baby, de-ale mele

Primele 3 luni …

… au fost o intreaga nebunie. Parea ireal ca avem un mic omulet care se agata de noi cu orice ocazie si ne-am dat seamna ca suntem singurii care il pot ajuta. Atat de mic, atat de ciudatel, nici nu stiam ce sa ii facem. Prima baita a fost tare simpatica, ambele bunici au participat si asa cum isi aminteau au reusit sa il spele pe micut. Si apoi sa ma vezi la ritualul de dupa baita, aveam ordine clare de la doctor . Ma dureau toate, dar m-am incapatanat si am reusit sa il dau cu creme, sa ii pudrez buricutul si sa am grija sa ii pun pampersul cum trebuie. Β Evident ca prima data l-am pus invers si doar in spital il mai schimbasem de vreo 20 de mii de ori ( astia mici au un tranzit tare rapid) . In primele zile l-am imbracat in pijamale dragute, apoi una din bunicute m-au sfatuit sa il infas, asa cum erau infasati copiii pe vremuri. Tare bun a fost sfatul asta, a dormit piticul ataaat de bine si nici nu am mai stat sa il chinuim cu imbracatul. Asa era mult mai rapid si eficient. Bine pentru el, bine pentru noi. Win,win situation.

Emotiile ma copleseau de fiecare data cand il luam in brate si tot nu imi venea sa cred cum se schimbase viata mea.

Prima saptamana mi s-a parut cea mai grea si asta nu pentru ca nu dormea – am avut marele noroc sa fie un somnoros din cauza icterului si am reusit sa ne odihnim amandoi. Dar durerile de spate, de burta , de fund , de toot erau foarte mari, ma miscam de ziceai ca sunt Cocosatul de la Notre-Dame. Apoi parca s-au mai domolit si mi-a fost mai usor. O alta chestie ce m-a doborat psihic a fost multitudinea de oameni ce se perindau prin camera noastra. Toti erau fascinati de micutul marmotel si toti voiau sa il vada. Veneau sa il priveasca mancand, sa il vada cum il schimb, cum il intorc de pe o parte pe alta , cum ridica o manuta, cum face un sunet si cred ca ati inteles mesajul. Insa nu puteam sa ii gonesc, erau oameni dragi care doreau sa stea cat mai mult cu noi. A trecut si perioada in care ma trezeam noaptea cu unchiul lui sa il vada cum doarme :))) Si usor, usor incepeau sa se aseze toate la locul lor.

M-am obisnuit si cu noptile albe, programul lui s-a schimbat constant si nu era chiar atat de greu precum auzeam in stanga si in dreapta. Am avut intr-adevar ajutor zilnic, insa 95% faceam eu si asa simteam tot ce se intampla. O buna perioada de timp am fost izolata de lumea din afara, ieseam doar in curte si un pic pe strada si cam atat. Nu puteam pleca de acasa mai mult de o ora, era panica :)))) Citeam stirile de pe telefon, incercam sa fiu la curent cu tot si singurele subiecte de discutie erau despre copil. Dar nu eram disperata sa vorbesc numai despre asta, cel putin sper eu ca nu eram , stiu cum e sa fii fara copil si sa ti se povesteasca in continuu despre ce a mai facut micul nazdravan. Cred totusi ca trebuie sa fie o limita. Ai copil , dar asta nu inseamna ca nu mai traiesti si pentru tine , right?

Ca o concluzie, lunile astea 3 au trecut tare repede si am avut atatea de facut incat multe dintre ele nici nu mi le mai aduc aminte. Norocul meu ca exista fotografii si ca mi-am mai notat una alta pe carnetelul lui. Daca ma uit acum prin el, imi vine sa rad cat de disperata eram sa notez la ce ore il alaptam , cati pampersi schimbam , de cate ori recurgita si tot felul de detalii din astea tehnice. Parca era totul robotizat si nu apucam sa simt , sa ma bucur cu toate fiinta mea de tot ce se intampla. Au trecut si astea, ca doar timpul nu sta in loc si au urmat alte experiente, dar asta in episodul urmator πŸ™‚ .

de-ale mele, relaxare, timpul

Activitati de uichend

Si a mai trecut inca un uichend, s-a dus si luna februarie si poate poate incepe primavara πŸ˜€

Sambata am avut program de curatenie si facut de papa, ne-am mai invartit prin camera, am mai tras cu ochiul la cate un trailer de film si am iesit in oras. Ne-am dus sa papam clatite : “Banii vorbesc” si am baut si un vin rosu nemaipomenit. Ne-am distrat, am ras de la un moment dat se uitau cam ciudat colegii de la masa vecina. Nu ne-a pasat, ne-am simtit bine si am continuat cu o plimbarica prin oras.

