calatorii, masina, plimbari

Mini road trip (I)

In urma cu ceva timp, intr-o seara calduroasa de vara copilul meu cel dragalas a venit la mine si mi-a spus hotarat: “Sa mergeeeem maaaami, cu masinaaa!” M-am uitat in ochisorii lui mari si frumosi si l-am intrebat :

  • Unde vrei sa mergem, puiule?
  • La plimbareee, la shopping ( el stie ca atunci cand mergem cu masina sunt 2 posibilitati shopping sau plimbare :)) )

Este fan plimbari cu masina sau de orice fel. L-am obisnuit sa mearga cu noi aproape peste tot si din fericire este genul de copil care sta in scaunul de masina fara sa planga sau sa faca scandal. Desigur, dupa un drum mai lung protesteaza, dar se rezolva imediat cu un joc sau cu un cantecel. Eventual daca avem posibilitatea mai facem pauze sa ne mai miscam.

Inainte sa fim 3, plecam in weekend-uri in tot felul de excursii scurte – de o jumatate de zi, de o zi. Nu erau atat de dese pe cat mi-as fi dorit, dar erau. Acum e nitel mai complicat sa pleci cu un copil mic dupa tine, dar nu e imposibil. Unde te simti tu bine, se simte si el bine. E o vorba in popor : asa cum il obisnuiesti, asa il ai :mrgreen: Si se vede ca e de-al nostru, ii place sa mearga cu masina km intregi.

Citisem la cojocarii.ro – un articol despre unde mai fugim din Bucuresti si prezenta acolo Eugenia gradina zoo din Bucov si m-am gandit ca poate fi iesirea perfecta de o jumatate de zi. Cand au venit prietenii nostri sa ne propuna iesirea, am fost si mai incantata. La 09:30 am iesit din Bucuresti si am parcurs un drum cam de o ora jumatate. Nu stiam la ce sa ne asteptam, mai ales ca a noastra gradina din Baneasa e cam vai de ea.

Am gasit acolo un parc frumos amenajat, spatii de joaca, multa umbra, multa verdeata. Animalele erau foarte bine ingrijite, era curat peste tot si cred ca avantajul lor cel mai mare este ca au mult mai mult spatiu. Foarte bine aranjate spatiile pentru animale, puteai lejer sa vezi tot ce se intampla dincolo de garduri. Desi este intinsa peste o suprafata mai mare, gradina zoo din Bucov nu are foarte multe animale. Dar poate ca e mai ok asa, au posibilitatea sa le ingrijeasca mai bine si sa nu le ingramadeasca in spatii stramte doar din dorinta de a avea cat mai multe. Le-as sugera sa puna afise mai mari pe gardurile electrice, cele existente aproape ca nu le observi si exista pericolul ca cei mici sa le atinga. All in all a fost o experienta placuta si recomand. Trebuie sa ii multumesc Eugeniei pentru articol, cred ca nu as fi aflat de Bucov asa repede 🙂

 

 

Gasiti detalii despre program si tarife pe site-ul : http://www.zooploiesti.ro/

 

Daca aveti idei bune de iesit din Bucuresti, astept sugestii. Incercam sa facem o mini serie cu excursii din astea scurte.

 

P.S. pozele nu-s asa reusite, greu sa alergi si dupa copil , sa tii si telefonul si sa mai vezi si tu ceva :mrgreen:

de-ale mele, sanatate

Biggest loser

Povesteam prin martie ca as avea nevoie sa cumpar timp si ca am un plan pentru partea cu slabitul- https://marmotaa.wordpress.com/2016/03/16/cumpar-timp/ . Ei bine, solutia potrivita mie am gasit-o si m-am tinut de ea. Anul asta se pare ca am fost mai hotarata ca oricand sa fac lucruri pentru mine. Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa merg la dentist ( faina alaturarea de cuvinte :mrgreen: ) . Cine ma cunoaste, stie ca sunt terorizata de mersul la dentist, pana si drumul pana acolo e unul pavat cu emotii.

