Uncategorized

Luni, zi cu noroc

Iar m-am rupt de tehnologie pentru un weekend intreg, inclusiv dimineata asta. Domnii de la UPC eu avut ceva lucrari in zona si bineinteles ca aparatura lor ultra-mega-hightech s-a dereglat in urma lucrarilor. Am sunat, m-au indrumat ce sa fac si mi-au promis ca in cateva ore se rezolva. Pe naiba! Eu stiam ca nu sunt sanse sa fie asa usor si am zis ca pana luni o sa am internet. Dar cum nu toate merg asa cum imi doresc eu, am stat 3 zile fara internet, timp in care mi s-au adunat nspee mii de mailuri , mesaje, comentarii in asteptare pe blog si asmd. Dar am revenit !

Simteam ca lipseste ceva din ritualul meu zilnic, dar nu credeam ca o sa ma doboare asa de tare lipsa de conexiune la chestia asta faina care se numeste internet 🙂 Ca deh, am vrut sa sun la UPC si am intrat sa caut numarul . Marmota desteapta ce sunt, uitasem ca nu am cum sa caut. Oare ce s-o fi intamplat cu acele carti de telefon ? Mi-e cam dor de ele ..

Uncategorized

pierdut ursi, ii declar nuli

Zilele trecute ursii mei, botezati de Sburlea “chiu” si “vai” m-au anuntat ca pleaca in delegatie.Ca un bun CEO  de marmote ce sunt, le-am dat voie sa plece,insa au disparut ca magarii in ceata.Nu au mai dat nici un semn de viata, nu mi-ai mai trimis nici un fel de raport,nimic. Drept  urmare Croco a initiat o campanie ca sa imi gasesc marmotzel.Nu de alta dar e greu sa invelesti atata ciocolata in staniol de una singura 😀 Plus de asta trebuie sa gasesc noi modalitati de promovare pentru Milka si Eu, nu eu , EU-ul celalalt a propus el ceva ,dar totusi parca mai e nevoie de inca o minte luminata.

Cum campania surioarei mele a avut un succes inegalabil, acum am ajuns pe plan mondial sa fiu recunoscuta si drept urmare profit pe aceasta cale sa ii multumesc din tot sufletul. 😛

Si daca soare afara nu e ,nimic nu e , marmotele croseteaza aberatii pe blog. Cu o cana fierbinte de cafea langa, un Forever Autumn pe fundal ( ca nu poti zice ca e primavara, mai degraba toamna prin orasul gri ) marmota asta mica suspina adanc dupa ursii ei cu blanita de culoarea ciocolatei. Daca ii gaseste cineva, va rog sa le spuneti ca mi-e dor de ei si ca le promit si o marire de salariu, numai sa se intoarca.  Si uite asa mai invelesc o ciocolata in staniol..

Trece timpul, azi e marti, maine va fi miercuri. Nu ma indoiesc ca cineva nu stie zilele saptamanii, dar stau si ma uit la filele din calendar cum se rup din ce in ce mai repede, dovada faptul ca in mintea mea e toamna.  Acum ce-i drept e si vremea asta urata care nu ajuta deloc. Imi place ploaia, dar nu cand sunt la birou. Imi place ploaia atunci cand stau in mansarda mea de acasa cu ceva cald in mana, citind ” Maestrul si Margareta” si ascultand muzica de relaxare. Si ca sa nu se inteleaga gresit, nu sunt trista sunt doar nostalgica. Cineva sa aduca soarele mai repede , sa ne revenim. Peste tot e moleseala, toata lumea parca trage de timp, fiecare abia asteapta sa ajunga acasa la caldura. Si mi se pare normal. In timp ce in lume toate merg conform planului, o mica marmota s-a oprit putin in timp. Doar pentru o clipa. Un moment in care sa-si inchida ochii si sa isi imagineze ca e acasa si ca e din nou copil.

Concluzie: cred ca toate aberatiile de mai sus mi se trag de la nesomn si de la faptul ca vineri voi pleca pe taramuri parintesti.

P.S. Pierdut ursi, raspund la numele de chiu si vai.Ii declar nuli. ( ca doar de asta incepusem postarea nu ? 😀 )

Articolul de mai sus poate fi tratat in orice fel vreti voi.

Semnat,

marmota fara ursi.

Uncategorized

Muzica sufletului meu

Fara muzica nu as putea trai. Asta e clar, sunt un om care are nevoie de triluri linistitoare pentru a trece de o zi proasta,sau de ceva mai energic pentru a sarbatori un moment de fericire din viata mea.

Drumul spre munca e mereu insotit de o melodie draga mie,orice calatorie as face am nevoie de muzica si nu neaparat ca sa treaca timpul mai repede ci doar sa ma simt bine. Sa-mi afund gandurile in versuri, in sunete,sa nu aud cand ma striga controlorul la mine : ” Biletul domnisoara! ” Daca vrei sa ma faci sa zambesc, nu-mi trimite ciocolata , mai bine trimite-mi o melodie care are o insemnatate,nu ceva care suna a muzica. Daca sunt trista trimite-mi “Bitter sweet symphony” , imi va face mult mai bine decat daca vei incerca sa ma convingi ca va fi totul bine,cand in sufletul meu numai eu stiu ce se intampla.

