba viata asa radical , ma ia zbenga . Cat de usor pare sa te muti asa dintr-o data cu totul la mama naibii. Sa pui stop si sa dai play in alta parte a tarii. Cel putin la inceput asa mi se pare .., deh filmele astea americane 🙂 .

Hart of Dixie a venit intr-un moment in care eu descopeream blogul a doi oameni tare interesanti : Cristi si Adriana .  Pe langa calatoriile frumoase pe care le-au avut pana in prezent , m-au uimit cu o chestie . Oamenii si-au cumparat intr-un satuc pierdut de lume,  o casuta veche cu una bucata mosie bonus. Peisajele sunt absolut superbe si nu pot sa nu ma intreb : oare mi-ar placea sa stau si eu la tara ?  Ei au pornit la drum cu ideea ca vor sta in jur de 2 luni acolo , sa vada daca se descurca fara agitatia marilor orase. Sa simta pulsul unei vieti linistite intr-un colt de rai . Si au inceput sa se gospodareasca, veti gasi pe blogul lor multe poze cu evolutia lor pana acum – mi-a placut tare mult biroul lor reconditionat.

Observ ca din ce in ce mai mult tendinta este de a te retrage cat mai departe de oras. La liniste. Se pare ca toata lumea cauta liniste. Unii sunt de acord cu “exilatul” asta de buna voie undeva la tara, altii spun ca e doar un moft . O noua fita printre cei care au mai multa stabilitate materiala, sau cei care sunt din fire artisti , sau care pur si simplu s-au saturat de nebunia orasului. Eu spun ca e o mare provocare sa faci pasul asta. Chiar daca e doar pentru o perioada mai scurta.  Si stau si ma intreb : oare as rezista sa traiesc undeva departe ? Intr-un satuc unde nu exista gaze, internet si canalizare si alte conditii de bun simt.  Cred ca din astea lipsa internetului m-ar rupe cel mai mult de lume . Ca fara celelalte ne mai descurcam, facem o fosa, ne incalzim cu lemne la soba si facem o minunatie de dus afara in spatele casei :mrgreen:  Imi imaginez mereu ca mi-as face o curticica plina de flori, in spate as avea o gradina cu legume si livada cu pomi fructiferi cat cuprinde. Si asta ar fi doar inceputul.

Dar inca nu sunt sigura ca as putea sa ma rup asa de lume , poate cand oi fi mai batrana , sa vina nepotii in vizita la mine si eu sa ii primesc cu o portie proaspata de zmeura 😀

comunicare, de-ale mele, leapsa, Uncategorized, zambete

Descoperim bloguri noi

Saptamana trecuta am primit o leapsa de la Nina si ma simt tare onorata ca m-a inclus in listuta ei. Pe Nina am cunoscut-o prima data virtual de pe blogul Adei si apoi in carne si oase la o intalnire cu vulpita noastra preferata, Lia. Mi-a placut mult de ea si am decis sa o citesc zilnic. O admir pentru puterea de care da dovada, pentru energia infinita si pentru ca citeste mai mult decat mine. :p Asadar sa trecem la treaba :

Stim cu totii ca acest  joc  are si cateva reguli si voi incerca sa le respect pe cat posibil : 

  • Numește și mulțumește-i persoanei/ blogului care te-a nominalizat.
  • Scrie 11 lucruri despre tine.
  • Răspunde întrebărilor propuse și formulează un alt set de 11 întrebări.
  •  Nominalizează 9 bloguri a căror STĂPÂNE le admiri și care au ca și followers un număr mai mic decât 200- aici aceeasi problema ca si Nina, nu stiu unde sa ma uit pentru followers, asa ca voi nominaliza 
  • Anunță-le acest aspect pe pagina lor.

 

  •  Multumeste-i celui/celei care ti-a dat leapșa

Multumesc Nina pentru nominalizare, dupa cum am spus mai sus, sunt onorata sa raspund la aceasta leapsa si ma bucur tare tare mult ca te-am cunoscut, simt ca am de invatat multe de la tine.

  • Scrie 11 lucruri despre tine.

1. Imi place sa cant si sa dansez prin casa de nebuna. E posibil sa ma vezi dintr-o data cum ma ridic din pat si dansez, fac pe clovnul si ma distrez de parca as fi la cea mai tare petrecere. E modul meu de a elibera energia negativa.

2.Ador sa ma plimb cu masina pe la sfarsitul zilei , cand soarele se pregateste sa mearga la nani  si obisnuiesc sa ma opresc pe malul Dambovitei sa admir peisajul.

3. Asta probabil o stiati, dar imi place la nebunie sa beau cafea. Tot ce inseamna cafea : ritualul pregatirii, mirosul, turnatul intr-o cana potrivita , face parte din viata mea de zi cu zi.

