amintiri, comunicare, de-ale mele, iubire, zambete

Fat-Frumos cel mic

Dupa cum ati banuit, este vorba de iubitul meu mai mic, Mihnea. Centrul universului meu. Nu credeam ca o sa am parte de un asemenea copil – si frumos si destept si sanatos (deh,fiecare cioara isi lauda puiul). ย Pana acum am fost feriti de boli, au fost raceli usoare, dar nimic grav.

In aceasta mini vacanta, am stat acasa si m-am minunat cat de repede creste si cat de multe informatii poate sa proceseze in doar jumatate de zi. E incredibil cate poate sa tina minte si eu nu sunt stare sa tin minte in ce zi suntem. E drept, el inca nu stie ce e stresul, singurele situatii stresante pentru el sunt pierderea unei jucarii favorite sau murdarirea tricoului preferat. Si ma tot uit la omuletul asta mic de langa mine cum in cateva zile poate sa creasca cat altii in cativa ani ( asa cum spunea si povestea lui Fat Frumos). O fi complexul mamei mandre, dar piticul meu e senzational. Fiecare zi cu el e o noua experienta si believe it or not, ma mai invata si el cate ceva. Asa ca pot sa stau linistita ca nu le stiu pe toate, am tot timpul din lume sa invat alaturi de Mihnea. El ma invata sa uit de griji, sa ma asez pe iarba ( covorul din living) si sa ma joc cu animalele de plus. Ma invata cum sa dau masina dintr-o camera in alta si imi arata si cum sa ma spal pe maini. Micutii astia, cum le stiu ei pe toate ca niste oameni mari ๐Ÿ™‚

IMG-20160504-WA0003

Stau cateodata si ma gandesc, oare am fost si eu asa de minunata cand eram mica? Sunt atatea amintiri pe care le pierdem din perioada asta si unele sunt atat de frumoase incat n-ai vrea sa le lasi sa treaca. Partea frumoasa in toata treaba asta e ca avem atatea modalitati de pastrare a amintirilor. El poate nu o sa isi aduca aminte ca ma jucam pe covor cu masinutele cu el, sau cum alergam dintr-o camera in alta. Asta cel putin pana se face mai mare, eu imi aduc aminte franturi din zile de pe la varsta de 4-5 ani – dar sunt atat de putine si nici macar nu sunt sigura ca sunt intregi. In urma cu ceva timp i-am deschis o adresa de mail si mi-am promis ca o sa ii trimit mailuri cat pot de des. Articolul asta va intra ca al doilea mail trimis. Putin. Dar de maine imi fac program sa ii trimit macar 2 mailuri pe saptamana. Oare le-o citi cand o fi mare ? Ramane de vazut.

Seara linistita sa aveti!

Advertisements
calatorii, de-ale mele, poze, zambete

Da viata fotografiilor tale digitale!

L.E. : Pozele au iesit super , va recomand sa vi le scoateti si sa faceti cateva albume, eu deja trebuie sa imi mai cumpar unul .

Auchan are din nou o super oferta la fotografii digitale – 0.19 /lei per foto la dimensiunea 10×13 , la comenzile care depasesc 250 buc. Mie mi se pare o chestie tare faina, pentru ca majoritatea pozelor le am in calculator si de multe ori nici nu ma mai uit la ele. Ma apuca spumele cand trebuie sa intru in toate folderele. Imi e dor de albumele foto. Acasa la mama am cateva si de fiecare data cand merg in vizita , stau si ma uit cu nostalgie la ele. ย Recunosc,cele digitale sunt mai usor de stocat, nu trebuie sa umpli o biblioteca intreaga daca esti pasionat si te intorci din fiecare vacanta cu vreo 200-300 de poze.. Partea mai frumoasa e ca ce nu iti place , poti sa stergi. Dar tot parca aveau un farmec cele pe care trebuia sa le developezi. Asteptarea aia pana le primeai era de milioane. Pe atunci ma gandeam ca nenea care le developeaza se distreaza tare mult. Cand am mai crescut intrasem in panica si aveam impresia ca tot nenea de la developare isi pastreaza un set si pentru el si daca ma vad prin ziare ๐Ÿ˜† Minte de copil.