Daca am chef sa ascult cu volumul tare “Prodigy- Voodoo People “ , lasa-ma in pace, nu o fac pentru ca sunt nervoasa ci pur si simplu pentru ca imi aduce aminte de niste vremuri si ma face sa ma simt in viata si plina de energie. Daca vreau sa fac o baie relaxanta, cu siguranta va fi tot albumul Cafe del Mar , si Budda Bar nu va lipsi din playlist, pentru ca atunci o sa fiu una cu apa, si o sa inchid ochii, imaginandu-mi ca sunt la mare, pe o plaja pustie. Daca ascult Metallica, in special melodia asta , nu ma intreba de ce , Metallica va fi mereu in sufletul meu , muzica lor are un efect foarte ciudat ( intr-un mod bun) asupra mea. Imi va aduce aminte de camin, de serile in care invatam la germana cu Hermina alaturi de o sticla de cola rasuflata,da buna a naibii.De cafeaua bauta dimineata pe balconul de la etajul 9, de noptile  in care stateam in bucataria minunatului camin Titulescu si faceam traduceri.

Si vor fi zile in care voi asculta Santana& Chad Kroeger – Into the night pentru ca vocea lui Chad imbinata cu sunetele scoase de Santana la chitara ma fac sa sar instant de pe scaun, sa dansez si sa cant.Imi da energie,zambesc imediat si inima mi se umple de fericire.  Acelasi lucru se intampla cu multe melodii pe care daca ar fi sa le insir aici nu cred ca as mai termina. Pentru mine daca melodia pe care o ascult nu imi transmite nimic , a doua oara nu va mai fi in memoria mp4-ului meu. Trebuie sa simt ceva , altfel nu merge. Recunosc am ascultat si melodii pentru ce e in spatele versurilor si m-am lasat purtata de val, se intampla si asta.

Ma voi plimba ascultand Coldplay , voi visa ascultand Syntax si o sa zambesc fredonand Aicha . Weekendul asta o sa merg acasa, si cand voi ajunge la curte, o sa merg in livada cu o patura dupa mine si o sa ma intind sa privesc cerul albastru, in timp ce urechile mele vor asculta un intreg playlist care va cuprinde melodiile de mai sus si inca multele altele. Pentru ca stiu ca muzica nu ma va dezamagi niciodata,mereu voi avea ceva care sa ma calmeze, sa ma faca sa zambesc. Si e atat de simplu, atat de accesibil, incat de multe ori nici nu ne gandim la asta.  Trebuie doar sa dai play si sa te lasi purtat de versuri-  Goo Goo Dolls, de sonoritate , de ganduri bune care sa iti invaluie mintea.

Inchei cu Bon Jovi pentru ca pot, pentru ca imi place, pentru ca sunt pe teritoriul meu si pentru ca :  it’s my life !

Semnat,

Marmota muzicanta 😛

P.S. Din lipsa de inspiratie prea multa , probabil ca am ratat cele mai multe din melodiile care imi plac,insa voi reveni, asta e doar inceputul 😀

Uncategorized

Oglinda cu mai multe fete

Azi dimineata in drum spre munca,ascultand Chris Coco-Falling,mi-a zburat gandul in norii care nu se vad mereu,aia in care nu te duci cu gandul decat in momentele in care ai sclipiri ( cum imi place mie sa le spun) .Si momentele alea sunt destul de rare avand in vedere ca aceste ganduri se indreptau catre persoana mea.Si am incercat sa fac o mica autoanaliza. Deci cum sunt eu ? Cum ma vad altii?

Probabil ca par o marmota linistita,zambareata,gata sa sara in ajutor oricand.Probabil.

Sau sunt o ametita incurabila,care uita ca ieri i-a spus mamei ca nu a fost nicaieri in weekend,si azi sa ii povesteasca ce frumos a fost in parc.Poate si asta.

Ar fi si varianta unei fete visatoare,mereu cu speranta ca maine,poimaine va fi mai bine si ca poate toate lucrurile se intampla cu un motiv si poate totusi tot raul e spre bine.Suna plauzibil si asta.

O alta varianta ar fi ca sunt o nebuna si daca ai apucat sa ma enervezi apai sa te tii bine nene,ca nu scapi usor din vorbele mele.Glasul meu iti va parea cel mai bland sau cel mai serios din lume in timp ce vorbele mele iti vor intra in suflet ca un pumnal bine ascutit,si daca continui sa ma superi nu o sa ezit sa-l rasucesc.Poate.Nu sunt perfecta.

Sau poate sunt un copil plecat de acasa de ceva timp,care lupta zilnic sa supravietuiasca in jungla asta pe care o numim viata.Un copil care a incetat sa mai fie uimit de prostia,ignoranta si poate chiar rautatea oamenilor.Un copil care invata pe zi ce trece ca nu e bine sa te agiti din orice.Un copil care a crescut..

Si totusi uneori sunt eu.Fata aia bruneta,cu ochii negri,micuta de inaltime care iti va zambi din suflet sau care iti va oferi o privire ce iti va ajunge direct in inima de te vei intreba oare ce te-a lovit.Fata care va rade la glumele si bancurile tale cu cea mai mare pofta,pentru ca ii place sa rada sau fata care iti va tranti sarcastic 2 vorbe daca glumesti nepotrivit pe seama ei. Acea fata care vrea sa fie inconjurata de oameni speciali,de oameni care ii sunt dragi si pentru care va face orice ii sta in putinta,dar si acea fata care din cand in cand va sta intr-un colt retras pe un fotoliu mare,afundata in muzica si ganduri.

Si as putea totusi sa fiu acel om care se plimba pe campuri ,prin padure si care se opreste sa bea apa de la izvor pentru ca mai apoi sa se intinda pe iarba proaspata si verde.Si acolo sa stea linistita mangaiata de razele soarelui,sa isi imagineze forme ciudate din norii albi si pufosi.

Toate astea si inca multe as putea fi.Sau poate chiar sunt.