condus

Despre trafic si nu numai

Am zis ca nu voi scrie despre trafic. Dar pur si simplu nu pot, chiar nu pot . Am atatea intamplari de cand am inceput sa conduc zilnic prin Bucuresti , cred ca as putea scrie o trilogie ( sa fie cu suspans ca in Jocurile Foamei :mrgreen: ) .

Acum am deja 3 ani de cand sunt in jungla traficului bucurestean si am trecut la o masina mai mare. Am inceput cu o mica buburuza – https://marmotaa.wordpress.com/2011/11/15/sageata-argintie/, care si-a facut treaba tare bine. M-a dus peste tot, a rezistat la 2 accidente ( de incepator, fara raniti si probleme mari ) si a facut cateva drumuri dus-intors : Bucuresti – Bacau. A fost prima mea masina si tare mandra am fost de ea. A ajuns pe maini bune, chiar la o vecina din cartier, asa ca nu imi fac griji pentru ea.

Noua achizitie ( care nu-i chiar asa de noua – a sosit in familia noastra prin august anul trecut ) e nitel mai mare , mai lata , mai masina :mrgreen: Imi place la nebunie sa o conduc si chiar daca diferenta de dimensiuni este destul de mare , m-am obisnuit foarte repede cu ea. Eh, de cand am masina asta , ma mai baga si pe mine lumea in seama cand sunt in trafic. Pe vremea Ka-ului , eram cam invizibila si nu ma considerau ceilalti soferi un participant prea important. Si daca tot ma observa lumea mai bine, ii vad si eu pe ei mai bine 😆  In astia 3 ani de condus zilnic , intens prin nebunia asta am invatat niste chestii:

– nu conteaza daca nu ai voie sa parchezi in unele locuri , daca ai nevoie sa opresti , pui avariile si te duci si iti rezolvi treburile – nu conteaza ca ai blocat inca alte 5 persoane ;

– semnalul de stanga/dreapta nu este absolut necesar, manevrele se pot face oricand , de pe o banda pe alta , chiar si de pe prima banda pe a treia;

– femeile sunt cele mai rele , nu te-ar lasa sa te bagi in rand nicidecum ( am patit-o recent cu o tipa , zici ca ii luam strada , asa a inceput sa ma injure si sa ma claxoneze ..pfffai – am lasat-o sa treaca si mi-a dat voie un domn dragut si ma bag si eu in linie )

– linia de tramvai a devenit a doua sau a treia banda ( recunosc, m-am mai bagat si eu pe linia de tramvai , dar am intrat frumusel in coloana la timp )

– parcatul pe 2 locuri e o practica comuna 😆

– trebuie sa fii ATENT non-stop , sa te uiti stanga-dreapta mereu si dupa ce te-ai asigurat , sa te mai uiti inca o data , nu stii ce idiot face o manevra tampita si intra in tine .

– sicane in trafic vor fi mereu, am dat peste unii care se tot bagau in fata mea si puneau frana, m-am cam speriat si am tras pe dreapta, i-am lasat sa se duca in treaba lor .

– poti sa dai peste tot felul de oameni, sa te certi cu ei in trafic si la semafor daca te nimeresti pe langa ei poti sa ai surpriza sa se dea jos la tine sa iti loveasca masina.

Nervi, nebunie, nebuni- un adevarat turn Babel si cu toate astea tot nu las masina acasa. Sunt si eu o nebuna in  traficul asta infernal si incerc pe cat posibil sa nu ii deranjez pe ceilalti . Si de cele mai multe ori chiar reusesc 😆

 

 

accident, condus, de-ale mele, masina

Una alta si un accident

Pentru a scrie e nevoie de o stare frumoasa ( asa cum zice si Nina)  o stare cu inspiratie, asta daca vrei sa iti incanti cititorii sau daca vrei sa expui un articol care merita sa fie acolo, altfel e doar o joaca. Si poate ca a fost joaca si pentru mine la un moment dat , dar mi-am dat seama ca nu pot sa las blogul asta . Pur si simplu nu pot sa nu mai scriu aici. Chiar daca nu am trafic demn de mentionat, aici s-au adunat la un moment dat o mana de oameni simpli si frumosi. Pe unii i-am cunoscut si in viata reala, pe altii i-am lasat in mister . Cert este ca imi place lumea asta a blogurilor, cat timp nu am scris, i-am citit pe bloggerii mei preferati si m-au inspirat si m-au determinat sa continui. Cel putin pentru moment.

De cand nu am mai scris, s-au intamplat destul de multe. Usor , usor voi dezvalui 2 vesti tare frumoase si neasteptate.

