baby, comunicare, confesiuni, mamicie, Uncategorized

We are only human

Posibil ca unele randuri din urmatorul articol sa reflecte nervii pe care i-am avut in ultima vreme. Dar e un articol despre frustrari, suparari si nervi si tot ce mai vreti voi. Sunt normale, sunt parte din viata noastra de zi cu zi si mai ales din vremurile stresante pe care le traim.

Vrem sa acceptam sau nu, am ajuns sa fim generatia omului stresat. Fie ca acest stres vine de la munca sau din viata personala, el se infiltreaza din ce in ce mai mult in sufletele noastre si ne fac viata mai grea. Din fericire, putem sa luptam si sa il doboram. Iar daca mai ai norocul sa te intampine acasa un copil dragalas care atunci cand iti zambeste te face sa uiti de toate problemele, atunci o parte din bataliile tale cu stresul sunt ca si castigate. Dar ce te faci atunci cand ajungi acasa si bucatica aia de om nu mai are puterea sa te lumineze. E uman. Tipa, strica, tranteste, alearga de nebun prin casa. Nu e atent la tine, nu te asculta si nimic din ce incerci nu functioneaza.

2c13d20a9295bd60ab984d56e0158702-1

Asa ca spun tare, clar si raspicat: DA! Copilul meu are nervi. DA! Copilul meu are frustrari. DA! Are excese de furie si momente in care nu poti sa il scoti din ale lui orice ai face. Nu ma ascund dupa fusta nimanui si nici nu declar mandra ca am cel mai cuminte copil din lume. Nu e nici cel mai mancacios, nu se comporta mereu frumos, nu are bunele maniere puse bine la punct, nu are chef sa dea buna ziua mereu sau sa zica poezii la comanda. Si astea sunt lucruri absolut normale. Are aproape 3 ani si creste. Se dezvolta, incearca sa inteleaga cum functioneaza lumea asta, ii este greu sa faca diferenta intre rau si bine. Stie ca a facut prostii, dar imediat dupa, rade si se mandreste cu ce a facut. Nu il scuzam cu sintagma: e copil, n-ai ce-i face. Incercam sa intelegem de ce a ajuns sa reactioneze asa si daca mai avem un pic de rabdare in noi incercam sa ii explicam cum ar trebui sa procedeze. Nu poti sa ii controlezi reactiile, dar poti controla actiunile care duc la reactiile urate. Pana la urma 80% din ceea ce facem se reflecta in actiunile lui de zi cu zi. Nu degeaba se spune ca mintea lor e ca un burete. Absoarbe toata informatia. Si raul si binele. Noi trebuie sa ii invatam cum sa faca diferenta.Β Inainte sa il am pe Mihnea, cand vedeam in magazine scene de groaza cu pitici care urlau si se tranteau pe jos, imi spuneam ca daca voi ajunge sa am un copil, la mine nu se va intampla asta. Ei bine dragilor, s-a intamplat. :mrgreen: Ce-am facut? L-am luat pe sus si l-am scos din magazin. Am considerat ca asa il calmez, luandu-l din zona care ii crea agitatia. In alte dati am incercat sa ii explic frumos cum ca nu trebuie sa tipam, nu e frumos sa alergam si sa trantim marfa din rafturi. Fara niciun rezultat. Asa ca am actionat din instinct de fiecare data. Au fost momente in care nu am mai suportat si am tipat. Nu-mi place ca trebuie sa tip la el, nu-mi place ca il fac sa planga. Asa am simtit in momentul ala ca trebuie sa fac. Ce m-a ajutat si mai mult in momentele astea de furie? Sa nu mai bag in seama lumea din jur. Da, e deranjant sa iti urle in creieri un copil. Nu esti obligat sa suporti plansetele unui bebelus. Dar mai inainte de toate, te poti gandi ca asa se exprima cei mici. Asa stiu ei. Inca nu au forta sa tina totul in ei asa cum o facem noi ca si adulti. Asa ca lucrez la un exercitiu tare important: ignor tot ce e in jur. Ignor privirile care ma judeca, ignor sfaturile binevoitoare ( apreciez, dar nu ma ajuta in momentele alea). Sunt atenta numai la el si singurul meu scop e sa il ajut sa treaca peste momentul ala urat. Asa cum e deranjant sa auzi urletele unui copil de 3 ani ( de exemplu), la fel de deranjant e sa auzi si urletele unui adult care nu e multumit de pretul de la raft si s-a gandit el sa tipe la casierita in loc sa mearga direct la manager. Exemplele pot continua. Incerc sa fiu rabdatoare si nu sunt nebuna sa las copilul sa tipe jumatate de ora in magazin. Si chiar daca aleg sa ignor reactiile celor din jur, tin cont totusi ca nimeni nu este obligat treaca prin ce trec eu sau sa aiba parte de un stres nedorit. Bunul simt nu il las deoparte atunci cand aleg sa nu fiu atenta la oamenii din jur. Asa ca, daca vad ca nu se opreste si tantrumul va fi unul de durata, il scot din locul in care ne aflam in momentul ala. Si trece. Uneori mai greu, alteori mai usor.

f61f07c5f716c8e91eae5a3d85c5e2bb

De multe ori ma intreb daca e bine ce fac, daca am procedat asa cum trebuie sau daca l-am distrus pe viata si va avea nevoie de terapie in anii adolescentei. Tot ce pot sa fac e sa sper ca voi invata cum sa comunic mai bine si mai frumos cu el si ca voi reusi sa il invat cum sa fie un om bun. Sunt multe lucruri la care trebuie sa lucram, dar sunt convinsa ca vom reusi.

