de-ale mele, Filme

Pofta de … carte

Simt o pofta nebuna de citit. Saptamana trecuta m-am plimbat prin vreo 7 librarii in cautarea unei carti care sa ma ajuta sa imi potolesc foamea. Rezultatul: fara succes. Am acasa carti scoase la imprimanta si legate frumos, am destule si in biblioteca, insa imi doream cartea aia cumparata din librarie sau chiar de la anticariat. Am avut acelasi ritual pana vineri : ieseam de la munca, ma plimbam de nebuna prin librariile din zona Romana-Universitate ( in Diverta am stat chiar mai mult de o ora) , plecam spre casa dezamagita, fara carte. Si vorbeam intr-una de faptul ca vreau o carte domle, vreau sa citesc nu se mai poate!

Vineri dupa ce am iesit de la birou am zis ca asta trebuie sa fie ziua mea norocoasa. Partea proasta e ca banuti prea multi nu aveam si atunci trebuia sa ma limitez. Am descoperit intr-o mica librarie oferte de carte si preturile erau chiar f bune. Dupa ce m-am invartit o jumatate de ora, am pus mana pe ” O vara fara de sfarsit “ a lui Lee Martin si cu un zambet tamp pe fata am pornit spre casa. Pana am ajuns am savurat 50 de pagini asa pe nerasuflate si eram atat de fericita ca mi-am cumparat o carte, de parca imi luasem casa in Pipera 😆 Dar a fost un sentiment placut si mai vreau asa 😀

Dupa ce am povestit unei prietene ce nebunie a fost in capul meu zilele trecute, a bufnit-o rasul. Eu nedumerita, intreb care-i problemu? Si a venit si replica : pai stii, Urania spunea ca Scorpionii au in perioada asta o mare pofta de citit 🙂  Mi-am zis in gand : Ia uite mai nene, ca mai are dreptate si tanti asta cu astrele ei.

In final, astre sau nu, horoscop adevarat sau nu, eu mi-am luat carte si imi voi mai cumpara imediat ce o termin pe asta . In plus, am gasit si un blog fain, de unde ma inspir cand vreau sa imi aleg o carte. Asa ca : jos cu tv-ul , sus cartea 😀

p.s. ma mai uit din cand in cand si la How I met your mother si One Tree Hill ( doar nu ma pot lasa de seriale , nu ? )

AMR : 26

Advertisements
Uncategorized

Observatiuni

De cateva seri ma pun in pat cu acelasi gand : cum ar fi sa castig la LOTO. Imi vine sa rad numai cand pomenesc de asta. Fac dus, ma schimb in pijamaluta de marmota, ma bag in pat , inchid ochii si incep sa imi imaginez. Dar nu asa simplu. Am strategii. Primul lucru la care ma gandesc e ca ma duc la ai mei acasa si le fac o surpriza. Ei bineinteles vor fi uimiti si nu le vor veni sa creada. Apoi imi vin in minte scenarii despre cum o sa impart banii si despre faptul ca dupa ce termin cu imparteala, imi ramane si mie ceva acolo sa pornesc o afacere, sa investesc in ceva.. Si gata, punct. Adorm.

Si uite asa adoarme marmota in fiecare seara de ceva vreme incoace. In primele zile m-am gandit ca e doar efectul crizei asupra mea si mi-am zis ca e perfect normal sa ma gandesc la asa ceva. Dar apoi am inceput sa imi pun semne de intrebare: oare mai sunt in toate mintile?  Ei bine, acum deja m-am obisnuit cu ideea si e ca un ritual . Daca altii numara oi sau se uita la filme documentare despre maimute pe cale de disparitie, eu  planuiesc cum o sa impart banii pe care o sa ii castig la LOTO. Partea si mai tare e ca nici macar nu joc, dar imi doresc sa castig. Ca Ion in bancul ala. Trist, ar spune unii, insa mie mi se pare tare amuzant.. 🙂

Am mai observat tot asa in ultima perioada ca incep sa ma balbai. Nu reusesc sa scot o propozitie intreaga si ce iese din gura e ceva de genu : ahh..da t.gste hsdgyhgadb .. Daca voi ati inteles ceva sa imi traduceti si mie sa ma ajutati sa imi expun ideea. Scot cate-o duma de uneori ma uimesc si pe mine. Ieri a fost apogeul, vorbeam cu Ena de M.J. si nu stiu cum, marmota se gandeste sa scoata o fraza tare serioasa si citez: ” Nu cred ca a mai fost vreun negru care sa se transforme in alb si sa cante muzica pop”  Dahhhh!! era evident cat de stupid a sunat, dar am ras de m-am prapadit. A urmat o criza de ras de vreo jumatate de ora si asa mi-a venit ideea de a scrie balbele mele. Si o sa le public, nu mi-e rusine , ca doar sunt ale mele 😀