Duminica am fost sa mancam paste . Am cumparat un voucher si am papat paste si clatite cu 8 lei πŸ˜€ , am platit doar bauturile. Localul se numeste “La cucina” si a fost dragut. Am mai schimbat si noi peisajul. Apoi am fost sa ne vizitam niste prieteni care sunt in “carantina” acasa la ei. Au bebe de 2 luni si nu prea ies prin oras ca deh, nu au cu cine sa il lasa pe ala micu. Cert este ca bebe e tare dragut, a adormit la mine in brate..tot vorbea cu mine, eu nu intelegeam .. pana la urma s-a dat batut si nu se mai uita la mine πŸ˜› In timpul asta ne uitam la King’s Speech si ala micu era tare atent la balbaitul regelui πŸ˜†

Cat despre film, pot sa spun ca mi-a placut, nu m-a plictisit si si-a meritat Oscarul . Parerea mea :p

Am ajuns acasa cam obosita si dupa dus am adormit instant. Ca o mica valiza in gara am dormit pana dimineata.

Un inceput de saptamana frumos ! Va pupa marmoticaaa!

Uncategorized

Scurte, scurte de joi

Ca sa trec in revista ultimele activitati, m-am gandit eu sa mai avem si un articol de “scurte” ganduri, realizari si altele .

– am inceput saptamana cu bine , am fost destul de obosita dupa un uichend intreg de munca in folosul masterului si al meu bineinteles :mrgreen:

– ieri am avut examen, a durat 3 ore si credeam ca nu o sa apuc sa termin toate subiectele la timp ;

-ieri am avut si prima mea zi libera dupa foarte mult timp, si mi-am petrecut-0 alergand prin ploaie dimineata spre cursurile de germana, si apoi acasa si la examen

-o veste buna totusi pentru saptamana asta : o sa vina dna Marmota la mine sa ma viziteze πŸ˜€ abia astept, mi-era tare dor de ea

-nu-mi place vremea de azi, ma face sa atipesc din 5 in 5 min, noroc de telefon ca mai suna din cand in cand si ma trezeste

-am invatat cum sa fac emoticonul ala verde corect :mrgreen:

-astept uichendul cu nerabdare, mai am de lucrat la dosarul pe care trebuie sa il duc la scoala , dar ma asteapta si un pic de relaxare

-oficial imi cer scuze ca iar m-am dat la fund

-am incercat sa citesc o carte despre fumat, se zice ca e cartea minune si ca foarte multi oameni s-au lasat de fumat dupa ce au citit-o ; nu cred ca e pentru mine πŸ˜† sau nu stiu, o sa mai incerc

– am inceput sa ma uit din nou la seriale : Sexu’ si orasu ( cate un episod de relaxare cu Virgil ) , Anatomia lu’ tanti Grey ( cate un episod ca sa o prind din urma pe Keran ) si am mai descoperit un serial interesant “Lie to me” ( chiar a inceput sa imi placa )

-am chef de o carte buna, daca aveti recomandari , astept titluri

Deocamdata cam atat…

Va pupa marmotzika!

de-ale mele

Sportiv mai mult cu gandul..

