adunate, citit, comunicare

O hartie si-un condei

Stau si ma uit la hartia goala. Am pixul cel frumos in mana, am stat aproape 2 ore sa-l aleg . Cafeaua cu lapte e pregatita, mirosul ei imi invaluie simturile si lumina zilei de duminica e perfecta pentru o scriere relaxata. Numai o mica problema, nu stiu ce sa aleg din multitudinea de idei nerabdatoare sa iasa la suprafata. Nu le pot lasa sa iasa asa neslefuite, trebuie gandite, aranjate in pagina, totul trebuie sa aiba o logica, altfel cum poti colora o pagina , 2 , chiar si 3 cu povestiri din adancul inimii? De cele mai multe ori cand imi vine inspiratia pentru o postare noua sunt pe drum sau nu am cum sa imi notez cateva din idei. Si apoi uit. Am observat ca am inceput sa uit din ce in ce in ce mai mult. Daca ma intrebi ce am mancat zilele trecute la micul dejun, imi va lua ceva timp sa imi amintesc. Asta ma ingrijoreaza. Cauza e agitatia in care ma zbat zi de zi, cea din creierasul meu nebun care lucreaza zi de zi intr-un ritm ametitor. Daca in capul meu ar fi un dressing cu multe sertarase, nu stiu daca as apuca sa le deschid pe toate intr-o zi.

Si ma intorc la hartia mea goala, care e de fapt un nou articol si imi dau seama ca imi e dor sa scriu de mana , sa tai cu pixul si sa rescriu la final pe o pagina curata. Erau vremuri in care scriam de placere tot ce imi trecea prin cap si peste ani reciteam. Scrisul ma elibereaza, ma destreseaza si daca mai apar si oameni dragi care imi comenteaza articolele mi se umple inima de bucurie. Tresar cand primesc mail pe telefon si vad ca cineva a citit intr-adevar ce am scris eu. Am fost o persoana timida si inca sunt, cand vine vorba de public showing, writing ,etc. ย Si apoi ma intorc la gandurile mele si imi dau seama ca vreau mai mult de la mine, vreau mai mult de la scrisul meu , trebuie doar sa ma ambitionez si sa muncesc mai mult. Sa dau cu adevarat atentie acestui hobby care m-a ajutat foarte mult. Sa pun pasiune mai multa, pentru ca de cele mai multe ori fac totul in graba si nu imi dau seama cat de mult dauneaza scrisului. Si daca nu ma pricep chiar deloc, atunci trec la altceva, ma reinventez ๐Ÿ™‚ It should be that easy..

Sa aveti un inceput de saptamana minunat!

p.s. ma duc sa fac planuri de a cuceri lumea :mrgreen:

 

 

 

Advertisements
de-ale mele

Ce ziceti de noua tema?

Imi plac schimbarile. Daca nu stiati asta, stiti acum :p Asa ca vreau sa imi schimb tema blogului, si timp de cateva zile voi schimba aspectul. Tema cu cele mai multe voturi va ramane.

Asa ca heeeelp, pentru ca nu ma pot hotari! In plus, voua trebuie sa va placa si mai mult , pentru ca voi cititi, sau nu.. dupa caz :)))) si atunci nu trebuie sa fie deranjanta la ochi , nu ?

Astept pareri!

 

de-ale mele, timpul, zambete

Memorie de marmota

Daca va vine sa credeti am uitat pur si simplu sa imi sarbatoresc blogul. Nu e el cine stie ce, dar e al meu si tin la el. A inceput totul ca o mica joaca, mai mult impinsa de la spate de gunoierii lui Dono, dupa care a inceput sa imi placa ideea. Asa ca a ajuns la venerabila varsta de 3 anisori. Ce sa mai, e deja mare . Recunosc nu am avut grija de el mereu asa cum mi-as fi dorit, dar incerc.ย  Am aici franturi din viata mea, ganduri pe care le-am impartasit poate doar aici, deci e un loc in care ma simt bine si ma simt libera.

La multi ani blog de marmota! :mrgreen:

p.s. ca sa vedeti cum vor arata copilasii mei ๐Ÿ˜†

de-ale mele

Primul meu comentator

Am furat leapsa de la Grapefruits , care ne-a povestit dspre primul ei comentator. Trebuie sa spun ca toata nebunia asta cu blogul a pornit de la Dono. Am inceput sa il citesc pe Dono si am cunoscut acolo cativa super oameni. Oarecum la indemnul lor ( de vina a fost Ada -mami pe care am adoptat-o si Croco suri ) ย  , am zis sa imi fac si eu un blog numai al meu . Si uite asa am inceput. Am scris un post, doua , trei , chiar 7 cred ca au fost si am asteptat sa vad daca starnesc vreo reactie. Nimic! Deja eram dezamagita.. nu intelegeam de ce nu imi scrie nimeni. Si primul comment a venit de la Virgil – pe atunci colega mea de apartament, la postul asta .Ce sa mai ? Comentariul a fost pe masura asteptarilor ๐Ÿ˜†

Si uite asa au urmat si alte postari presarate cu destule comentarii si de la oameni pe care nu ii cunoasteam si de la prieteni si nici nu mi-am dat seama cand au trecut 2 aniย  si.ย  La un moment dat am facut o pauza si ma simteam destul de ciudat, parca lipsea ceva. Mi-am revenit si usor usor stiu ca o sa mai vina cititori la mine. Sunt ei ascunsi, dar poate reusesc sa ii scot la iveala ๐Ÿ˜›

Leapsa o dau mai departe la Lilly, ea a fost prima care mi-a comentat dupa pauza mea lunga si m-a facut si merg mai departe si pentru asta ii multumesc.

de-ale mele

Scrisul

Stau cu pagina de WordPress deschisa, pregatita pentru un nou post. O am deschisa de azi dimineata si de fiecare data cand ma uit la ea, parca nu imi vine sa scriu. Poate nu e stilul meu sa scriu pe blog, poate pana acum a fost doar o chinuiala, sau poate nu.

De mica mi-a placut foarte mult sa scriu. Scriam pe foi, pe coperti, pe caiete de matematica, pe foi de desen pe ce apucam. Imi placea sa scriu despre ce am facut in ziua respectiva si ce as fi vrut sa mai fac., despre mamica si bunica mea. Ma linisteam cand vedeam povestea mea negru pe alb. Recitesc si acum unele dintre ele ( alea pe care le mai am ) si ma amuza ce gandire nebuna aveam( ce-i drept inca am ).ย  Mi-am luat un jurnal , vi l-am aratat si voua si am scris doar 3 pagini in el. Nu ma mai atrage, sau poate nu mai simt nevoia sa ma eliberez prin scris, sau poate nu mai am timp.

Simt ca am atatea de spus si nu stiu in ce forma sa le spun. Cand am inspiratie, nu am timp sa scriu, cand am timp s-a dus si inspiratia… Of, of, mai mai..