Si cum suntem la capitolul observatii, tocmai am vazut ca este ora 2, ceea ce inseamna foarte tarziu. Nu ca ar trebui sa ma trezesc de dimineata sa ma duc la munca. M-as duce, dar nu am unde. Poate pe la prieteni pe la munca sa le tin de urat sau poate sa fac munca voluntara. Oricum ar fi deja incep sa ma sperii. Cred ca statul acasa imi dauneaza grav, cel putin mie. Incep sa ma simt ca o femeie care a nascut si e in concediu de maternitate si isi doreste foarte mult sa se intoarca la birou sa isi reia activitatea. Diferenta e la mine ca nu smiorcaie nici un prunc gingas si nu trebuie sa ma trezesc in miez de noapte sa ii dau laptic. Totusi sentimentul e cam acelasi.

Gata, deja incepe sa devina durerea de cap insuportabila. Ah da , uitasem sa va spun si asta, de vreo 2 zile ma doare capul de nu mai pot. Ori am gripa aviara, ori sunt racita, ori incepe sa se deterioreze materialul de la soare 😆

Ma pun la somn, poate imi mai vine vreo idee noua cu banii castigati la Loto.

Semnat,

Marmota observatoare

Uncategorized

cai verzi pe pereti..

De mica am fost atrasa de cai si masini. Nu stiu exact de ce, dar stiu ca atunci cand era un cal prin preajma eu ma duceam fara nici o teama sa-l mangai. Imi parea o creatura atat de eleganta, frumoasa si inteligenta. Bunicul meu a avut de cand se stie el cai buni. Nu erau cai care mergeau la competitii dar erau de rasa buna. El i-a folosit la inceput pentru munca la camp, ca apoi sa ii tina doar pentru calarie. Cand mergeam in vacantele de vara in Sighisoara, eram in fiecare dimineata in grajd cu bunica mea. Ma trezeam odata cu ea sa tesal calul si cateodata mai tesalam si vaca, ma rasplatea saraca cu o coada peste fata :p Si trecand anii, ai mei au cumparat un teren aproape de Ua’Cab si au facut o casuta unde sa ne petrecem weekendurili si vacantele de vara. Langa curtea noastra era vechea curte a bunicilor din partea tatalui, unde s-a mutat matusa mea cu familia ei. Unchiul meu a fost la fel ca bunicul meu crescator de cai. A avut mai multi cai pe care i-a schimbat de-a lungul anilor. Insa cand eram eu prin clasa a 8-a,  a cumparat 2 iepe, Mire si Stela , care mi-au fost tare dragi, in special Mire.  Si de aici a pornit o dorinta si mai mare de a avea un cal al meu . Atat de mult m-am atasat de Mire ,incat plangeam cateodata daca nu puteam sa merg sa o aduc de pe camp. Unchiul meu vazand ca am grija atat de mare de Mire, mi-a zis ca pot sa o consider ca fiind iapa mea, plus de asta mancarea era mai mult asigurata de tatal meu. Eram foarte fericita, aveam calul meu. Eram constienta ca nu puteam sa am grija zilnic de ea in conditiile in care eu nu stateam acolo. Insa abia asteptam sa vina weekend-ul sa merg la tara. Seara stateam si ascultam povesti spuse de unchiul meu despre cai, despre rase, boli ale cailor si multe alte lucruri care mi se pareau fascinante. De atunci mi-am zis ca atunci cand voi fi mare, voi avea o ferma de cai. La cativa ani dupa aceea Mire s-a accidentat in padure si nu a mai putut fi salvata.. A fost un moment trist in familie, ne atasasem cu totii . Insa din Mire a ramas Dodo, un manz care promitea multe.. Se putea vedea clar ca este inteligent , ca are o anumita postura, se putea face ceva cu el . Dar si visul asta s-a terminat repede, pentru ca unchiul meu l-a vandut. 😦 Parintii mei au incercat sa ma convinga ca nu am cum sa cresc un cal, curtea nu era amenajata, era nevoie e un om permanent acolo. Daca inainte de Mire avea grija unchiul meu, acum treaba se schimbase, el nu a mai vrut sa aiba animale in curte. Nu stiu exact de ce, si sincer nici nu am mai insistat asupra subiectului. Mi-am propus ca in viata asta, macar un cal sa am la viitoarea mea curte. Imi imaginez cum ma trezesc dimineata, merg la grajd si  o tesal pe Mire ( o voi numi tot Mire ) , apoi o scot la plimbarea de dimineata .. Eheee..ce mai viseaza marmota.

