calatorii, condus, de-ale mele, relaxare, Uncategorized

Hej! Vi Γ€r i Sverige!

Adica :” Buna! Suntem in Suedia! ” Dupa un drum de 3000 km Bucuresti – Boras ( Suedia) , am reusit in sfarsit sa ne relaxam . Suntem intr-un loc foarte frumos, linistit,verde. Te trezesti dimineata cu o priveliste superba : padurea, casute ca in poveste , tot ce vrei pentru o viata linistita . Uneori poate prea linistita πŸ™‚

Dar, deocamdata nu va mai plictisesc cu prea multe detalii. Poze de pe drum mai jos , detalii : in zilele ce urmeaza ..

 

 

Advertisements
Uncategorized

Fotografia

Mereu am avut probleme atunci cand cineva ma ruga sa fac o poza. Aveam emotii, daca nu iese bine, daca trebuie sa o refac si nu e ok si tot asa. Preferam sa refuz politicos spunand ca nu ma pricep. Nu scapam de fiecare data si mereu imi promiteam ca o sa merg la cursuri de foto. Mi se parea mie o chestie tare asa. Si se pare ca in ziua de azi e un trend . Citeam intr-un articol din Marie Claire povestile unor tipe care ajunsesera sa ia cursuri de foto si dupa au inceput sa profeseze in domeniu. O poveste mi-a atras atentia in special, cea a Roxanei Lupu care a creat un concept tare interesant . Dupa cum a vazut eu , pentru o zi poti sa fii cine vrei tu. Sa uiti de viata ta de zi cu zi si sa te simti o balerina, o actrita bogata sau poate chiar un spion πŸ˜† Posibilitalitatile sunt multe, atata timp cat ai imaginatie, Roxana poate sa o traga in poze. Mi-a placut foarte mult ideea si cu atat mai mult am admirat-o pentru ca eu sincer nu m-as fi gandit la asta. Site-ul ei e fotowish.roΒ  si chiar cred ca as incerca macar o data sa vad cum e sa fii cea fotografiata la o sedinta de genul.

Voi cum stati la capitolul foto ? Aveti poze reusite ?

p.s. tocmai am constatat ca avem in jur de 30 de gb de poze, cu siguranta sunt multe dubluri πŸ˜†

Sa aveti un inceput de saptamana minunat!

Uncategorized

Valea Doftanei

Acum ceva timp , cand eram intr-un mini concediu intre joburi am hotarat ca nu se poate sa treaca ultimul uichend frumos si caldut fara sa petrecem pe undeva. Asa ca vineri seara am vorbit cu niste prieteni si am zis ca plecam la munte. Aveam in cap 2 destinatii : Cheia si undeva pe la niste bai ( nu imi aduc aminte acum ) . Cert este ca ne-am trezit dimineata, am facut bagajelul si cand am ajuns sa ii luam pe bunii nostri prieteni ne-am hotarat sa mergem pe Valea Doftanei, mai exact Valea Neagra. Habar nu aveam unde e, nu stiam ce e acolo si nu fusesem in viata mea, poate intr-o alta viata :p Am pornit veseli la drum, vremea tinea cu noi , totul minunat. Cand am ajuns in Campina, am urmarit instructiunile de drum si am intrat pe o poteca de drum forestier, inconjurata de padure. Nu stiam cat avem de mers si de cazare nici vorba.Β  La fel de veseli am vazut pe un copac o tablita pe care scrie CASA IORDACHE spre dreapta.Buuuun! Acolo mergem πŸ™‚Β  Am mai avut ceva de indurat, C era mahmur , L era toata un zambet si eu cu dl Marmot eram atenti la ce gropi sa luam si ce sa ocolim. Am ajuns intr-un final la pensiune unde era un peisaj superb si o liniste de iti venea sa te muti de tot acolo. Padure, munte, aer curat si niste gazde tare frumoase. Am avut un super uichend, era exact ce imi trebuia si mai jos o sa vedeti in poze o marmotica zambareata. Duminica am plecat spre Bucuresti, ne-am oprit la Telega sa facem o baita in apa sarata si la Ploiesti am mancat o super pizza. Mai aveam cativa km panaΒ  acasa si am oprit la o benzinarie , ca deh mai are si omul nevoi. Cum nu se putea altfel, marmotica si-a prins degetul in usa de la masina si nu asa oricum, curgea sange de ziceai ca am ramas fara deget 😦 Durere maxima, ameteala, soc… mi-a trebuit ceva sa imi revin si pana am ajuns acasa am zis ca mor. Dar am supravietuit , degetul s-a vindecat si habar nu aveam cat de mult folosesc degetul mare de la mana dreapta πŸ˜€ Dar gata cu vorbaria, va las sa va uitati pe pozici!