In amintirea vremurilor trecute, am dat si eu comanda de 250 buc, astazi ma duc sa le ridic. Sper sa fie ok . Daca ma declar multumita, va zic. Daca nu, tot va zic :mrgreen:

Ah, promotia dureaza pana in 26.09 si detalii puteti gasi pe site. E foarte simplu sa dai comanda, descarci softul, pui fotografiile , astepti sa se incarce si iti completezi datele personale acolo. Comanda se confirma in cateva minute si in 2 zile maxim te anunta cand poti sa le ridici.

Uncategorized

Felicitarile

Cred ca am uitat cum e sa scrii o felicitare de Craciun.ย  Imi aduc aminte ca in perioada asta ma pregateam cu texte pentru felicitarile care trebuiau trimise catre rude si prieteni apropiati. Tata aducea de la munca o gramada de felicitari si multe pixuri ( imi alegeam eu care imi placea cum scrie).ย  Dupa ce mi le aranjamย  si selectam ce era mai frumos , ma infiintam la masa din bucatarie si incepeam sa le citesc parintilor mei diversele texte. De multe ori ajungeam sa schimbam textul total. Era un brainstorming in echipa ๐Ÿ˜€ si tare mult imi placea. Apoi, dupa ce cadeam de acord la forma textului, ma apucam sa le scriu. Lucrul asta imi dadea un sentiment atat de placut incat nici nu imi dadeam seama cate scriu. In fiecare an se inmulteau, trimiteam tot mai multe si veneam cu idei diferite . Confectionam fundite sa le pun pe plic , scriam cu 2 culori sau puneam inauntrul felicitarii o crenguta de brad.

Era cu totul altceva si abia asteptam sa ne sune cei care au primit sa ne multumeasca. Se simtea din glasul bunicii mele cat de fericita era ca putea sa fie putin mai aproape de noi prin felicitarea aia.

Acum dam copy/paste la imagini si texte . Ce-i drept e mult mai simplu si mai putin costisitor, dar nu se compara cu acel sentiment.

Marmotica melancolica va pupa!

 

de-ale mele, timpul, Uncategorized

Leapsa de viata

Tare dor mi-era sa fac o leapsa asa ca la carte si din fericire dorinta nu mi-a fost mult amanata. Lia s-a gandit si la mine ( ca de fiecare data ) si mi-a pasat o leapsa frumoasa pe care o veti citi mai jos.

Pe la cateva luni – sincer nu imi amintesc prea multe, dar din povestile parintilor am fost un bebelus tare cuminte ( mhmmm ๐Ÿ˜› )

1-3 ani – blank din nou.. eu nu inteleg cum de isi aduc aminte unii de perioada asta. ย p.s. nu am poze nici de cand eram bebelus si nici pana pe la vreo 5 anisori nu cred ca am avut vreo poza.

4 ani – eh de aici incep sa apara imaginile in mintea mea. Purtam o rochita alba cu volanase muuulte , multe multe si dansam la nunta parintilor mei. Tin minte ca am dansat pe scaune, ca ma invarteam printre invitati si la un moment dat am adormit pe acolo prin sala ๐Ÿ˜†

4-5-6 anisori – la gradinita m-am distrat tare mult. Ma bateam cu toti baietii pana a venit Dragos in grupa mea. Blond cu ochi albastri si colac peste pupaza parintii lui erau prieteni cu parintii mei , asa ca veneau in vizita si mama imi zice ca tare multa treaba aveam noi sub masuta de cafea ย ( ne jucam cu masinute, sa nu va ganditi la prostii ) . Ah, si trebuie sa spun ca am avut cea mai tare educatoare, dna Mariana o femeie extraordinara.