Am continuat cu analizele de sange, ecografii si tot tacamul de analize ce trebuiau facute anual si m-am pus la punct. Pana aici, perfect. A urmat inainte de Paste o vizita la un doctor nutritionist la recomandarea unui coleg. Facusem socoteala si daca in 15.03 aveam 80 de kg , cand am ajuns la doctor aveam 78.5 kg ( de emotii am dat 2 kg jos ) . Mi-am setat sa ajung la vremurile de glorie – 54-55 kg. Am hotarat ca trebuie sa fac asta intr-un mod controlat, sub atenta supraveghere a unui doctor. Internetul este plin de articole si sfaturi despre cum sa dai zeci de kg jos intr-un timp record si poti foarte usor sa ajungi sa pui toate kg la loc dupa ce ai terminat dieta minune. Pe timpul sarcinii am luat vreo 25 de kg si dupa ce am nascut am dat foarte putin jos. Ce-i drept, nici nu am dat importanta foarte mare acestui aspect si m-am concentrat mai mult pe micul marmotel ce intrase in vietile noastre.

 

 

not-losing-weight

Nu am fost niciodata o slabuta, o silfida, am avut mereu ceva kg in plus. O plinuta. In scoala generala nu am avut probleme prea mari, eram destul de neinteresata de aspectul asta, dar in liceu am inceput sa imi fac probleme. Jignirile si glumele proaste pe seama greutatii pot lasa urme adanci in sufletul unui adolescent. Si am avut parte de suficiente, dar am trecut peste. Acum problemele erau mai mari decat imaginea, ma dureau genunchii de la greutate, ma miscam mai greoi si desi nu aratam a 80 de kg, eu le simteam.

Asadar inainte cu o saptamana de Paste, am pus piciorul in prag si am inceput programul. La inceput a fost doar din alimentatie, acum sunt la capitolul combinat cu sport. Momentan nu ma duc la sala, dar probabil ca voi ajunge si acolo. In aproape 3 luni am reusit sa scap de 10 kg si reusesc sa mananc mai controlat si mai ok decat pana acum. Meniul meu saptamanal cuprinde foarte multe alimente, asa ca am de unde alege.

A fost o schimbare foarte mare si am fost nevoita sa renunt la foarte multe chestii care imi plac : ciocolata, prajituri de tot felul, anumite fructe. Din fericire am putut sa inlocuiesc zaharul cu un indulcitor foarte ok si am putut sa il folosesc in cafea. Si de o saptamana am primit si unda verde sa imi fac ceva dulce ( am primit retete de la doctor ).

Astazi, 03.07.16 — 67 kg si sunt tare mandra de mine. Ma tin in continuare de treaba si voi reveni cu un articol cand ajung la greutatea finala. Recomand daca vreti sa faceti o miscare de genul , sa o faceti intr-un mediu controlat si  sub atenta supraveghere a unui doctor. Important este sa gasesti si omul potrivit pentru asta si sa ai parte si de sustinerea celor din jur. Trust yourself si totul va iesi bine!

p.s. in timp ce scriu acest articol savurez o inghetata delicioasa si racoritoare ( homemade) . Deci, se poate 🙂

 

Sursa foto: dietdatabase.com

confesiuni, economii, finante personale, shopping

Bani,experimente,shopping

In fiecare luna inainte de ziua cea mare ( ziua salariului, evident) imi propun sa imi iau un carnetel in care sa imi notez fiecare cheltuiala pe care o fac. Cand ma uit la balanta soldului si vad atatiaaa bani – mi se par multi comparand cu gaura ce o am in portofel inainte sa imi intre banii in cont, parca mi se incetoseaza privirea. Deja vad in fata ochilor – shopping la Lidl ( sigur e o promotie buna saptamana aia) , haine pentru noi, haine pentru pitic, incep sa ma uit pe site-urile de cumparaturi online, imi aduc aminte ca am vazut si niste carti faine la pret bun si uite asa dupa 3-4 zile raman in pom si pomu’ in aer. Si stau iar si astept ziua cea mare. Daca imi zicea cineva in clasa a -5-a cand tipam ca eu vreau sa fiu mare si ca m-am saturat sa invat, sa citesc si sa dau teste, poate ma potoleam si o luam mai usor. Oricum nu cred ca avea efect.