4. Am psoriazis de vreo 3 ani, inca incerc sa scap de el, desi toti doctorii mi-au zis ca voi trai toata viata cu aceasta boala urata.

5. Mereu am impresia ca nu am nimic bun de imbracat, desi dulapul e destul de plin.

6.Nu-mi place aglomeratia din hipermarket, supermarket ,ma irita si de cele mai multe ori abandonez cumparaturile daca e prea multa nebunie.

7. Ma adaptez foarte usor la noile situatii si mereu incerc sa gasesc partea buna din oameni, nu intotdeauna asta iese la iveala din pacate.

8. Nu suport sa se bage cineva prea mult in viata mea, daca te-am cunoscut acum 2 luni si ne-am inteles de minune nu inseamna ca suntem prieteni pe viata, lasa-ma sa te accept in ritmul meu. Ce e prea mult strica. ( posibil sa mai fac si eu din astea din cand in cand, dar pana la un anumit punct, imi dau seama unde nu sunt dorita si nu insist).

9. Mi-ar placea sa fiu mai hotarata uneori si sa pun piciorul in prag fara sa imi fie teama.

10. Inca 2 si gata 😀 De obicei vorbesc destul de usor despre mine, insa de la o perioada incerc sa fiu mai rezervata.

11.Pentru a doua cand recunosc : mi-e greu ca stau departe de ai mei si numai eu stiu ce a fost cateodata in sufletul meu, dar trebuie sa imi continui drumul. Ii iubesc enorm si ei stiu asta.

  • Acum trebuie sa raspund la intrebarile Ninei, ia sa vedem cu ce ma loveste :mrgreen: 

1. Îți place numele tau? Dacă nu, cum ai fi vrut să te numești?

Imi place foarte mult numele meu, vine de la Cornelia Africana  si sunt tare mandra de asta.

2. Care sunt primele trei romane care îți vin în minte, dintre cele pe care le-ai citit?

Maestrul si margareta – Mihail Bulgakov

Magicianul – John Fowles

Singur pe lume – Hector Malot

3. Te înțelegi mai bine cu fetele sau cu băieții? Ai o explicație pentru asta?

Cu baietii. Mereu am fost mai baietoasa. Cand mergeam cu ai mei la tara, eram singura fata care juca fotbal cu ei 😆 Incerc sa ma apropii de fete mai multa, insa cred ca nu prea imi iese din cauza esecurilor pe care le-am avut pana acum. Prefer sa pastrez o anumita distanta.

4. Dacă te-ai reîntâlni mâine cu primul tău iubit și dacă printr-o minune te-ar invita la o cafea și tu ai acepta, ati mai aduce in discutie motivul despartirii voastre?

In niciun caz. Ce a fost a fost, ramane acolo in trecut , nu are rost sa mai rascolim pamantul.

5. Crezi că există alte planete asemenea Pământului? Care-i teoria ta?

Probabil ca exista, dar locurile sunt limitate si vor ajunge doar cei cu bani foarte, foarte multi.

6. Crezi că românii sunt mai buni sau mai răi decât alte popoare? Cu cine crezi că ne asemănăm?

Cred ca suntem oameni buni, oameni care stiu sa faca haz de necaz si sa mearga inainte pe drumul lor. Oameni rai gasesti oriunde in lume, indiferent de nationalitate.Avand in vedere cat am avut de suferit si cat vom mai avea de pe urma conducerii, cred ca ne mentinem bine, inca n-a ramas tara goala, deci pesemne nu e atat de rau :))) Nu stiu cu cine sa spun ca ne asemanam, recunosc nu am fost prea interesata de alte popoare, am incercat sa ma concentrez pe al nostru sa ii tot dau sanse.

7. Ai fi în stare să tragi cu pușca într-o ființă? Chiar daca-i un gândac, ai fi în stare?

Asta e o intrebare dificila, as fi probabil in stare sa fac asta in situatii extreme, daca mi-ar fi viata in pericol sau daca viata familiei mele ar fi in pericol. Dar nu se stie niciodata cum reactionezi in fata unor asemenea evenimente, se zice ca oamenii sunt capabili de multe in situatii extreme.

8. În ce an crezi că va organiza România Jocurile Olimpice de vară?

Good question :)))))

9. Câte camere ar avea casa ideală pentru tine?

4 camere. Casa mea ideala ar fi formata din parter si mansarda. Jos as avea bucatarie , living si o baie, iar sus 3 dormitoare, un balcon mareee si 3 bai . De ce 3 dormitoare ? Pai unul al nostru , unul al copilului si unul de oaspeti . In cazul in care vor fi 2 copii, dam oaspetii afara.