Aproape 7 ani – a inceput calvarul : SCOALA. Stateam in banca cu un baiat,Andrei. M-a chinuit toata scoala primara si eram in competitie mai mereu cu el. Am devenit prieteni foarte buni mai incolo , asta pana s-a prostit el. ย Tot pe atunci a venit si fratiorul meu pe lume, tin minte ca plangeam mereu ca vreau o surioara sau un frate si voiam sa adopt toti copii din fata blocului. Si mi s-a indeplinit dorinta. Ce credeti? mai eram asa de fericita?

7-11 ani – eram printre primii la invatatura , numai premiul intai cu floricele :p partea nasoala : aveam o coafura tare haioasa ( eu si johnny bravo ) . Tot in perioada asta eram in fiecare vacanta la bunicii mei din Sighisoara. Ma duceau ai mei la inceput si cand veneau sa ma ia acasa atunci sa te tii, nene. Faceam un scandal monstru de fiecare data si le spuneam sa ma mute cu scoala acolo. N-a fost sa fie.

La 12 ani deja eram in scoala generala, eram cea mai mare batausa si o feminista convinsa ๐Ÿ˜› Aici ajunsesem la meseria de medic, incercam sa o fac bine pe mamaia mea de la Sighisoara. Tin minte ca eram mereu prezenta pe la servici pe la tata si ma cunosteau toti. Prin perioada asta am intrat pentru prima data intr-un laborator de criminalistica.

La 13 ani m-am indragostit de doi baieti : Barbie si Negrutul. Eu si prietenele mele stateam in fiecare pauza si ii urmaream pe baietii astia care erau cu 4 ani mai mari decat noi. Ne topeam cand nimeream la ora de sport cu clasa lor.

La 14 ani tot batausa ramasesem, dar deja il descoperisem pe Gabi, baiatul ala frumusel din ultimele banci. Era dragut foc, era si un pic smecher , perfeeect! Si cand se uita la mine, deja nu mai stiam lectia la istorie. Pe la varsta am avut primele incercari de calarie. Unchiul meu isi luase cai si pe unul dintre ei, o iapa Mire mai exact :p mi-a promis-o mie. De atunci abia asteptam sa ma duc la tara, sa ma plimb cu Mire prin padure, sa fac intreceri cu verii mei si sa sochez vecinii ๐Ÿ˜€

La 15 ani a inceput perioada “draguta” : liceul. Recunosc, nu mi-a placut mai deloc. Am nimerit la unul dintre cele mai bune licee din Ua’cab si aici competitie tata! 23 de fete si 1 baiat. Care mai de care mai fitoasa si mai pitzipoanca. Bleah! Am reusit totusi sa imi gasesc o buna prietena care mi-a fost alaturi la multe. Ah, si aici m-a adus tata in prima zi de scoala cu masina de politie ๐Ÿ˜†

16-17 ani – liceul a decurs normal. Scoala,acasa, scoala, acasa. Pe la sfarsitul clasei a 11-a am inceput sa nu mai merg la tara si ramaneam in uichend singura acasa. Tot atunci faceam cunostinta cu Metallica.

18 ani– majoratul, prietenul furat de o alta gagica. Eu cu mai multe kg.

19 ani- scandal, plecat la Bucuresti la facultate. Am incercat sa intru la Academia de Politie ( n-a fost sa fie) . Tot atunci am pierdut un om foarte drag mie- s-a stins mamaie. Tin minte ca desi stiam cum sa iau metroul , am mers 4 statii in plus , am coborat la Facultatea de Drept si am stat pe scarile de acolo pana a venit si m-a luat o prietena. Numai cand am ajuns la Piata Romana mi-am dat seama ca sunt afara. Tot pe atunci, cunosteam Vama, corturile si petrecerile in caminul Leu.

