de-ale mele, sanatate

Biggest loser

Povesteam prin martie ca as avea nevoie sa cumpar timp si ca am un plan pentru partea cu slabitul- https://marmotaa.wordpress.com/2016/03/16/cumpar-timp/ . Ei bine, solutia potrivita mie am gasit-o si m-am tinut de ea. Anul asta se pare ca am fost mai hotarata ca oricand sa fac lucruri pentru mine. Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa merg la dentist ( faina alaturarea de cuvinte :mrgreen: ) . Cine ma cunoaste, stie ca sunt terorizata de mersul la dentist, pana si drumul pana acolo e unul pavat cu emotii.

Am continuat cu analizele de sange, ecografii si tot tacamul de analize ce trebuiau facute anual si m-am pus la punct. Pana aici, perfect. A urmat inainte de Paste o vizita la un doctor nutritionist la recomandarea unui coleg. Facusem socoteala si daca in 15.03 aveam 80 de kg , cand am ajuns la doctor aveam 78.5 kg ( de emotii am dat 2 kg jos ) . Mi-am setat sa ajung la vremurile de glorie – 54-55 kg. Am hotarat ca trebuie sa fac asta intr-un mod controlat, sub atenta supraveghere a unui doctor. Internetul este plin de articole si sfaturi despre cum sa dai zeci de kg jos intr-un timp record si poti foarte usor sa ajungi sa pui toate kg la loc dupa ce ai terminat dieta minune. Pe timpul sarcinii am luat vreo 25 de kg si dupa ce am nascut am dat foarte putin jos. Ce-i drept, nici nu am dat importanta foarte mare acestui aspect si m-am concentrat mai mult pe micul marmotel ce intrase in vietile noastre.

 

 

not-losing-weight

Nu am fost niciodata o slabuta, o silfida, am avut mereu ceva kg in plus. O plinuta. In scoala generala nu am avut probleme prea mari, eram destul de neinteresata de aspectul asta, dar in liceu am inceput sa imi fac probleme. Jignirile si glumele proaste pe seama greutatii pot lasa urme adanci in sufletul unui adolescent. Si am avut parte de suficiente, dar am trecut peste. Acum problemele erau mai mari decat imaginea, ma dureau genunchii de la greutate, ma miscam mai greoi si desi nu aratam a 80 de kg, eu le simteam.

Asadar inainte cu o saptamana de Paste, am pus piciorul in prag si am inceput programul. La inceput a fost doar din alimentatie, acum sunt la capitolul combinat cu sport. Momentan nu ma duc la sala, dar probabil ca voi ajunge si acolo. In aproape 3 luni am reusit sa scap de 10 kg si reusesc sa mananc mai controlat si mai ok decat pana acum. Meniul meu saptamanal cuprinde foarte multe alimente, asa ca am de unde alege.

A fost o schimbare foarte mare si am fost nevoita sa renunt la foarte multe chestii care imi plac : ciocolata, prajituri de tot felul, anumite fructe. Din fericire am putut sa inlocuiesc zaharul cu un indulcitor foarte ok si am putut sa il folosesc in cafea. Si de o saptamana am primit si unda verde sa imi fac ceva dulce ( am primit retete de la doctor ).

Astazi, 03.07.16 — 67 kg si sunt tare mandra de mine. Ma tin in continuare de treaba si voi reveni cu un articol cand ajung la greutatea finala. Recomand daca vreti sa faceti o miscare de genul , sa o faceti intr-un mediu controlat si  sub atenta supraveghere a unui doctor. Important este sa gasesti si omul potrivit pentru asta si sa ai parte si de sustinerea celor din jur. Trust yourself si totul va iesi bine!

p.s. in timp ce scriu acest articol savurez o inghetata delicioasa si racoritoare ( homemade) . Deci, se poate 🙂

 