Inca invat. El invata cu mine. Eu invat despre lumea lui, el despre a mea si undeva la mijloc sunt sigura ca ne vom intalni. Sunt mama lui Mihnea si declar ca am un copil energic, rasfatat si agitat. Dar mai declar si ca e cel mai dulce copil care ne invata sa iubim din ce in ce mai mult in fiecare zi. πŸ˜†

p.s. Pana la urma si nervii astia sunt buni la ceva, eliminam emotiile negative din noi, right?Β 

Advertisements
sarbatori

De vineri , asa..

Ultimele zile au fost foarte aglomerate. Cum zice un coleg de-al meu : s-a spart conducta de clienti :p Nebunie mare pe final de an, toti vor marfa, toti vor lucruri imposibile si nu gasesti unul mai calm. Asa ca intre alergatura pentru inscris masina si munca, plus ceva treburi administrative pe acasa, incerc sa ma calmez si sa astept cumintica sarbatorile .Β  Numai ca nu imi place toata aglomeratia asta si nebunia. Prefer sa nu merg la cumparaturi in perioada asta. Mai bine stau acasa si imi ocup timpul cu o curatenie asa ca la carte, cu decoratiuni ( ah si mi-am adus aminte ca mai am de anul trecut niste globuri tare dragute- sa nu uit sa le scot si pe alea πŸ˜› ) .

Si ca tot veni vorba de pus decoratiuni, voi cand faceti bradul ? Eu tin de traditia de acasa si nu il fac mai devreme de ajunul Craciunului. Asa imi place, sa pun colinde si sa ma tin tare in fata dlui Marmot ca el vrea bradul sa fie tot rosu , poate anul asta il conving sa punem si alb si argintiu πŸ˜†

Va urez un sfarsit de saptamana chill si va dau si o piesa draga mie :

Uncategorized

Perioada incarcata

daca stau bine sa ma gandesc, nici nu mai stiu cand am mai avut o perioada linistita, dar acum parca sunt si mai aglomerata. Se petrec cateva schimbari in viata mea – unele foarte bune ( sper eu πŸ˜€ ) si incerc pe cat posibil sa ma organizez.
Uichendul trecut am fugit pana la mami sa fur prune, pere si mere sa punem in panere si tare bine mi-a prins sa stau in curte, sa ma plimb pe dealuri si sa respir un aer mai curat πŸ™‚
Se fac deja 2 luni de cand m-am mutat din apartamentul veseliei ( cu fetele ) si am trecut la nivelul – eu +dl marmot si e tareeee bine. Mai multe nu spun, ca deh sunt o domnisorica.
In alta ordine de idei , imi pare rau ca nu mai apuc sa ma ocup de puisorul meu asa ca la inceput.
A fost perioada frumoasa cand era agitatie si pe blogul meu , cand reuseam sa citesc toata lista de blogroll zilnic, dar acum raman in urma cu stirile.
Mi-e dor de gunoieri si oficial imi cer scuze ca am disparut asa.
Asadar dragi gunoieri sa ma iertati si sa nu uitati de marmotica πŸ˜€ Ea e inca aici πŸ˜›

p.s. poate vin si la mine cei de la RDS sa ne puna net acasa :(((

Va pup si va urez sfarsit de saptamana ffrumos!

de-ale mele, timpul

Record la absenta

Cred ca asta e cea mai lunga perioada intre 2 postari 😦 Ma simt vinovata fata de blogul meu, de casuta mea, am neglijat-o multa vreme, dar ce sa-i faci daca am un program nebunatic tare ? Cel putin in ultima saptamana a fost ceva de genul: plecat la munca la 7-8, ajuns acasa in jur de 9-10 dupa care lucrat la disertatie pana la 4-5 dimineata ( in functie de doza de cofeina existenta) , dormit 3 ore jum si … back from zero !

Eu nu inteleg cum reusesc altii sa se imparta in 15? Sa faca si munca, sa faca curatenia, sa ajunga la concert, sa mai iasa in club, sa citeasca sa asculte muzica si in acelasi timp sa se plimbe sub clar de luna… Sa-mi spuna si mie cineva reteta ca nu stiu ce sa mai fac. Am ajuns in stadiul in care nu mai stiu cum sa imi organizez timpul in asa fel incat sa simt ca traiesc.

Ma simt asa ca intr-o bula de timp.. parca nu simt mai nimic din ceea ce traiesc . Ciudat.

