comunicare, timpul

Scurte de luni

Si incepem :

  • sunt in cautari de ceva marmotesc 🙂 ( nu va zic pana nu voi gasi ) – va fi o surpriza
  • am muncit iar la casa, am mai vopsit ceva si tare frumos a iesit
  • am invelit smochinul, vine iarna si i se face si lui frig. Sper ca am facut o treaba buna si il mai gasim in viata la primavara
  • l-am sarbatorit pe dl Marmot
  • am gasit o serie de intrebari stupide pe care le poate pune un om chiar si involuntar : Exemplu : ajungi acasa si te trezesti cu minunata intrebare : ” Ai venit ? ”  sau un alt exemplu : suni pe cineva, acel cineva nu raspunde si persoana de langa tine vede ca inchizi si nu vorbesti si pac! te loveste : ” Nu raspunde cutarica , nu ? ” 😆  . Alta situatie : te duci sa iti faci buletinul, te intorci acasa , zici ca era inchis si se trezeste careva sa intrebe : ” Nu ai reusit sa iti faci buletinul ? ” – adica hellloooo , nu e evident ?
  • nu-mi place ca se intuneca repede, n-am timp sa fac tot ce imi propun
  • nu stiu cum sa fac de sarbatorile de iarna : iar trebuie sa ma impart in 7 😀
  • am inceput saptamana in forta si sunt in forma 🙂
  • ah, si am gasit cafea Gold la 7 lei in LIDL , ne placee!

p.s. va astept cu intrebari stupide , sa vedem ce ne mai poate mintea

Uncategorized

Helou

O noua saptamana, un nou soare..

Imi place vremea de astazi si sper sa tina asa toata saptamana. Vin cateva zile de foc si sper sa trec prin ele cu bine.. Doamna Marmot a venit la mine de sambata si tare bine a fost sa o am langa mine. Am fost la cumparaturi impreuna, am facut de mancare, am stat la cafea si la povesti, a fost tare dragut. O sa o tin la mine cat pot de mult, ca deja incep sa planga ursii de acasa. Dl. colonel cat e el de dur a declarat sambata seara : ” e tare rau fara ea .. ”

Revin cu povesti.. acum ma duc la treaba, e luni, sunt multe de aranjat si timpul trece repede 😛

O saptamana minunata sa aveti!

Uncategorized

Luni, zi cu noroc

Iar m-am rupt de tehnologie pentru un weekend intreg, inclusiv dimineata asta. Domnii de la UPC eu avut ceva lucrari in zona si bineinteles ca aparatura lor ultra-mega-hightech s-a dereglat in urma lucrarilor. Am sunat, m-au indrumat ce sa fac si mi-au promis ca in cateva ore se rezolva. Pe naiba! Eu stiam ca nu sunt sanse sa fie asa usor si am zis ca pana luni o sa am internet. Dar cum nu toate merg asa cum imi doresc eu, am stat 3 zile fara internet, timp in care mi s-au adunat nspee mii de mailuri , mesaje, comentarii in asteptare pe blog si asmd. Dar am revenit !

Simteam ca lipseste ceva din ritualul meu zilnic, dar nu credeam ca o sa ma doboare asa de tare lipsa de conexiune la chestia asta faina care se numeste internet 🙂 Ca deh, am vrut sa sun la UPC si am intrat sa caut numarul . Marmota desteapta ce sunt, uitasem ca nu am cum sa caut. Oare ce s-o fi intamplat cu acele carti de telefon ? Mi-e cam dor de ele ..

Uncategorized

Despre nimic, despre tot

Nimic poate fi totul pentru mine. La fel cum totul la tine poate fi pentru mine un nimic. Sau poate nimicul tau e si nimicul meu. Si totul meu e si totul tau. Aberez..

Pana una alta trebuie sa va povestesc cum am ramas eu azi pe dinafara biroului.
Trrrr!!!

” Buna ziua, cu ce va pot ajuta?