Pana una alta trebuie sa va spun ca saptamana trecuta am avut primul meu accident cu masina. Saraca sageata argintie a primit o lovitura destul de puternica si daca nu aveam centura, clar dadeam cu nasucul in volan . Din fericire, accidentul nu a fost cu victime, nenea pe care l-am lovit a fost foarte ok si daca ma asteptam sa ma bata , a venit cu ideea de a face amiabila. Si eu m-am bucurat tare , tare pentru ca am fost vinovata si un drum la politie nu ar fi fost benefic pentru nimeni, mai ales pentru mine. Va zic sincer, nu stiu de unde a venit, dar cert este ca nu l-am vazut si am intrat in el . Si cu ocazia asta va dau cateva informatii de ceea ce trebuie facut in cazul asta. Se completeaza acel formular de constatare amiabila ( se elibereaza de catre agentiile asiguratoare ) – link aici.  Se completeaza o singura data, are 2 exemplare si e autocopiativ. Atentie mare la datele completate si la schita pe care o faceti , conteaza foarte mult in momentul in care mergeti la asigurator. Noi nu l-am avut pe cel original, am avut ceva descarcat de pe net , dar cand ne-am dus la asigurator am completat acolo . Pasul urmator este sa sunati la asigurator , daca sunteti de vina, il sunati pe al dvs., daca e cealalta persoana de vina la cine are el. In cazul meu a fost Uniqa. Am sunat , am facut programare pentru deschidere dosar de daune si din nefericire pentru psihicul meu, abia ieri am fost la constatare. Am fost uimita cat de repede a mers treaba. Am avut la 12:30 programare si nu am asteptat nicio secunda in plus. Se completeaza acolo o declaratie ( e in genul celei de la politie) , dupa care merge dl. care se ocupa de dosar si face poze la masini, te pune sa asezi masinile exact asa cum s-a intamplat la accident. Se evalueaza daunele , dupa care treaba-i gata. Cel putin la mine a fost, nu stiu cat l-a mai tinut pe celalalt domn acolo. Am scapat repede, cu toate ca reparatiile le voi face pe banii mei . Dar asta e, am gresit, suport consecintele. A fost o saptamana nebuna , dar am reusit sa scap si de asta, masinuta va fi probabil gata pana sambata , ma voi bucura de momentele in calitate de pieton.

Si fiindca am zis ca usor, usor voi dezvalui 2 vesti , stati pe aproape, revin cat mai repede!

citit, condus, de-ale mele, masina, munca

Vinerea “norocoasa “

Anul trecut aveam ore de condus. Eram inca nesigura pe mine in trafic, de fiecare data cand trebuia sa merg pe un traseu nou, tremuram si aveam emotii . Acum daca e de mers pe undeva, eu sunt deja la masina, pregatesc bolidul de calatorie :mrgreen:  Am inceput sa fiu mai increzatoare, deja pot sa mananc un croissant in drum spre munca si daca ma chinui beau si un pic de apa. Nu sunt chiar atat de priceputa la asta, avand in vedere ca astazi am reusit sa manjesc jumatate din camasuta cu ciocolata. Aveam pe maini, pe obraji si cand am ajuns la munca , am vazut ca aveam si pe nas. Nu inteleg cum am reusit, dar se pare ca mai am de exersat.

In schimb, daca ma sicaneaza vreunul, am eu ac de cojocul lui. Nu il urmaresc, dar tip la el de mama focului. Pai cum ? Sa-mi taie fata ? Sa se bage pe banda mea? Sa si-o tina pe-a lui ca de aia sunt trasate liniile alea .

Pana una alta, ma descurc si sunt mandra ca nu mai am emotii ca inainte. Imediat se face 1 an de cand conduc prin Bucuresti. La tot mai multi si fara evenimente neplacute, zic.

Si daca tot v-am povestit de isprava cu ciocolata, se pare ca astazi nu a fost o zi prea norocoasa pentru mine. M-am trezit cu o durerea groaznica de cap, am plecat in balerini fara sa imi iau ciorapei ( mi-au inghetat picioarele) , mi-a fost rau si ameteam si cu toate astea ma dureau si ochii de la lumina puternica a monitorului. Mi-am mai revenit, dar bag seama ca ma ia raceala. Nu e bine.

Si daca va fi tot weekendul asa ploios, eu ma bucur. Putem sa stam in casa, la caldura, sa ne relaxam si sa ne uitam la filme bune. Om vedea. Am in plan sa si citesc noua carte primita de la Nina si am chef de stat la birou si de facut teme. O fi de vina vremea ? Sau imi e dor de scoala ?