Nu pot sa neg totusi faptul ca mai am momente de fericire, de zambet pur , de liniste.

Ada vroia sa cumpere somn, eu cred ca vreau sa mai cumpar ore din zi.. sa am mai multe sa reusesc sa fac tot ce imi propun. Oare exista posibilitatea sa nu mai dormim deloc?

Ma interesez si revin cu punctul de vedere πŸ™‚

AAAh si inca ceva : AM reusit sa termin lucrarea de dizertatie si sa o depun la timp la facultate. Printr-o minune am reusit sa si vorbesc live cu profesoara mea coordonatoare. M-am simtit atat de usurata cand am scris ultimele randuri, de parca reusisem sa escaladez muntele Everest πŸ˜€

Acum trebuie doar sa ii impresionez la prezentare, sa le arat ce tare e marmotica si sa ii fac sa creada ca e cea mai buna lucrare πŸ˜€ Usor, nu ? πŸ˜›

p.s. Si daca toata lumea se enerveaza din cauza ploii, eu sunt intr-un fel bucuroasa ca e asa afara . Nu de alta dar nu mai am cu ce sa ma imbrac pentru vreme calda πŸ˜†

AMR: 38

de-ale mele

Nu mai stiu …

… ce sa scriu, ce sa fac si cum sa fac.

V-am zis acum ceva timp ca vine mama marmota. Si a venit. Tare suparata. AmΒ  sa va spun si de ce .

CItez din mari clasici in viata ( asta se intampla dupa ce am luat-o pe mami de la gara ) :

” Eh, bine mai mama, da eu sunt un pachet ? Taicatu m-a aruncat din Ua’cab in tren spre Bucuresti, tu ma iei de pe peron ma arunci in masina dlui Marmot, din masina lui ma arunci in Colentina , stai 5 min si pleci . Unde mai trebuie sa ajung ca sa stiu sa imi pun eticheta corecta, sa nu cumva sa gresim adresa? ”

Cand am auzit-o , m-a bufnit rasul instantaneu. Pe de o parte imi era mila si ma intristasem ca si asa vine rar si nu apuc sa stau cu ea. Am lasat-o in Colentina cu promisiunea ca a doua zi vin la ea si poate nici nu trebuie sa stea in spital de data asta. Si asa a fost , a mai ramas o zi pe la prietena ei si apoi am luat-o ca pe un pachetel bine pregatit si am aruncat-o in masina πŸ˜† cu directia casa mea. Am stat la povesti, am ras, de baut n-am putut sa bem ca ea e cu tratamentul, dar a ramas ca isi ia revansa si petrecem ca fetele, numai noi πŸ™‚Β  Nu mai stiu cand, dar s-a facut vineri. Am stat in casa ca babutele, eu am invatat si am tras tare sa imi termin proiectul ( sambata am avut examen ) si mami a gatit o supa tare buuuuna. A doua zi dis- de- dimineata , mama tragea de mine sa ma trezesc. Mi-am adus aminte de zilele de demult in care eram acasa si se chinuia mama sa ma ridice din pat si eu bajbaiam un : Mai stau 5 minute ( dupa regula lui tati πŸ˜› ) . Evident ca am mai motait 10 minute, dupa care m-am ridicat, am baut cafeaua si am fugit la examen. imi facusem programul asftel incat sa ajung si la cumparaturi cu mami , sa o duc si la trenul de 5 si pe seara asa sa lucrez si la disertatie.Β  Clar nu mi-a iesit, pentru ca la o ora dupa ce ne-am pornit noi in plimbari, a sunat seful cu probleme de munca. Parea simplu de rezolvat, insa pana la urma a durat pana pe la 6 jum toata nebunia si uite asa s-a dus si ziua. Si pe principiul, unde o mai arunc pe mama? ne-am grabit sa prindem trenul de 9 . Am ajuns inapoi acasa franta, marmotelul meu era racit cobza, asa ca am incheiat cu un …. somn tare bun :mrgreen:

Ziua de duminica a zburat la fel de repede ca si sambata si uite asa tot n-am reusit sa scriu pentru lucrare. Habar nu am cand o sa termin , dar inca mai sper ca o sa imi vina o inspiratie nebuna sa ma tina o noapte si a doua zi sa ma trezesc cu 40 de pagini scrise genial πŸ˜€

Si gata, ca v-am plictisit prea mult !

AMR: 54 zile

Uncategorized

scurta de vineri

Am profitat de moment sa va instiintez ca sunt bine, inca traiesc, dar timp liber am prea putin. Asa ca sa-mi fie cu iertare absenta asta. Cred ca trebuie sa mai angajez pe cineva sa scrie aici cand nu potΒ  πŸ˜› Dar parca nu ar mai fi la fel daca nu as scrie eu, nu-i asa ? Voi ce credeti?

In alta ordine de idei, cum v-ati petrecut saptamana?

p.s. vine wikenduuuuuuul! πŸ˜€

Semnat ,

marmotica office