Mi-a venit ideea pentru postul asta dupa ce am citit un articol in Forbes Romania despre un roman, care dintr-o pasiune pentru cai a ajuns sa aiba ferma lui proprie in Franta unde creste unii dintre cei mai buni cai folositi in competitii. Mi-am zis ca nu vreau sa ajung chiar pana acolo, insa imi doresc sa am o ferma de cai, daca nu 10 cai, macar 2 cai pe care sa ii cresc eu de mici, sa ii formez. E o pasiune costisitoare, omul despre care se vorbea in articol a investit in jur de 4 milioane de euro de-a lungul a 20 de ani, insa cine stie peste cativa ani ce va fi.. Eu tin minte atat, imi doresc un cal al meu..o ferma..undeva langa padure, unde nu e foarta multa lume, undeva sa fie liniste.

Voi ce pasiuni ascunse aveti ? Mai credeti ca sunt realizabile, sau le-ati lasat asa in amintire?

Uncategorized

Muzica sufletului meu (2)

Acum ceva timp mi-am sters toata muzica din calculatorul personal. Se adunasera prea multe, erau prea diferite si nici macar nu imi placeau toate. Melodii primite de la prieteni sa le ascult, sa-mi dau cu parerea, melodii salvate de pe diferite site-uri din zau nu stiu ce motive si asmd. Si am zis ca trebuie sa fac o curatenie riguroasa , nu se mai putea asa. Atat de bine am facut curatenie de nu mai am muzica deloc. Slava Domnului ca exista Youtube , Trilulilu si alte site-uri unde se pot asculta cantecele. Si uite asa m-am gandit eu binisor sa incep sa imi refac playlist-ul ala care il aveam inainte sa mi se strica laptopul, ala care avea de toate si care reusea sa ma surprinda de fiecare data cand deschideam Winampu. Prin cautarile mele am dat peste cateva cantecele care imi dau o stare minunata si care vreau sa vi le arat si voua, sa va bucurati de ele asa cum am facut si eu in ultimele zile.

Si incepem cu o melodie care imi aduce aminte de camin, de anul 1 de facultate, hmm se leaga multe de anul 1:p : System of a Down – Aerials ( ignorati denumirea de pe youtube, a scapat un e cea care a postat videoclipul ) . Continuam cu Red Hot Chili Peppers- Zhepyr Song si Snow , melodii care fac parte din cele pentru o drumetie luuunga cu trupa si pe care le cantam cu totii in cor 😀 .  Apoi pentru ca imi sunt aproape de suflet, bineinteles Goo Goo Dolls -Name . Mai trec putin pe aleea amintirilor si va recomand Skid Row – 18 and life ; cantecelul asta tin minte ca mi l-a aratat prima oara Schmuse ( aka Hermina ) pe cand stateam sa facem ce oare? traduceri la germana bineinteles 😛 ( aveam o profesoara tare a naibii de germana in facultate si mereu aveam o droaie de exercitii de facut , ah ce vremuri ).  Urmeaza nenea Iggy, melodia la care saream de fericire in sus prin B52 si Stuf. Daca stau si ma gandesc bine am multe cantecele la care tin si cred ca toate au o insemnatate pentru mine. Unele sunt legate de amintiri mai placute, mai neplacute, insa melodiile oricum imi fac inima sa tresare de fiecare data cand le ascult.  Si din ciclul melodiilor care imi ridica parul de pe mana ( ala care nu il mai am ) va propun sa ascultati doua triluri superbe. Le-am descoperit zilele trecute si imi sunt tare dragi. Acestea fiind zise : Jakatta – American Dream ( noroc de Virgil ca imi mai arata cate-un cantecel frumos )  si ceva un pic mai trist, dar plin de emotii, puternic si in acelasi timp bland.. Clint Mansell- Death is the road to Awe .

Si uite asa , usor usor imi refac playlistul. Va trebui sa mai caut multe si pe masura ce voi descoperi ceva frumos cu siguranta il voi inveli in staniol sa il prezint fain frumos aici in casuta mea.  Nu stiu unde as fi fara muzica, asa ca daca aveti propuneri le astept aici, pentru ca vreau in laptopul meu muzica buna. O muzica sa-mi hraneasca sufletul cand sunt trista, sa-mi faca inima sa tresara cand sunt linistita, sa ma faca sa zambesc si sa ma zbantui pana nu mai pot 😀

Incheiem sesiunea de radio marmotesc cu , bineinteles un cantieceeeeel:

Si fiindca sunt marmota si mereu uit cate ceva, o sa mai revin cu muzicutaaaa..