Mama imi zicea mereu sa nu ma intind mai mult decat imi e plapuma. Dar nu stiu cum se face ca mereu ies cu picioarele pana la genunchi in afara. In unele luni, ma mai potolesc si ajung doar pana la glezne. Sunt zile in care daca nu ajung in Lidl sa iau o smantana, un cascaval, sa ma uit prin cosurile cu promotii sau orice altceva, nu ma simt bine. E clar, sunt dependenta de shopping. Nu sunt la nivelul tipei din filmul Confessions of a shopaholic , dar cert este ca trebuie sa existe un echilibru pe undeva. Si sa nu credeti ca se duc banii pe tampenii pe care nu le folosesc, dar multe dintre ele nu imi sunt necesare chiar atunci cand le vreau, pot fi cumparate si peste 2-3 luni. E clar, oamenii din marketing isi fac bine treaba :))) Poate mult prea bine :mrgreen:

Astazi, 27 iunie 2016 am indraznit sa fac un mic excel cu datoriile pe care le am de achitat cand iau banii. Tot in micul asta fisier care are deja cheltuieli mari, vreau sa imi notez si pe ce se duc banii. Asadar, luna iulie este luna experimentelor. Si luna in care vreau si sper sa pot sa pun si bani deoparte. E bine sa ai mereu o barca de salvare, nu se stie ce cheltuieli neasteptate poti avea.

Sa vedem daca imi reuseste experimentul, e primul dintr-un sir mai lung de incercari la care ma supun 😆

 

im-not-a-shopaholic-im-helping-the-economy-2

Sursa foto: Stylevitae

 

p.s. Voi cum reusiti sa strangeti bani? 

p.p.s. Tocmai am realizat ca luna asta imi expira RCA-ul si trebuie sa fac si ITP-ul la masina, talk about savings :mrgreen: Asta da provocare! 

de-ale mele, iubire, Uncategorized, zambete

Pandora – un inceput frumos de poveste

Am de ceva vreme in minte articolul asta. E despre noi, despre iubire, despre jumatatea din viata mea imperfecta.

Warning: urmeaza randuri siropoase, chestii din astea cu love 

Avem o poveste frumoasa in spate, un inceput incredibil de ridicol, un prezent minunat in trei si ne scriem viitorul asa cum stim noi mai bine. Voiam sa scriu despre omul meu, omul care de 9 ani ma iubeste, ma suporta, ma scoate din minti cateodata pentru ca apoi sa imi dau seama ca nu exista persoana mai potrivita pentru mine. Dupa atatia ani, inca ma surprinde, inca ma uit la el si tresar de emotie. Sunt zile in care ma simt o adolescenta care asteapta sa iasa la intalnire cu iubitul ei. Ajung inaintea lui acasa si simt ca nu mai am rabdare pana ajunge si el sa fie cu noi. Credeam ca dupa atata timp se va instala o rutina, ne vom plictisi unul de altul, dar nu e asa. Se intampla de foarte multe ori sa ma surprinda placut. Dupa ce am ajuns sa il cunosc mai bine, mi-am dat seama ca nu e genul romantic. Cel putin nu genul clasic de romantic. Dar a reusit de fiecare data sa imi faca surprize frumoase, sa imi aduca flori cand nu ma asteptam, sa ma faca sa zambesc atunci cand aveam nevoie si sa ma faca sa ies din starea proasta pe care o aveam intr-un anume moment. Si cel mai important, ma sustine in tot ceea ce fac. Siropos articol am mai conceput de data asta :))) Merita din plin.

De aici incepe povestea bratarii mele Pandora. Mi-am dorit-o enorm de mult si mi-a daruit-o atunci cand nu ma asteptam. Si de data asta chiar nu ma asteptam la nimic, am banuit spre final ca ceva nu e in regula, dar ca sa nu ii stric surpriza am tacut malc. Partea cea mai aiurea e ca in ziua in care mi-a dat bratara, m-am comportat ca a total bitch. Si nici macar nu eram in perioada aia a lunii. Dar ce sa te faci cu muierile nebune asa ca mine? Eh, daca si in zilele nebune ma suporta, e clar ca nu mai scap de el 😆 Dar nici el de mine.

Asa se continua povestea bratarii, eu nebuna, el un calm. Doi indragostiti, foarte putin plictisiti. Vreau sa adaug pe ea talismane potrivite, fiecare sa insemne ceva, sa spuna ceva despre mine, despre noi, despre viata pe care o alegem. Asta e si conceptul bratarii – sa incerci sa fii unic prin povestea ta – sa pui talismanele care te inspira, care spun ceva despre tine.1195958-200 Lovin’ it to the max!

p.s. credeam o data, mai demult ca mi s-a terminat norocul, sau ca nu sunt o persoana foarte norocoasa. M-am inselat, il am pe omul perfect in viata mea imperfecta. Si asta e norocul meu.