Sursa foto: dietdatabase.com

calatorii, timpul, zambete

Anul meu sabatic

Daca tot e la moda sa iti iei un an liber, am decis si eu ca 2014 va fi anul meu sabatic.Decis e mult spus avand in vedere ca decizia nu a fost in totalitate in puterea mea :). Dupa cum bine stiti, multe persoane fac asta din cauza stresului de la job sau pentru ca pur si simplu au nevoie de un refresh in viata. Pentru unii anul asta e hotarator in viata , se intampla sa nu se mai intoarca la viata de dinainte si gasesc un alt job sau isi gasesc pasiuni ascunse din care pot trai pentru tot restul vietii. Am citit despre foarte multi oameni care au plecat sa traiasca in India si s-au intors complet schimbati( unii in bine , altii in nebine sau mai bine spus nebunie 🙂 Acum ca sa poti pleca asa de nebun si sa lasi totul in urma necesita curaj , resurse financiare mari si un dram de nebunie. De ce astea? Pai trebuie sa demisionezi de la jobul actual daca il ai ( nu cred ca exista vreun sef care iti spune du-te dragul meu si postul tau te va astepta cand te vei intoarce – asta e din filme , never gonna happen in viata reala) , sa iti lasi in ordine toate lucrurile incepand de la casa pana la acte , oricate ar fi e musai sa le lasi ok in cazul in care nu gasesti sensul vietii prin India sau vreo alta tara orientala( am vazut ca astea sunt la moda ) si te intorci pe plaiurile natale. Si, in final sa incerci sa le explici parintilor de ce ai ales sa faci asta ( desi pt ei tot ce vor auzi va fi : plec de la jobul meu cel bun si sigur ca sa calatoreesc in lumea asta mare si sa ma lafai fara vreun viitor. Si daca tot veni vorba tu mai ai de gand sa faci ceva cu viata ta? )Asadar majoritatea parintilor nu vor intelege de ce faci tu asta , dar important e ca tu sa fii fericit cu decizia pe care ai luat-o. Daca ai rezolvat lucrurile astea si alte cateva detalii legate de modul in care vei calatori, esti gata sa pleci in calatoria vietii tale. Good luck si ai grija mare de tine!
Cam asa a fost si la mine, numai ca eu am calatorit mai mult prin parcuri , prin camerele de acasa si prin cartierul minunat in care stam. Nu mi-a trebuit nicio plecare sa imi dau seama cat sunt de fericita. Asadar am pus pauza de la jobul actual ( aici am avut si eu norocul din filme, seful mi-a zis ca postul meu ma asteapta si am pornit in călătoria vietii mele. Poate cea mai challenging de pana acum. Am devenit mămică 🙂
Anul inca nu s-a sfarsit, călătoria abia e la inceput si tare bine mi-a prins pauza asta. A fost un refresh puternic, m-a facut sa realizez multe lucruri importante si cred ca sincronizarea a fost numai buna,chiar daca eu habar nu aveam ce se va întâmpla 🙂
Asa ca stay tuned, incep povestile din anul meu sabatic .

de-ale mele, plimbari, relaxare, timpul, Uncategorized

Schimbari radicale

De cateva zile sufar. Dar sufar tare. Am terminat de vizionat ultimul episod din “Hart of Dixie” si sunt tare trista. Nu stiu cand trebuie sa mai apara, dar sper sa nu dureze prea mult asteptarea . M-a prins inca de la inceput  chiar daca  e o combinatie intre Gossip Girl ,The O.C. California, One Tree Hill si 90210 Beverly Hills – seria noua ( al meu zice ca sunt seriale de fete , dar tot s-a uitat la cateva episoade) .  E vorba de o doctorita tanara care se muta din New York intr-un orasel din Alabama , Bluebell( la ei la tara  ) si preia jumatate din clinica medicala a orasului. Spre deosebire de viata ei in New York, aici in micul orasel lucrurile nu sunt asa simple precum par. Intriga, drama, iubire si puterea de a lupta intr-o lume in care nu te prea potrivesti de la inceput, toate astea le gasesti aici . Se confrunta cu diverse probleme si are sansa de a se descoperi si de a se educa in relatiile cu oamenii. Aici invata ca pacientii sunt oameni si ca ajuta mult sa te implici si emotional cateodata . De fiecare data cand ma uit la cate un serial din asta in care personajul principal isi schimba viata asa radical , ma ia zbenga . Cat de usor pare sa te muti asa dintr-o data cu totul la mama naibii. Sa pui stop si sa dai play in alta parte a tarii. Cel putin la inceput asa mi se pare .., deh filmele astea americane 🙂 .

Hart of Dixie a venit intr-un moment in care eu descopeream blogul a doi oameni tare interesanti : Cristi si Adriana .  Pe langa calatoriile frumoase pe care le-au avut pana in prezent , m-au uimit cu o chestie . Oamenii si-au cumparat intr-un satuc pierdut de lume,  o casuta veche cu una bucata mosie bonus. Peisajele sunt absolut superbe si nu pot sa nu ma intreb : oare mi-ar placea sa stau si eu la tara ?  Ei au pornit la drum cu ideea ca vor sta in jur de 2 luni acolo , sa vada daca se descurca fara agitatia marilor orase. Sa simta pulsul unei vieti linistite intr-un colt de rai . Si au inceput sa se gospodareasca, veti gasi pe blogul lor multe poze cu evolutia lor pana acum – mi-a placut tare mult biroul lor reconditionat.

