comunicare, de-ale mele

Am un secret..

Am un secret. Am mai multe, dar asta e cel mai recent. Trebuie sa il tin bine pentru mine, dar parca ma roade si as vrea sa il impartasesc unei bune prietene. Care prietena ar putea sa ii spuna unei alte prietene, tot buna si aia. Si cum lumea e mica, secretul meu se poate duce departe . Dar nu-i spun, mai bine tac. De ce as spune ceva ce ar trebui sa pastrez doar pentru mine?  Secretul se spune la momentul potrivit, ca sa poti surprinde, nu ? Si totusi, as putea sa ii spun mamei, ea nu are cui sa povesteasca. Cel putin nu in randul meu de prieteni. Cred ca ar fi in siguranta. Parca nu vreau. Ma roade si mi se pare din ce in ce mai greu sa tin de el. Mai stie o persoana, dar mi-a promis ca nu il va dezvalui decat atunci cand voi aproba eu momentul. Si totusi, daca se afla? Mai bine sa fiu eu linistita, o sun pe prietena mea si ii povestesc. Da. E cea mai buna hotarare. Ea ii va spune iubitului ei si vor pastra tacerea. Sau poate vor scapa “porumbelul” cand iesim in oras si atunci afla si al meu marmot si mai afla si cei din jurul nostru si sa vezi atunci distractie. Deci? Care-i rezolvarea? Nu spun si gata. Peste ceva timp voi putea spune si atunci o sa fiu linistita si o sa astept reactia. Sper sa fie una buna, ca altfel am pus-o . Sper sa nu ma dau eu de gol pana atunci. In fiecare zi imi vine sa deschid gura si sa strig : Am…… Dar nu, toate la timpul lor. E mai bine asa. Surpriza va fi mai mare si ne vom bucura cu totii de ea. De multe ori, pregatesc o surpriza si cum eu sunt tare nerabdatoare , stric totul si divulg secretul. Sau povestesc prietenei, care ii spune unei alte prietene, care apoi se trezeste cand suntem in oras la un suc sa povesteasca o chestie tare pe care a auzit-o de la o buna prietena si pe la mijlocul monologului, isi da seama ca nu e bine si ca s-a prins lumea despre ce e vorba de fapt. Vedeti? S-ar strica totul intr-o secunda.

V-am pus un pic pe ganduri , asa-i? Nici prin cap nu va trece, dar veti afla peste ..Nici asta nu spun. Daca veti povesti si voi la randul vostru?

Sursa imagine: Google

 

Advertisements
relaxare, sarbatori

Urare in stil marmotesc

Asa incepem noi mini concediul. Suntem la munca si asteptam weekendul prelungit . Rezolvam problemele si apoi lasam totul pana marti.

M-am gandit ca toata lumea ureaza liniste in suflet, pace si bucurie, bineinteles ca va doresc si voua acelasi lucru, dar m-am mai gandit ca ar trebui sa incepem sarbatorile cu un zambet, prea suntem asa tristi in ultima perioada.

p.s. sa nu faceti excese.. dar daca e vorba de tort de ciocolata aveti unda verde de la mine 😀

p.p.s colegii mei stiu sa deseneze iepurasi , dovada : mai sus :mrgreen:

de-ale mele, relaxare

Dilema tv-ului

Sa adormim cu tv-ul deschis sau inchis? O dilema. Dl.marmot s-a invatat sa adoarma cu el deschis, eventual pe ceva destept cum ar fi Discovery sau National Geographic. Eu eram obisnuita sa il inchid si sa adorm in linistea de la bloc -adica in manelele vecinului de la 8 sau in tipetele nebunilor de pe afara si ocazional in latratul cainilor vagabonzi- o placere. Si nu intelegeam eu de ce ma trezesc mai obosita.  Dar de cand am facut pasul cel mare si m-am mutat cu dl marmot , adorm cu tv-ul deschis. Mai nasol e ca atunci cand sunt reclame sunetul se modifica substantial si se mai intampla sa ma sperii si sa il sperii si pe el 😆  La o faza din asta iti sare inima din piept si nici ca mai poti adormi apoi usor.  Mi-am propus asadar sa citesc inainte sa dorm, decat sa stau cu ochii in tv, ca si asa in afara de anumite emisiuni nu e nimic interesant. Nu e in timpul zilei , daramite noaptea. Niste prieteni au facut testul asta. In primele zile simptomele au fost urmatoarele : foiala in pat, dificultati in a adormi ( si nu sufera de insomnie) , deschis telefonul din 5 in 5 min . Apoi au urmat discutiile de genul : bun si noi ce facem acum ? Prea multa liniste . Prea ciudat. Au 5 zile de cand fac treaba asta si astept sa treaca mai mult timp sa imi spuna daca se odihnesc mai bine.