 

amintiri, comunicare, de-ale mele, iubire, zambete

Fat-Frumos cel mic

Dupa cum ati banuit, este vorba de iubitul meu mai mic, Mihnea. Centrul universului meu. Nu credeam ca o sa am parte de un asemenea copil – si frumos si destept si sanatos (deh,fiecare cioara isi lauda puiul).  Pana acum am fost feriti de boli, au fost raceli usoare, dar nimic grav.

In aceasta mini vacanta, am stat acasa si m-am minunat cat de repede creste si cat de multe informatii poate sa proceseze in doar jumatate de zi. E incredibil cate poate sa tina minte si eu nu sunt stare sa tin minte in ce zi suntem. E drept, el inca nu stie ce e stresul, singurele situatii stresante pentru el sunt pierderea unei jucarii favorite sau murdarirea tricoului preferat. Si ma tot uit la omuletul asta mic de langa mine cum in cateva zile poate sa creasca cat altii in cativa ani ( asa cum spunea si povestea lui Fat Frumos). O fi complexul mamei mandre, dar piticul meu e senzational. Fiecare zi cu el e o noua experienta si believe it or not, ma mai invata si el cate ceva. Asa ca pot sa stau linistita ca nu le stiu pe toate, am tot timpul din lume sa invat alaturi de Mihnea. El ma invata sa uit de griji, sa ma asez pe iarba ( covorul din living) si sa ma joc cu animalele de plus. Ma invata cum sa dau masina dintr-o camera in alta si imi arata si cum sa ma spal pe maini. Micutii astia, cum le stiu ei pe toate ca niste oameni mari 🙂

IMG-20160504-WA0003

Stau cateodata si ma gandesc, oare am fost si eu asa de minunata cand eram mica? Sunt atatea amintiri pe care le pierdem din perioada asta si unele sunt atat de frumoase incat n-ai vrea sa le lasi sa treaca. Partea frumoasa in toata treaba asta e ca avem atatea modalitati de pastrare a amintirilor. El poate nu o sa isi aduca aminte ca ma jucam pe covor cu masinutele cu el, sau cum alergam dintr-o camera in alta. Asta cel putin pana se face mai mare, eu imi aduc aminte franturi din zile de pe la varsta de 4-5 ani – dar sunt atat de putine si nici macar nu sunt sigura ca sunt intregi. In urma cu ceva timp i-am deschis o adresa de mail si mi-am promis ca o sa ii trimit mailuri cat pot de des. Articolul asta va intra ca al doilea mail trimis. Putin. Dar de maine imi fac program sa ii trimit macar 2 mailuri pe saptamana. Oare le-o citi cand o fi mare ? Ramane de vazut.

Seara linistita sa aveti!

de-ale mele, dentist

Vizita mea la dentist

Dentistul. Cabinetul. Sunetele ingrozitoare de freza. Dumul pana la dentist.