10. Ce te-a convins să citești acest post până la sfârșit?

Dupa cum am spus si la tine pe blog, simplu : tu , Nina. Iti citesc fiecare postare pana la ultimul cuvintel.

  • Era cat pe ce sa uit ca trebuie sa formulez si eu un set de 11 intrebari, pfoai si cand credeam ca am terminat treaba :))) . Sa vedem : 

1.Ce melodie ai putea sa fredonezi la nesfarsit ? Exista vreuna de care nu te-ai plictisi ?

2. De cate ori te-ai gandit sa te muti in alta tara ?

3. Care ar fi vacanta ideala si cat ar trebui sa dureze ca sa iti ajunga ?

4. Ce fel de mancare gatiti cel mai bine ?

5. Care a fost cel mai nebunatic lucru pe care l-ai facut pana acum ?

6.  Esti punctuala ? Cat de mult conteaza asta din punctul tau de vedere ?

7. Cat timp poti sa rezisti fara tehnologie  ( telefon, laptop, internet, etc.) ?

8. Crezi ca exista viata dupa moarte? ce parere ai despre reincarnare ?

9. Cum arata tinuta cea mai comoda pentru o zi de munca?

10. And last : Cat ti-a luat sa scrii acest articol ?

Si acum nominalizez 9 bloggerite care sper sa dea curs acestei lepse. Astept rosiile :mrgreen:

Lilly 

Nice

Iulia- Bioaddict

-aici voiam sa fie Vienela, dar am vazut ca ea deja a facut aceasta leapsa .

Grapefruits – pentru ca o admir si desi nu mai sunt atat de activa pe blogul ei, imi place cat de puternica e si cum a luat-o de la zero intr-o tara straina.

Lia  – sa se mai joace si ea :mrgreen:

Ada– nu stiu daca va avea timp, dar sper sa raspunda la invitatia mea.

Hapi– pur si simplu ma fascineaza fata asta.

-Honey 

– Mai sunt fete bloggerite pe care le citesc , insa nu stiu daca ar da curs invitatiei mele si sincera sa fiu nu vreau sa deranjez pentru ca nu le cunosc prea bine. Pentru cele nominalizate : astept mailul cu injuraturile :)))))

Have fun!

de-ale mele, Uncategorized

Hainele de casa

Daca pe toate site-urile dedicate se vorbeste de moda, de imbracaminte de strada,eu m-am hotarat sa vorbesc despre hainele pe care le purtam in casa. Citeam intr-un articol intr-o revista glossy( da , mai cumpar cate-o revista din asta din cand in cand) ca se da prea putina importanta hainelor de casa. Daca locuiesti singura, atunci sa stai in pijamale in ziua ta libera n-ar fi o mare problema. Dar daca locuiesti cu barbatu’, eh aici se schimba lucrurile. Articolul respectiv ne indemna sa fim mai atente cu tinuta de casa, intrucat consortul este atent la anumite detalii si nu trebuie sa  neglijam aspectul vestimentar. Deci, doamnelor si domnisoarelor, aruncati tricoul ala lalai si pantalonii scamosati si adoptati tinute sexy, dar confortabile. Cel putin asta era in linii mari,  indemnul din revista.

In garderoba mea de haine de casa se regasesc bluzite mai vechi, pantaloni de trening, colanti sau chiar blugi mai vechi. Recunosc, arat cateodata de parca a aruncat cineva un sac de haine pe mine. Unele sunt lalai, altele au cate un mic defect, dar ma simt bine in ele. De la o vreme insa nu imi mai place nimic ce am. Ma tot uit prin filme cum sunt imbracate gagicile astea, zici ca se pregatesc sa iasa in oras, nu sa stea relaxate la un film bun.Si ca tot veni vorba de filme, in Sex and the City, Carrie avea mereu un accesoriu la hainele ei de casa care iesea in evidenta. Mereu imi revine in minte tinuta ei dintr-un episod : tricou larg, pantaloni de pijama ( sau cel putin asa aratau)  si margele la gat. Ma fascina cum putea sa combine hainele normale, ponosite cu un accesoriu atat de elegant. La mine n-a mers treaba cu accesoriile. Cel mult, imi las ceasul la mana, dar ala il port zilnic, deci nu se pune. M-am hotarat ca la urmatoarea vizita de shopping sa imi achizitionez cateva haine de purtat prin casa, haine ieftine dar confortabile si putin mai vesele, mai indraznete. Se zice ca nu haina il face pe om, dar de cele mai multe ori buna dispozitie vine din tinuta pe care o ai. Si dupa o zi obositoare la munca, senzatia de bine pe care ti-o da tricoul ala cu Hello Kitty sau cu un mesaj drag tie, e nemaipomenita.

Si urmeaza intrebarea mea pentru voi : Cat de mult conteaza imbracamintea din casa ? Dati importanta acestui aspect ?