Va pupa marmotica!

de-ale mele

poze de marmota

Ieri seara stateam intinsa in pat cu dl Marmot si imi arata el nush ce setari faine la telefonul lui pe care le-a descoperit recent. Nu mai stiu cum veni vorba, dar mi-am dat seama ca eu nu mai am poze recente. Si apoi mi-am dat seama ca multe poze la viata mea nu prea am facut.

Totul a inceput intr-o zi frumoasa de toamna, prin noiembrie mai exact cand se nastea o mica marmotica. Pozarul nu era prin zona asa ca momentul a fost imortalizat in mintea mamei mele probabil. A mai trecut ceva timp, m-am mai intremat si am inceput sa arat si eu a om, bine a omulet πŸ™‚ Pozarul iar nu isi facea aparitia.. Si credeti-ma pe cuvant eram asa dragalasaaa. Te uitai la mine si iti venea sa ma pupi toata, cel putin asta spune mama. Daca oi fi fost un copil urat acum n-am de unde sa stiu ca eu nu mai tin minte sincer, a trecut f mult timp. Hmmm, oare de asta nu am poze ?
In orice caz, sufar mult pe chestia asta ca nu am poze de cand eram bebe, chiar daca pozele pe atunci erau alb negru. Am cateva de prin generala, apoi cateva prin liceu si prin facultate ce am mai adunat.

In prezent am cativa gb de poze, dar sunt facute in ultimii 4 ani si chiar ma gandeam sa fac o sesiune de poze prin Herastrau, asa cum fac pitzi. Eventual ma duc sa ma pozez si in fata la Banbu sa Β fiu in trend πŸ˜†
Asadar, recapitulare : nu am poze de cand eram marmotica mica, din adolescenta nu prea si acum sufar ca nu mai am nimic recent . Ce probleme de viata mai am si eu πŸ˜†

Toate ca toate, dar trebuie sa fug. Teoretic ar trebui sa mai si lucrez, chiar daca sunt in preaviz, nu ?

Va pupa marmotica !

Uncategorized

Cana de marmota

Asta trebuia sa va spun neaparat , nu puteam sa va las in suspans :p

Pe langa toate cadourile frumoase pe care le-am primit de ziua mea, am primit si ceva mai special asa. Va spun imediat ce, doar daca sunteti cuminti. Anul asta iar am primit cercei si ma bucur foarte mult , dar va rog sa imi tineti pumnii sa nu ii pierd pentru ca eu sunt tare ametita cand vine vorba de asta ( pentru cine nu mai stie , va reamintesc una din problemele mele existentiale ) . Aveam nevoie de o gentuta mai eleganta si visul mi-a fost indeplinit , au avut grija Virgil si Flufurash sa se intample asta ( puup gagici !) . Am avut parte si de o surpriza placuta la munca, unde colegii m-au facut sa zambesc prin urarile lor ( plus de asta colierul ala de la ei e tareee frumos πŸ˜› , asa-s fetele , se bucura tare mult la bijuterii ) . Mi s-a indeplinit si visul de a avea o floricica in camera si una la ghiveci, a avut grija marmotelul de asta.

Toate ca toate, dar duminica seara cand m-a sunat Ada de pe telefonul Irinei nu mi-a venit sa cred. Am zis ca ma suna sa imi ureze la multi ani si toate cele ( imi mai zice lumea prin targ si Miaiela πŸ˜† ) si m-am trezit ca au venit pana in fata blocului meu. Β . Ele erau ca doua floricele in masina si ma asteptau cuminti, eu aratam ca o marmotica smotocita, lenevisem aproape toata ziua prin casa si am ramas socata.Β Am primit un aranjament floral supeeerb, rama pentru pozele mele Happy Dayz si o canaaa . Cum arata cana si de ce fac atata tam-tam? EH , dati-va singuri cu parerea, pentru ca eu am ramas no comment ( in sensul bun bineinteles ) . Am baut cafeaua din ea, mi-am facut si ceaiut si de fiecare data cand voi bea din cana aia imi voi aduce aminte de cele doua zuze πŸ˜€

Si gata! Si punct! Si am terminat!

Semnat,

Marmota cu o noua cana πŸ˜€