19 ani si un pic – l-am cunoscut pe el. N-am crezut ca tine si am incheiat-o dupa 2 luni. Ne-am intalnit din nou dupa cateva luni, era clar ca e ceva scanteie acolo.

20 de ani – pfff, deja eram mare. Am cunoscut-o pe Silvia , fata aia misterioasa care bea bere la 12 jum la Argentin. APoi am cunoscut-o pe Hermina, rockerita inchisa in ea. Mi-au devenit prietene f bune si multe am invatat de la ele. Tare mi-e dor de fetili astea. Primul job : secretara/agent imobiliar/meditator de engleza/dadaca.

21 de ani – tot in facultate , schimbam casele de parca erau sosete. Am cunoscut cateva persoane interesante in perioada asta. Ma chinuiam cu germana din facultate. Al doilea job : turism .ย Atunci am dat si licenta – fuse si se duse facultatea.

22 de anisori – trageam de o relatie care parea sa nu aiba viitor. Si la momentul acela chiar nu avea. Al treilea job : secretara/translator – in constructii de data aceasta. N-am stat mult nici aici, ca m-au dat afara ๐Ÿ˜› Am ajuuns in locul ala de sefii nu stiau ce inseamna viata dupa servici pentru angajati. Am scapat ๐Ÿ˜›

23 de anisori – Viitorul suna bine. Am terminat si masterul. ย El s-a intors pe calea cea buna. A rostit cuvintele magice si a facut lucruri care au uimit pe toata lumea. Stam impreuna acum ๐Ÿ˜€ ย Al x job : unul linistit, unul nu prea grandios, unul care ma lasa sa ma bucur de viata si de timpul meu liber.

24 de ani – inca se scrie povestea. Abia am implinit venerabila varsta si uitandu-ma in spate nu regret decat foarte putine lucruri, ceea ce e foarte bine. Stiu ca m-am schimbat mult de cand am venit in Bucuresti, dar multe sunt in bine. Sunt curioasa unde ajung mai departe.

Leapsa asta m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri din viata mea , multe amintiri frumoase pe care as fi vrut sa le scriu aici, insa sunt atat de muuulte, poate fac un post diferit sau incep un jurnal micut. Om vedea. Pentru ca mi-a placut atat de mult dau leapsa mai departe la Ada, Marul cel frumos, Lilly, si panselutei ca n-am mai lepsuit-o de ceva vreme ๐Ÿ˜›

de-ale mele

Hausaufgabe- sau mai pe limba noastra : ‘tema pentru acasa’

M-am apucat de adunat lepse si am decis sa fac un colaj din ele, nu de alta dar de data asta am ramas in urma ..

Ursule, treci la aparat!

Prima leapsa vine de laaaaa, vestita doamna cu bata’ si ma pune sa scriu despre betii. Cum mi-s fata cuminte si nu beau nu stiu daca o sa am ce scrie ๐Ÿ˜† Dar incerc sa caut prin cufarul cu amintiri, sa vedem ce gasesc.

  • Varsta prea frageda , cred ca vreo 4 anisori ( trebuie sa o sun pe mama sa imi spuna varsta exacta)

Acasa la noi erau invitati mai multi prieteni de-ai parintilor mei si cum se obisnuieste in casa unui bun gospodar, masa e plina de mancare si bautura. La mancare nu era problema, puteam sa ma bag, dar la bauturi alcoolice evident ca nu. Licorile erau pe o masuta de cafea insirate si din cate imi povestea mama se aflau acolo : whisky, vin rosu , gin si palinca. Pe ce credeti ca am pus mana ? PALINCAAAAA! si am dat pe gat paharelul plin de palinca. In secunda 2 mama s-a facut alba la fata, eu nu stiu cum am reactionat, cert este ca pret de jumatate de ora a fost agitatie maxima in jurul meu.ย  Avand in vedere cantitatea si varsta mea frageda, cred ca m-am facut praf. Nu mai stiu daca am fost mahmura, nu stiu daca dansam sau cantam de fericire si nici nu imi aduc aminte sa imi fi fost rau ๐Ÿ˜€

