calatorii, masina, muzicuta

Karaoke in masina

Pe vremuri cand plecam cu masina de nebuni, ascultam muzica destul de tare. Aveam si subwoofer in portbagaj si noi eram aia pe care lumea ii arata cu mana pe strada, atat de tare era muzica. Ne distram de minune si ne simteam liberi. Ascultam si acum muzica tare, dar cand suntem cu Mihnea o lasam mai moale, desi el mereu ne cere sa dam mai tare πŸ™‚ Β Dimineata in drum spre munca, lucrurile se schimba. Sunt singura in masina si revin la obiceiuri vechi- dau muzica tare si cant din toata inima :mrgreen: Eu sunt aia la care probabil va uitati si va intrebati – cate cafele o fi baut in dimineata asta?

Am descoperit de ceva vreme niste filmulete pe Youtube – se numesc Carpool Karaoke with James Corden si sunt geniale. M-am distrat maxim uitandu-ma la ele si mi-a venit un chef nebun de plecare. Sau poate doar o plimbare din asta in care sa facem karaoke, sa cantam si sa dansam in timp ce ne plimbam. V-am zis doar ca ador sa conduc, ador muzica, asa ca ar fi combinatia perfecta. Mai jos va pun preferatele mele:

Genial Stevie Wonder, am ras cu lacrimi πŸ™‚

 

Sia are o voce incredibila, stiam asta deja, dar filmuletul asta mi-a confirmat inca o data πŸ™‚

 

Energia lui Chris e nemaipomenita – imi place tare mult de el.

 

Nu sunt fan Bieber, dar filmuletul asta chiar mi-a placut, simpatic pustiul :mrgreen:

 

James Corden e demential, m-am distrat de minune si a prins tare bine dupa o zi grea de munca. Recomand.

 

p.s. Am inceput sa cumpar timp, functioneaza πŸ™‚

Advertisements
daily stuff, de-ale mele, mancare

Geanta de supravietuire in jungla urbana

Cand plec undeva cu Mihnea, ma pregatesc de gherila. Am mereu la indemana un rucsacel care contine: pampers, servetele umede, servetele uscate, haine de schimb si in functie de unde mergem ii pun chestii de rontait, un fruct si apa. Trebuie sa fii pregatit. Mereu. Chiar si atunci cand crezi ca nu are rost sa mai cari dupa tine toate sarsanalele, eh atunci se intampla nenorocirea. Nici acum nu sunt pregatita sa intru in H&M-ul din mall Vitan, am impresia ca ma urmareste paznicul :)) Sa va spun si de ce. Am plecat intr-o zi de acasa in mare graba sa luam un cadou si am zis ca nu mai trebuie sa luam si rucsacul pentru copil. Gresit. Intotdeauna sa ai la tine rucsacul de urgenta. El te scoate din belele atunci cand ti-e cel mai greu. Dupa vreo 15-20 de minute de holbat prin magazine, intram si in magazinul cu pricina si la un moment dat ma izbeste un miros. Unul greu tare de suportat. E clar, stiu de unde vine. Incepuse lumea sa se uite la noi si am hotarat – piticul trebuie sa ajunga de urgenta acasa. Nu ne mai primea nimeni oricat de dragalas era Mihnea. Saracul copil deja se simtea si el incomod si nu mai avea stare. Asa ca i-am trimis acasa pe amandoi si urmau sa vina sa ma culeaga din mall dupa ce rezolvau problema. Nici acum nu o sa ii uit fata paznicului cand a trecut Mihnea pe langa el. Pot sa jur ca i s-a schimbat culoarea la fata, obrajorii i s-au facut din rosu verde si mai avea un pic si lesina pe acolo. Am facut cale intoarsa si am iesit cat am putut de repede din magazin. :mrgreen:

Vineri a fost ziua unui coleg si traditia spune ca trebuie sa vii incarcat cu cele mai bune si cele mai multe dulciuri pentru colegii tai. Eram imbracata frumusel, aveam o camasuta de culoare marsala (culoarea din trend a anului trecut- eu sunt in urma rau cu trendurile :))) Aparitie diafana, ce sa mai. Si in toata gingasenia mea, iau sa mananc o mini amandina (preferatele mele) si reusesc sa pun sirop pe mine de la decolteu pana jos la baza camasii. Mihnea sau eu, same thing. In gandul meu: poate ar trebui sa imi cumpar bavetici. O fi si pentru adulti? Unele colorate cu bulinute mi-ar placea. Deja deviam de la subiect si nu puteam sa stau asa plina de sirop. M-am dus la baie si fara sa stau pe ganduri, am dat bluzita jos si am spalat-o. N-am gandit-o chiar bine. Nu avem la baie uscator din ala de maini. Long story short, m-a ajutat o colega si mi-a adus un pulover care statea sa pocneasca pe mine la orice miscare mai brusca. O intoarcere mai larga si pac! ramaneam in sutien. Aiurea situatie, pana mi s-a uscat camasa am stat atat de crispata. Nici macar nu m-am ridicat de pe scaun, nu eram sigura ca o sa ajung in biroul alaturat fara sa raman pe jumatate goala :))

Concluzia: de acum inainte o sa am la mine geanta de gherila. Am de obicei la mine tot felul de chestii care sa ma ajute in caz de urgenta, dar haine niciodata nu am tinut la birou. Cel putin nu unde lucrez acum. Cand lucram in mediul corporatist, aveam la birou de schimb. Cred ca ar trebui sa revin la obiceiul asta, era unul tare bun.

Pana data viitoare sa va pregatiti bagajelul de gherila :mrgreen: , trust me – nu se stie niciodata πŸ™‚

zambete

Statul la coada

Statul la coada e … treaba complicata zilele astea. Mai vin unii si se baga in fata ta, altii se aseaza aiurea si nu au nicio treaba cu realitatea si uite asa se creeaza tot felul de incurcaturi.

Ieri am fost in Pipera sa ii facem pasaport micutului marmotel. Moment important – primul pasaport din viata lui. Eu am vazut asa ceva abia prin liceu ca am plecat in Grecia , altfel nu cred ca aveam nici acum . Dar sa revenim la oile noastre. Am plecat cu noaptea in cap de acasa, am luat merinde pt pici, apa si tot arsenalul necesar intr-o deplasare si ne-am inarmat cu multa rabdare. Stiam ca avem de stat pe la cozi . Daar , surpriza ! Cum am intrat pe usa si ne-am asezat la ghiseu, iese un nene si ne trimite la etajul 1 , ghiseul no. 9 ca e liber acolo. Minunat! Urcam si vedem un domn si un tanar , stateau in fata biroului. Il intrebam politicos daca asteapta pentru acelasi ghiseu . Blocheaza intrarea si ne raspunde cu un DA foarte hotarat . Oook! Ne asezam cumintei si ne asteptam randul. Si stam, si stam …si nu vedem nicio miscare ( geamurile erau mate si nu aveai posibilitatea sa vezi ce e dincolo de usa) . Si urmeaza o discutie draguta:

– Stiti cumva daca este cineva inauntru ?, intrebam noi cu jumatate de gura.

– Nu stiu, eu astept sa iasa.

– Pai si ati vazut pe cineva intrand? , deja prinsesem curaj .

– Nu.

– Pai si ati incercat sa bateti la usa , eventual sa intrati sa vedeti daca totusi este cineva acolo?- eram zmei, ce sa mai :)))

– Aaaaah, nuuu- spuse el cu o voce indignata.

…..urmeaza tacerea aia ciudata de cateva secunde si se aud sunetul greierilor pe fundal , dupa care trecem pe langa el si batem la usa. Intrebam daca se poate intra. Doamna ne pofteste in birou si uite asa il lasam cu gura cascata pe domnul indignat. De acolo a fost floare la ureche, am stat cca 10 minute si am rezolvat . Tare ma bucur ca mai exista institutii unde poti sa-ti faci acte asa de usor πŸ™‚

Ma intreb oare cat o fi stat acolo in fata usii pana sa ajungem noi. Statul asta la coada e treaba complicata , v-am zis doar :mrgreen:

de-ale mele, Filme, relaxare

oRANGE fIlm – Rango

Ne-am hotarat asa dintr-un foc sa mergem la Rango. Daca la Despicable me ne-am distrat copios si la Megamind am ramas dezamagiti, speram ca Rango sa se ridice la asteptarile noastre . Si asa a si fost. Un animatie superba, cu glume bine alese si o voce celebra : Johnny Depp. Va recomand cu drag, nu o sa fiti dezamagiti!

Sursa: Cinemagia

p.s. a fost exact ce ne trebuia dupa o zi de munca πŸ˜›