calatorii, condus, masina, relaxare, Uncategorized, zambete

Swedish house m…armota! – Drumul

Dupa cum bine stiti, am indraznit sa-mi iau si eu un concediu de odihna. Daca la inceputul anului ma gandeam la o destinatie mai calduroasa, se pare ca planurile nu au iesit intocmai. Insa nu a fost rau, poate a fost chiar mai bine. Am avut sansa sa vedem o tara frumoasa, mai bine spus cateva orase suedeze superbe si drumul pana acolo a fost genial. L-as mai face de cateva ori. Am plecat in stil mare cu masina si ne-am intors cu jumatate de stil by plane , la sfarsit ca sa nu intram prea tare in depresie am ajuns cu trenul- asta ca sa ne obisnuim cu atmosfera de la noi. Sa nu ma intelegeti gresit, nu o sa ma apuc sa zic : vai ce urata e tara noastra! dar nici nu m-a impresionat intrarea la noi in tara. Am simtit imediat cum am pus piciorul pe pamant romanesc, avem noi un stil asa mai aparte de a fi. Din momentul in care am iesit din tara, a fost cu totul altceva. Nici Ungaria nu e departe de noi ca standard de viata, dar ei macar au o autostrada care traverseaza intreaga tara si iti ia cateva ore, ceea ce e fantastic.

Plecarea a fost sambata dimineata pe la 5 , initial trebuia sa plecam la 2 noaptea. N-a fost sa fie. Aveam de recuperat vreo 4 ore si nicio sansa sa facem treaba asta in RO. GPS-ul ne-a dus exact la destinatie, nu am avut probleme pe partea asta si drumul a fost super ok.  Traseul a fost : Romania – Ungaria- Slovacia- Cehia- Germania- Danemarca-Suedia. Din Germania in Danemarca am trecut cu ferry si de acolo dupa vreo 200 de km am ajuns la ferry care trece in Suedia. O noapte am dormit in Dresden, frumos oras, mi-ar fi placut sa avem timp de vizitat. Singurele chestii pe care le-am vazut au fost hotelul , Mc’Donalds ( mic dejun copios) si putin de tot din centru.

Singura peripetie notabila a fost atunci cand pe autostrada in Germania daca nu ma insel, din remorca celui din fata a cazut o tabla de la o motocicleta veche . Noi aveam vreo 140km/h , era aproape intuneric si cand am vazut scanteile in fata noastra , am inlemnit. In 2 secunde am pus avariile, am incetinit si am zis : Doamne -ajuta! In spatele nostru, se vedea ditamai coada si o mare de luminite de la avariile celorlalte masini. In afara de un mic detour pe autostrada din Germania, cand ne-a bagat pe o strada langa padure ..nu am mai avut probleme. Traiasca tehnologia! :mrgreen:

Cel mai mult mi-a placut calatoria cu ferry, pe noi ne-a costat 128 eur – 2 persoana + masina – Germania- Danemarca – Suedia. Probabil ca putea sa fie un pic mai ieftin daca il luam pe bucati, dar nu aveam de unde sa stim asta. Am aflat ulterior cat de ieftin era daca mergeai din Suedia in Danemarca dus-intors 4 persoane. Am ajuns in Suedia – Boras duminica noaptea pe la 12. Si de aici incepea aventura noastra, dar asta intr-o alta zi cu soare .

Am raportat de la fata locului, dau legatura catre voi 🙂

 

condus, de-ale mele, masinuta

Sunt comoda ..

…cand vine vorba de masina. Astazi sunt cu masina cealalta , metroul – ce-i drept asta are mai multe  vagoane, nu am stres de parcare si nici nu stau cu grija la altii in trafic. Stiu sigur ca ajung la destinatie relativ de repede. Insa am un sentiment asa de goliciune. M-am obisnuit sa imi pun posteriorul in masina si sa plec la munca. Asa e zilnic . Nu stau sa imi fac griji de carat, de tinut geanta aproape de mine si alte detalii .

N-am fost inspirata cand mi-am luat fustita mea draguta cu floricele, mi-a pus-o vantul in cap si la metrou cand am intrat nu stiam ce sa tin : plasa, geanta sau fusta.. ca toate sunt importante.  Intr-un final , mi-am potolit fustita, am aranjat-o si am ajuns in siguranta la munca. Cert este ca m-am invatat comoda din punctul asta de vedere. Si faceam glume pe seama prietenilor atunci cand ramaneau cateva zile fara masina. Mi se parea ca exagereaza si ca se plang prea mult, avand in vedere ca cel putin in Bucuresti cu metroul te poti descurca foarte bine si ajungi la timp unde ai nevoie. Inainte mergeam foarte mult pe jos, ma plimbam si cascam ochii la multe ..acum ..nu prea. Trebuie sa fiu atenta in trafic, n-am timp de vazut ce poseta faina are doamna care tocmai se pregateste sa urce in tramvai.