  • La mosie. Prin generala

Primavara de obicei cand infloresc pomii si pasarelele ciripesc, la mine la curte se incing niste gratare de toata frumusetea. Lumea canta se distreaza pana seara tarziu si norocul nostru ca nu avem vecini sa ne auda cat de nebuni suntem. Tin minte ca era toata familia adunata : mama, tata, eu , fratele meu, catelul , purcelul, unchii, matusile.. ce sa mai, tot familionul. Si bineinteles ca la un gratar merge foarte bine berea. Eu eram inca micuta in viziunea alor mei, chiar daca ma simteam domnisoara si credeam ca deja nu mai sunt fetita.ย  Din ce imi aduc aminte, cred ca am baut vreo 3 pahare de bere. Tot sorbeam cate un pic , cate un pic, pana am inceput sa cant si sa ii iau in brate pe toti. Mare fericire pe capul meu. Actiunea nu s-a soldat cu incidente , decat cele obisnuite mie, am cazut un pic, m-am lovit de banca si era cat pe ce sa zbor cu tot cu leagan :mrgreen:

  • Liceu. Sighisoara – eu cu varu’

Asta va fi pe scurt povestita. Eram in vacanta la Sighisoara si ca de fiecare data , am iesit cu Flo in oras. Bautor convins, m-a prostit si pe mine de am ajuns acasa nu stiu cum. Nici in ziua de azi nu reusesc sa imi aduc aminte decat ca am urcat scarile pana la etajul 4 mai mult taras si ca la usa ne astepta matusa ๐Ÿ˜€ A doua zi, eram cu ochii cat cepele ๐Ÿ™‚

  • Anul 1 de facultate sau anul 2- nu mai retin exact

S-a intamplat la un mic party in Ua’cab la niste prieteni. Venisem din Bucuresti pentru cateva zile si cum nu imi mai vazusem demult prietenii am hotarat sa dam o mica petrecere. Deja eram mai mare, bautura era destula, veselie mare. Atunci am jurat ca nu o sa mai beau vreodata UNIREA. Am baut atat de mult, incat am iesit la 1 noaptea si alergam cu fetele in jurul blocului in pantaloni scurti si costume de baie ( partea de sus a costumului de baie ) . Am tipat, am dansat, ne-am prostit si m-am oprit cand a inceput sa se miste toata casa cu mine.ย  Imi era rau, nu stiam cum sa mai stau sa nu cumva sa ajung pe la baie. Intr-un final , am reusit sa ma mentin si cand am ajuns acasa in patutul meu, atunci a inceput raul . N-am putut sa dorm toata noaptea, a doua zi imi era sete si nu puteam sa mananc nimic. Mamei nu puteam sa ii spun ce am si m-am scuzat spunand ca vreau sa dorm un pic.

Cam atat as putea sa spun, in rest nu am avut betii asa mari. Obisnuiesc sa beau un vin rosu cand ies in oras, sau un whisky cu cola, sau chiar o bere, dar nu intrec masura. Mama marmota, daca citesti sa stii ca de astea ti-am povestit, da? :mrgreen:

Si leapsa asta nu stiu cui sa o dau, daca cineva se simte in stare sa scrie despre nebunii din astea, be my guest ๐Ÿ™‚

Si a doua leapsaaa vine de la Croco-suri. Si incepe asa : “n-as putea renunta pentru totdeauna la… ”

-evident ca sunt mult mai multe decat am insiruit eu mai jos, dar ma limitez si eu la spatiul pe care il am .