Am vazut un afis cu apartamente de vanzare, sunt chiar in fata cladirii..As dori daca se poate sa vad unul dintre ele.

Da bineinteles, avem birourile la mezanin.. ( ii explic cum sa intre in cladire, blabla.. ) Va asteptam!”

Deschid usa, intra o doamna in jur de 50 de ani, foarte simpatica si cocheta , o intreb daca o pot servi cu ceva si o invit in sala de sedinte. Incepe discutia, ii explic cum sta treaba cu apartamentele, preturile si alte detalii ce tin de cladire. Si bineinteles dupa ce se lamureste femeia, ma roaga sa ii arat unul din apartamente.  Eu toata un zambet, dragalasa de mine iau cheile si o invit pe doamna sa mergem la etajul 1.  Si cand sa ies din birou , POC! se tranteste usa de la curent. Tin sa precizez ca usa de la birou nu se poate deschide pe dinafara decat cu cheie.  Marmota nu avea nici cheie, nici telefon, nici nimic.  Ma uit la doamna, doamna la mine. Incep sa rad si  o asigur ca nu e nici o problema. Ba mai mult , zice marmota : “Ahh, stati linistita ma descurc eu, eventual ii rog pe muncitori sa ma traga cu o funie si intru pe geam.” Macar haz de necaz sa fac , ca ma gandeam eu oare cum o sa mai intru in birou. Pana una alta trebuia sa ii prezint doamnei cateva apartamente. Era destul de incantata, eu vorbeam intruna si ii explicam ce si cum pe acolo. Vorbarie multa, ziceai ca m-am nascut agent imobiliar. M-am uimit si pe mine.  Si termin discutia cu doamna, o conduc pana jos ii arat si parcarea o mai tin un pic de vorba , poate poate ajunge a mea colega . Nimic. Mai dau doua ture de parcare, ma mai uit in strada. Pauza. Vin cainii la mine, ma joc cu ei, ma uit in strada. Nimic din nou. Nici semn ca vine cineva sa ma salveze. Urc hotarata pe scari, si incep sa ma imping in usa. Cred ca am niste vanatai pe solduri de toata frumusetea. Si imping si imping. Nici o sansa. E mai tare usa ca mine,  e clar ca nu am cum sa intru . Si aveam in mana cheile de la apartamente. Am zis hai sa imi incerc norocul, dar de unde atata fericire . Cheia intra in broasca dar nu reuseam sa o invart ca sa pot deschide. Ma iau transpiratiile, ma opresc si ascult. La naiba! Chiar nu vine nimeni sa ma ajute? Andrei, colegul e plecat la IKEA.  Deci sa il astept pe el dureaza o vesnicie. Cristina era la banca, dar nu avea ce sa faca, nici ea nu avea cheie. De ce oare sa iti iei cheia de la birou daca te duci la parter si lasi marmota in birou ? Nu ai motiv, ca doar marmota e fata desteapta si nu face gafe din astea. Yeah right! Uite ca a comis-o.
Cobor din nou in parcare. Superman nu era, Batman avea treaba cu Batgirl, The Fantastic Four erau in vacanta in Fiji, cateii visau la carnita pe gratar.  Intr-un final , zic sa mai incerc cheile de la apartamente. Si bag cheia si incep sa imping de usa si sa tip : Deschide-teeee!!!! De la a doua incercare, usa s-a deschis. M-am piscat, nu eram lesinata de la atata impins, era real . Deja auzeam corurile de ingeri cantand : ALELUIAAAAA!! Incep sa rad ca prostuta si ma asez linistita la birou.

N-au trecut 5 minute si intra colega mea si incepe sa rada de mine. Ea urcase in timp ce eu eram pe la etajul 3 si ii aratam apartamentele doamnei. O fi zis ca m-am suparat pe astia de la firma , si n-am mai vrut sa ii primesc inauntru 😆

Astept sa vad ce se mai intampla pe parcursul zilei de azi. V-am zis eu ca toate zilele mele sunt MARTI? :p