Pe cand eram eu o marmotica mai mica, asa pe la vreo 7 anisori si nu mai tin minte exact cate luni, ai mei m-au dat la scoala. Eram tare mandra de faptul ca sunt cu cateva luni mai mare decat copiii din clasa de la mine. A urmat apoi chinul. Trezit de dimineata, teme- bastonase, apoi litere ( imi facea probleme litera K ) concurenta intre colegi, batai cu baietii, lucruri normale pentru un copil in clasele primare. Dupa inscrierea la scoala a urmat practicarea unui sport. M-au vazut ai mei mai energica si au zis sa ma oboseasca la gimnastica. Incepuse sa imi placa, profesorii deja se gandeau sa performanta. Pentru mine era o joaca , ma duceam cu drag la antrenamente si deja in mintea mea de copil ma vedeam in concursuri prin tara. Si probabil as fi putut sa ajung departe.. Nu a fost sa fie cu gimnastica ( desi am facut cativa ani ) asa ca, a urmat inotul.

Eram ca un mic delfin dupa cateva sesiuni de inot. Imi placea mult sa ma balacesc si ma simteam tare bine in bazin. A fost greu pana m-a impins profesorul in apa si m-a amagit ca ma ajuta sa ies, moment in care m-am enervat atat de tare ca am inceput sa dau din maini si din picioare si usor usor am invatat sa inot. Aici nu mai era vorba de performanta, ar fi fost mult prea complicat, desi mi-ar fi placut. Au stabilit ai mei dragi parinti sa merg saptamanal la bazin ca sa am conditie fizica si nu au gandit rau la vremea respectiva. Pe parcurs chestia asta m-a ajutat sa fiu destul de buna la sport. Drept sa spun, imi placea tot ce era legat de activitati sportive : inot, baschet, la orele de sport eram prima la gimnastica, prima la volei, ma agitam acolo mai ceva ca un titirez.Β  Prin generala, pe la sfarsit nu mai mergeam la inot. Nu mai aveam timp, devenise obositor . Mergeam ocazional cand tata se ducea la meciurile lui de fotbal cu prietenii, ma lasa si pe mine sa ma balacesc. Vremurile au trecut si visele mele legate de sport nu incetau sa existe. Tot ma vedeam pe la diferite competitii, incepusem sa alerg constant ( ah, am facut si un pic de atletism , dar nu mi-a placut atat de mult ) si pe la sfarsitul clasei a8-a am hotarat ca vreau la Academia de Politie. Stiam clar ca proba sportiva e una eliminatorie si eram pregatita sa ii fac fata. In liceu, am jucat muult baschet si volei. Ma gandeam daca nu pot sa ma apuc de baschet de performanta, dar deja era prea tarziu.. Si asa am renuntat la idee.

De o vreme incoace ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca deveneam gimnasta , sau daca ajungeam la inot de performanta. Apoi mi-ar fi placut sa ma dea si la dansuri, as fi avut veleitati si pentru o dansatoare ( acum sunt cam praf :lol:) si de multe ori spun ca eu imi voi da copii sa faca un sport. E foarte important sa practice un sport care sa le dezvolte atat mintea cat si fizicul. Ajuta atat de mult incat nici nu ne dam seama. Tocmai de aia abia astept sa vina primavara, sau sa se mai incalzeasca un pic sa pot iesi in parc la alergat.

Vreau sa fiu mai activa din punctul asta de vedere si sa nu ma mai tolanesc in pat de fiecare data cand ajung de la munca. Sa ma ambitionez sa vreau mai mult, sa duc o viata mai sanatoasa si sa fiu in forma. Sa pot alerga ca pe vremuri 1000 metri in 3 minute si ceva, sa pot scoate sub 7 secunde la proba de viteza, sa nu imi dau duhul cand urc 4 etaje.

Mi-ar mai placea sa merg la tenis, sau de ce nu un fotbal cu prietenii , sau volei , ori baschet, ori o plimbare cu bicicleta pe niste poteci de munte. Daaaaa, minunat! O dimineata racoroasa de vara, razele soarelui sa lumineze bland padurea si eu sa imi iau bicicleta si sa pornesc in drumetie. Suna bine, nu?Β  Sper sa reusesc sa fac si lucrurile astea de care v-am vorbit si va sfatuiesc sa nu neglijati sportul din viata voastra. E si o modalitate de a-ti umple timpul si poate fi chiar placut πŸ™‚

Si asa ca incheiere va intreb si pe voi : Ce sporturi ati practicat sau ce sporturi v-ar fi placut sa practicati?