Cercetatorii au declarat ca unul din motivele pentru care nu ne odihnim cum trebuie este tv-ul. Deci, saptamana asta voi incerca sa citesc o carte buna inainte de somn. Astept sa adoarma mister , sting tv-ul si imi eliberez mintea pentru un somn linistit. Mai e si varianta ca ma voi speria de zgomotele din casa. Mai trosneste scaunul, mai cade bambusul din baie si darama deodorantul, chestii din astea. 😆 Vom vedea. Revin cu impresii.

Voi cum procedati ?

de-ale mele, sarbatori

A trecut si Craciunul :(

In primul rand trebuie sa va urez Craciun Fericit! chiar daca o spun cu intarziere sa fiti convinsi ca m-am gandit la voi, cititorii mei ( daca or mai fi pe aici).

Anul acesta am ales sa nu mai merg acasa la Bacau, lucru care nu a fost prea incantator pentru mamica mea. Sunt sigura ca a inteles alegerea mea, insa stiu ca nu i-a fost usor- drept dovada smiorcaielile de la telefon 😛 . Saptamana trecuta a fost una foarte plina. Am lucrat si in Ajunul Craciunului si am ajuns destul de tarziu acasa. Nu era nimic facut, nici macar bradutul. Ne-am mobilizat si am pus totul in ordine pana pe seara. Aveam deja bradutul impodobit, cadoul de la mosul era instalat si asteptam cu nerabdare sa ne infruptam din bunatati. Am fost atat de obositi incat nici nu am apucat sa mancam f mult. Cand ne-am pus in patut in cateva secunde am si adormit. In ziua de Craciun , am stat la masa frumos impodobita cu toata familia si apoi ne-am gandit ca o sa lenevim mare parte din zi.

N-a fost asa. Pe la 2, ne-au sunat prietenii nostri L&C : Houston, we have a problem! Am ramas in pana , suntem in Bragadiru 😆 O daaa, ce distractie pe capul vostru. Ne-am echipat si am pornit indata catre ei. Afara era atat de frumos si cald incat ziceai ca vine primavara si ca e martie, nicidecum prima zi de Craciun. Dupa ce ne-am asigurat ca sunt ok, ne-am intors acasa cu gandul sa ne uitam la “Despicable Me” . N-a fost sa fie. Am avut o alta urgenta de rezolvat, asa ca ne-am urcat in masina si am pornit iar prin oras. Nu o sa va povestesc toate detaliile dar o sa spun atat: Un elicopter al SMURD-ului ar trebui sa ajunga de la Bacau la Bucuresti cam in 45 de min, nu?  Daca sunteti de acord, sa imi explice si mie cineva cum de o masina care a plecat cam in acelasi timp cu elicopterul, a ajuns la 10 min dupa ce a ajuns si pacientul. Din fericire, totul a fost ok in final si am putut contribui la linistea cuiva in ziua de Craciun.

Dupa ce am ajuns inapoi acasa, ne gandeam ca destinul ne indreptase catre acei oameni si ma bucur din suflet ca am putut sa ii ajutam. Ma simteam parca mai bine, mai fericita, mai linistita ca oricand.

Seara a continuat frumos, au venit L&C pe la noi si m-am luptat la canasta de ziceai ca sunt intr-un campionat mondial. Am facut noapte alba si ne-am distrat de minune. Duminica am dormit ca valizutele pana pe la 17 si am reusit in partea a doua sa ne uitam la filme si sa lenevim in pat.

Luni am lucrat, marti am lucrat , lucrez si azi si ca sa vezi surpriza ce credeti ca fac maine? Lucrez evident :p

Tot maine plecam la munte si daca nu mai apuc sa va scriu,  va urez un An nou fericit si unul mult mai bun decat asta. La multi cu sanatate !!

p.s. Va pupa marmotica!

de-ale mele, muzicuta

Vivaldi si dizertatia; clasicul si contemporanul

Cand eram mica, adormeam pe Vivaldi- Anotimpurile. Tin minte ca mergeam la nasa parintilor mei si imi faceam temele cat mama era plecata la servici. Dupa ce mancam si terminam de invatat, aveam program de relaxare : muzica clasica. Nasa Costea ( ca asa ii ziceam noi ) imi punea mereu Vivaldi si tin minte ca imi placea enorm de mult si ma linistea. Ma facea fericita. Ieri, pentru prima data dupa foarte mult timp, am ascultat Anotimpurile si m-a ajutat. Toata starea mea de agitatie si neliniste a fost calmata de ‘Anotimpurile’ lui Vivaldi, de ‘Moonlight Sonata’ a lui Beethoven , de Chopin, de Mozart.

Cand a fost ultima oara cand ati ascultat muzica clasica?