Toate aceste elemente sunt pentru mine o experienta cu emotii si nod in gat de fiecare data. E de ajuns sa imi zici doar : trebuie sa mergem la dentist si gata – ziua aceea e terminata pentru mine. Nu reusesc sa identific de unde vine frica asta groaznica. E drept ca am avut cateva experiente urate, insa nu au fost chiar atat de dureroase incat sa ma faca atat de tematoare. Si toleranta mea la durere este destul de ridicata. Mereu cand ma asez pe scaunul acela, ma astept ca in orice secunda sa ma doara. Stau incordata, ma uit pe tavan si imi amintesc din 5 in 5 secunde ca nu trebuie sa ma inec si ca sunt ok daca respir normal pe nas. Din fericire am gasit un dentist care are mare rabdare cu mine. I-am si zis la ultimele 2 sedinte: eu sunt pacientul ala dificil, sunt cateodata mai rau ca un copil de 5 ani. Asa se face ca in urma cu 2 saptamani nu am mai vrut sa aman si am decis sa incep sa imi rezolv problemele dentare. Facut programare, luat inima in dinti si pe-aci mi-a fost  drumul. Sedinta a fost scurta, s-a uitat la ce probleme sunt si m-a trimis sa fac mai intai o radiografie. Cum pe jos era mult mai rapid, am lasat masina la cabinet si am pornit la pas. Ajung in fata cladirii cu pricina, intru si doua persoane dragute ma invita in lift. Eu, hotarata sa nu mai fiu sedentara zic raspicat: nu multumesc, ma duc pe scari, imi face bine miscarea. Ma gandeam ca mai mult de 2 etaje nu am cum sa urc. Cum marmotele cateodata mai au si sclipiri de … geniu ratacit sa ii spunem :mrgreen: nu am realizat ca aceste centre de radiografie nu au ce cauta la etaje superioare, dar deh..te pui cu un scorpion hotarat? Nu, in niciun caz. Si urc un etaj, il urc si pe al doilea, deja in drum spre al treilea ma trecusera toate apele, respiram de ziceai ca am alergat cel putin 3 km si speram din tot sufletul sa fie acolo centrul de facut poze la dinti. Surpriza: la etajul 3 nimic, la 4 nimic, zic domle sigur trebuie sa fie la urmatorul, etajul 5 clinica de infrumusetare. Ma opresc o secunda sa imi trag sufletul, ma uit pe pliant nu vad nimic. Mai urc un etaj si surprizaaa din nou: usi inchise. Aaaaaaaaaahhhhhh! E clar, am gresit cladirea. Transpirata, cu dureri de picioare si un ritm cardiac de 200, ma incumet si cobor scarile. Intre timp, mi se mai regleaza si suflul si hotarata sa il intreb pe paznicul de la parter unde e Visiodent-ul asta, la ultima treapta ridic privirea si vad mare si frumos reclama. Minunaaaaat, zic in gand- bine ca nu m-a vazut nimeni, bine ca am facut si miscare, ma duc sa imi pozez dintii. In 10 min termin treaba si ma intorc spre cabinetul dentistului. De la efortul mare ( in momentul de fata e un efort mare urcat de  6 etaje in cateva minute, stam prost cu conditia fizica) ma apuca un tremurat de genunchi de nu stiam ce e cu mine.O fi fost teama a ceea ce urma sa imi faca dentistul, dar dupa investigatii amanuntite si pentru linistea mea psihica am decis ca a fost de la urcatul pe scari.  Am condus pana acasa cu tremuratul ala, cu forjat de ambreiaj, cu scart de roti la fiecare semafor si cu emotiile cat casa sa nu-l lovesc pe cel din fata mea.

Acum cand ma gandesc, la dentist n-am facut mai nimic. Probabil cand mi-o face un tratament de canal, lesin pe scaun acolo 😆

 

p.s. partea buna e ca am facut miscare si nici macar nu imi planuisem – fain cum te surprinde viata asta.

calatorii, masina, muzicuta

Karaoke in masina

Pe vremuri cand plecam cu masina de nebuni, ascultam muzica destul de tare. Aveam si subwoofer in portbagaj si noi eram aia pe care lumea ii arata cu mana pe strada, atat de tare era muzica. Ne distram de minune si ne simteam liberi. Ascultam si acum muzica tare, dar cand suntem cu Mihnea o lasam mai moale, desi el mereu ne cere sa dam mai tare 🙂  Dimineata in drum spre munca, lucrurile se schimba. Sunt singura in masina si revin la obiceiuri vechi- dau muzica tare si cant din toata inima :mrgreen: Eu sunt aia la care probabil va uitati si va intrebati – cate cafele o fi baut in dimineata asta?

Am descoperit de ceva vreme niste filmulete pe Youtube – se numesc Carpool Karaoke with James Corden si sunt geniale. M-am distrat maxim uitandu-ma la ele si mi-a venit un chef nebun de plecare. Sau poate doar o plimbare din asta in care sa facem karaoke, sa cantam si sa dansam in timp ce ne plimbam. V-am zis doar ca ador sa conduc, ador muzica, asa ca ar fi combinatia perfecta. Mai jos va pun preferatele mele:

Genial Stevie Wonder, am ras cu lacrimi 🙂

 

Sia are o voce incredibila, stiam asta deja, dar filmuletul asta mi-a confirmat inca o data 🙂

 

Energia lui Chris e nemaipomenita – imi place tare mult de el.

 

Nu sunt fan Bieber, dar filmuletul asta chiar mi-a placut, simpatic pustiul :mrgreen:

 

James Corden e demential, m-am distrat de minune si a prins tare bine dupa o zi grea de munca. Recomand.

 

p.s. Am inceput sa cumpar timp, functioneaza 🙂