P.S. Maine e vineriiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!

Uncategorized

Cafea,placere sau dependenta?

Coffee
Nu stiu altii cum sunt,( asta ca il citez pe marele Creanga,autorul copilariei mele) dar eu cand ma gandesc la cafea nu imi vine in minte doar imaginea unei bauturi negre cu un gust amar ( ar spune unii) ,ci ma gandesc la o cana mare de cafea,o prajitura buna alaturi sau un croissant delicios cu ciocolata,o zi insorita ,un zambet frumos si din suflet ,toate astea facand parte dintr-un ritual minunat.A bea cafea in viziunea mea nu inseamna doar sa te trezesti dimineata sa pui ibricul pe foc,sa trantesti acolo 2-3 linguri de cafea si apoi sa bei o cana pe fuga.Desi de cele mai multe ori asa se intampla,din lipsa timpului. Cand am fost in Praga,primul lucru pe care am vrut sa il facem a fost sa bem o cafea boema in centrul centrului,la una din terasele acestui oras superb. Si asta am si facut,am savurat o cafea minunata,pe o terasa plina de oameni si ne-am bucurat de razele soarelui cateva ore . Apoi am descoperit cafeneaua Davidoff intr-o mica drumetie de-a noastra,dar cum in acea zi nu aveam timp sa poposim pe acolo,am facut promisiunea ca ne vom intoarce.Asta s-a intamplat in ultima zi si dupa indelungi cautari,aproape gata sa ne dam batute ,am vazut la colt de strada minunata locatiune:P unde am baut o combinatie de cafea cu spuma de lapte si scortisoara.Un deliciu pentru papilele mele gustative.
De mica,imi doream sa stau in bucatarie dimineata cu o cana de cafea aburinda in fata si sa am prajiturele sa ma indulcesc ca sa imi mearga bine toata ziua.Stiam ca nu am voie sa beau ca e cah,asa spunea mama,insa cand am fost destul de mare,am sorbit cu placere prima mea cana de cafea.Si de atunci nu am mai lasat-o. Ma imaginez adesea plecand de acasa si pe drum oprindu-ma la o cafenea cocheta,unde sa ma asez la o masuta de la geam,sa ma alinte razele soarelui in timp ce imi beau cafeaua de dimineata alaturi de agenda mea pretioasa unde imi trec toate to do-urile zilei.
Alteori ma vad pe podul din Praga,admirand privelistea cu o cana care sa contina licoarea magica 😛
Poate o sa spuneti ca sunt dependenta,ca am ajuns sa vorbesc de cafea ca de somn.Si poate intr-o oarecare masura asa si este,insa la mine acest obicei a ajuns deja la un alt nivel.Nu beau ca sa ma mentin treaza dupa o noapte nedormita,beau pentru ca imi place sa savurez aroma aia deosebita care imi trezeste toate simturile intr-o dimineata racoroasa de vara. Citisem undeva ca de fapt, si asta au descoperit oamenii de stiinta americani ( ca astia fac studii pe aproape orice) nu cafeaua in sine e cea care ne tine awake ci mireasma.Hmm,asa o fi ? Probabil.
Acum cand scriu randurile astea,imi aduc aminte de un moment din viata mea,cand eram la casa alor mei de la tara.M-am trezit de dimineata,am coborat din mansarda sa imi iau cafeaua si am urcat inapoi.M-am instalat frumos in fotoliu pe balcon cu o paturica pe mine,ca era destul de racoare si mi-am sorbit usor cafeaua privind dealurile verzi din fata mea.Superb peisajul.Soarele se ivea timid de sub nori si incepea sa straluceasca si am simtit cum primele raze imi ating chipul somnoros.Mireasma cafelei m-a readus la viata,aerul curat mi-a improspatat simturile si am inceput ziua de atunci cu un chef de viata de nu se mai vazuse. Asta e un ritual pe care mi-as dori sa il am in fiecare dimineata,nu doar sa ma asez in fata calculatorului sa mai sorb cate-o gura din cana minune in timp ce ma pun la curent cu noutatile din ziua respectiva.
Asta se va intampla probabil peste cativa ani,sau peste cateva saptamani cand ma voi duce acasa si mama ma va trezi dimineata cu o cana buna de cafea si o sa stam la povesti pana la pranz.:D