  • zambet
  • parintii mei..
  • oamenii apropiati
  • inghetataaaaa – ador sa mananc inghetata ๐Ÿ˜€ si cred ca tocmai mi-am facut pofta singura
  • haine- decat in intimitate bineinteles :p
  • carti – desi sunt atatea locuri online in care poti gasi sub forma de doc. Word , prefer mereu cartea the old fashion way
  • muzicaa ( as innebuni daca mi-ar lua cineva muzica )
  • cerceeeei – stiti foarte bine ca imi plac mult cerceii , chiar daca ii pierd ๐Ÿ˜›

Si cam atatea imi vin in minte acum . Leapsa asta merge mai departe la marul meru preferat ,laย  Ulfie , la Virgil ( ca n-a mai scris de ceva vreme ) la Flufurash .

Va doresc un uichend cat mai frumos, avand in vedere ca vom avea o vereme supeeerba!
va pupa MArmotica!

p.s. si un cantecel ca nu v-am mai dat de ceva vreme muzicuta .

Uncategorized

Leapsa cu fotopoze

Dupa cum va ziceam ieri, ย am avut teme de facut pentru acasa . Am primit leapsa de la Croco si de la domnisoara cu bata si trebuie sa pun o poza funny si una de suflet ( sau mai multe ๐Ÿ˜€ ) .

Astea fiind spuse : Ursilor , la aparat!

E greu sa aleg din atatea poze una funny pentru ca mai mereu ma stramb in poze , insa am descoperit o poza de la munte in care habar nu aveam ca sunt asa speriata. Deci, asadar si prin urmare , daca vreti sa vedeti o marmotica uimita priviti:

????

Si pentru poze de suflet, poze care imi fac inima sa tresare , uof si aici tare greu e. Multe din pozele astea le pastrez in suflet si nu in calculator pentru ca de multe ori nu ai cum sa surprinzi intr-o imagine tot ce simti in acel moment .. Sa vedem ce mai am pe aici prin calculator .. Bineinteles ca dupa ce m-am uitat prin nspeee mii de dosare si dosarele nu am fost in stare sa ma hotarasc usor. Am ales 3 poze care imi trezesc amintiri placute cand le privesc.

Home

Poza asta e facuta cu al meu telefon din dotare ย prin primavara cred. Imi aduce aminte de casa, de livada in care stateam si citeam pe nerasuflate carti si uneori cand ma uit la ea imi imaginez cum ma striga mama :p

Sighi

N-ati scapat de Sighisoara ๐Ÿ˜† va fi mereu locul meu de suflet, locul unde am copilarit, locul in care a trait una dintre cele mai bune persoane de pe pamantul asta, mamaia mea .

Praga Si ultima e facuta in Praga, orasul care m-a facut sa zambesc in continuu.. Imi aduc aminte cu drag de acea calatorie. 16 oameni, Za Clan ne plimbam de nebuni prin oras si eram mai ceva ca prietenii nostri chinezii ( in materie de poze ma refer ๐Ÿ˜› ) A fost minunat si as mai vrea. Asa ca de fiecare data cand mi-e dor ma uit la poza asta in special si ma simt purtata de gand acolo pe acel pod .. ย ( p.s. poza asta am mai pus-o cred , si este si la Marlo , dar ce sa fac daca e una din preferatele mele :mrgreen: )

Si cam atat fu dragii mei.. Cine doreste sa lepsuiasca va rog, e cu libera servire !

 

 

Uncategorized

Putina melancolie

N-am murit , inca mai supravietuiesc in jungla amazoniana ( aka Bucuresti ) ..

In alta ordine de idei , in ultimul timp ma uit asa in urma si incerc sa fac o analiza a evolutiei mele ca om..ca marmota, ca ce vreti voi.. Si imi puneam zilele trecute intrebarea : Cum eram acum 1 an ?

De ce 1 an si nu 2 sau 3 ? Nu stiu , asa mi-a venit in minte la ora asta tarzie in noapte :mrgreen:

Acestea fiind spuse : ursule, treci la aparat!

si…..

Cum erati voi acum 1 an ?