Acum , nu ma pot plange. De cand am masina , ma pot duce in multe zone in care pe jos imi era foarte greu. Trebuia sa schimb 7 mijloace de transport, sa mai merg sute de metri pe jos si abia apoi ajungeam si eu la destinatie. Acum singura problema e locul de parcare. Inainte sa pleci undeva, trebuie sa te gandesti la zona respectiva, sa vezi daca ai pe unde parca si daca nu cunosti intrebi. E stresant sa stai cu masina in mijlocului drumului si sa nu stii unde sa parchezi. Pana acum am avut noroc, am gasit mai mereu . Dar nu se stie niciodata.

p.s. sunt zile in care ma duc si pana la paine cu masina, dar am o scuza: mi-e frica de cainii de pe strada. Se pune ?

p.p.s nu prea m-am tinut de regim, miscare , dar promit, dupa ce ma intorc din concediu, ma pedepsesc :mrgreen:

sursa foto: Pufosenii 

condus, de-ale mele, masinuta, shopping

Surpriza placuta

Cine a zis ca barbatii nu sunt romantici si nu stiu sa faca surprize?

Am avut parte zilele trecute de un moment atat de frumos si de neobisnuit , incat mi-am zis : gata, nu il mai cert ca nu e romantic si ca nu stie sa ma surprinda. Sa va spun cum s-a intamplat : ajung eu acasa, parchez si intru in curte. Ma ia pe sus , imi zice sa ma grabesc pentru ca trebuie sa ajungem undeva de urgenta. Ma conformez, luam cheile de la masina si in mod normal cand mergem cu buburuza mea , conduce el, ii place ca e mica si fasneata spre deosebire de mastodontul lui. De data asta imi spune ca ii e lene si ma pune pe mine sa conduc. Buun, hai ca oricum imi place la nebunie sa conduc si orice ocazie de plimbat cu masina pentru mine e heaaven :mrgreen: Ne urcam, il intreb incotro o luam , imi spune si pornim. Imi dau seama ca e ceva in neregula pentru ca ma uit asa la el si il vad ca abia se abtine sa nu rada . Il intreb unde mergem, imi zice ca in Tineretului, eu merg inainte si ma intreaba:

– Da vezi bine in oglinzi?

– Da, da foarte bine, ce am gresit cu ceva ?

– Ah , nu dar poti sa le reglezi daca nu e ok…

In momentul ala am oprit masina, am tipat de bucurie : Am oglinzi noi si le pot regla,yeeeeeeeiiii!!! Si ne-am intors acasa, ca de fapt nu trebuia sa ajungem nicaieri 😆

Mi-a placut tare mult, m-a surprins si nu ma asteptam. De cand am luat masina am zis ca mi-ar trebui niste oglinzi originale de Ka , dar nu am avut timp si nici nu am gasit la culoare. Cele vechi nu se puteau regla decat din exterior si aveau nspe mii de unghiuri moarte.

De acum sunt bine, ma pot misca si eu altfel in trafic si imi zic mereu : sunt norocoasa, promit sa nu il mai cert asa des 😆 E un romantic domle !

Ce surprize neobisnuite ati avut pana acum?

condus, masina

Daca esti mic..

…. lumea nu prea te ia in seama. Mai tineti minte ca eram mici si intrebam ceva ? “Lasa ca vei intelege tu mai tarziu, inca esti copil.. Asta e treaba de oameni mari” Ce departe parea asta cu om mare si mereu ma suparam ca nu mi se explica tot. Ce daca sunt copil? Eu pot intelege multe, de ce nu mi se spune nimic ? Frustrant, dar probabil nu as fi inteles nimic din ceea ce mi se spunea. Asta pentru ca eram un copil. Si poate sunt si acum si poate voi fi mereu un copil. Diferenta e ca am mai multe kg acum si cativa ani in plus .:mrgreen:

Asa e si cu masina. Sau cel putin asa mi se pare mie in trafic. Daca nu ai o masina mai mare, nu te ia nimeni in serios. Va zic eu, asa e. Doar am trait pe pielea mea 😆 Am o buburuza si v-am si aratat-o. De multe ori mi se taie calea, pe motivul cel mai probabil : las ca e micuta si oricum se misca mai incet decat mine. Mai in gluma , mai in serios nu ma stresez din cauza asta, dar mi se pare asa de .. ah ca nu gasesc cuvantul potrivit. Ce vreau sa spun e ca toate masinile ar trebui luate in serios. Chiar daca e vorba de Dacie, de un jeep, de un X3 sau X5 , cand suntem in trafic nu cred ca trebuie sa ne lasam pe o ureche si sa subestimam . Pentru ca la urma urmei, masina e condusa de un om si nu de putine ori accidentele s-au intamplat din cauza oamenilor. Ah, orgoliul ala…

In plus, abia am inceput sa ma relaxez si eu la volan, merg si eu mai linistita. Asta pana cand se gandeste unu sa ma claxoneze sa ma misc, indiferent ca am unde sa ma dau sau nu. Dar asta e traficul bucurestean si trebuie sa ma obisnuiesc. Pana una alta, maine e vineriiiiii!

Va pup!

Semnat, marmotica soferita 🙂