Observ ca din ce in ce mai mult tendinta este de a te retrage cat mai departe de oras. La liniste. Se pare ca toata lumea cauta liniste. Unii sunt de acord cu “exilatul” asta de buna voie undeva la tara, altii spun ca e doar un moft . O noua fita printre cei care au mai multa stabilitate materiala, sau cei care sunt din fire artisti , sau care pur si simplu s-au saturat de nebunia orasului. Eu spun ca e o mare provocare sa faci pasul asta. Chiar daca e doar pentru o perioada mai scurta.  Si stau si ma intreb : oare as rezista sa traiesc undeva departe ? Intr-un satuc unde nu exista gaze, internet si canalizare si alte conditii de bun simt.  Cred ca din astea lipsa internetului m-ar rupe cel mai mult de lume . Ca fara celelalte ne mai descurcam, facem o fosa, ne incalzim cu lemne la soba si facem o minunatie de dus afara in spatele casei :mrgreen:  Imi imaginez mereu ca mi-as face o curticica plina de flori, in spate as avea o gradina cu legume si livada cu pomi fructiferi cat cuprinde. Si asta ar fi doar inceputul.

Dar inca nu sunt sigura ca as putea sa ma rup asa de lume , poate cand oi fi mai batrana , sa vina nepotii in vizita la mine si eu sa ii primesc cu o portie proaspata de zmeura 😀

comunicare, de-ale mele, timpul

Schimbari

Acum 3 ani in aceeasi zi eram tot marmota – ” Sunt marmota si nu ma tratez ” .  Stateam in Brancoveanu si ma gandeam ce sa mai mut prin casa si cum sa fac sa schimb feng-shui-ul din camera. Nici prin gand nu imi trecea ca peste 3 ani voi sta la casa si pe deasupra ma voi muta cu dl.marmot. Deh in trei ani se intampla multe si bune si rele. Lucram pentru un om , hai sa ii zicem pretentios. Imi fura tot timpul liber jobul ala. De dormit 7 ore nici nu se punea problema. Ajungeam pe la 10-11 acasa   si mai trebuia sa ma gandesc la tinuta de a doua zi. Nicio sansa: adormeam de cele mai multe ori imbracata si ma trezeam dimineata buimaca. Cu toate astea o perioada a fost bine, le aveam pe fete. Ne plangeam una la alta, ne adunam in bucatarie si povesteam vrute si nevrute la un pahar de vin alb sau rosu , dupa caz. Era inca senzatia aceea de libertate, de : I can take over the world ! Stateam in chirie, eram independente si eram dive 😆 Si a fost asa 1 an , cu bune si rele, cu certuri si impacari frumoase si iar certuri.  Am plecat din acel apartament cu un gust amar, dezamagita si trista pe o parte , dar fericita pe cealalta parte. Nu le poti avea pe toate, nu ?

Acum , am un alt job, mult mai ok decat celalalt. Sunt mai linistita, nu mai stau in chirie si pe langa am si o buburuza care ma ajuta sa ma deplasez prin jungla . Nu mai mut mobila prin camera, acum stau sa ma gandesc la casuta mea de vis , la curtea cu flori si gazon verde si la dormitorul ala cosy din mansarda. Nu mai visez la lucruri imposibile, le fac posibile . Inca am sentimentul : I can take over the world! dar am invatat intre timp sa fac asta in maniera mea. Sa personalizez modalitatea, pentru ca la urma urmei doar asa poti reusi.  Sa am rabdare si sa lupt in continuare pentru ce imi doresc .

Asa sunt toamna, melancolica …

(o fi de vina faptul ca in uichend ma duc la mama acasa ? )

de-ale mele, masinuta, timpul

Vine o zi..

…cand trebuie sa faci mai multe schimbari in viata ta. Am stat si am analizat de unde am pornit si unde sunt acum. Am batut ceva drum si am avut ceva experiente interesante pana acum. Am ales sa plec departe de ai mei, pentru a ma descoperi, pentru a vedea cum functionez fara ei. Si m-am descurcat, zic eu bine. Am invatat sa gatesc, sa am grija de mine singura , sa fiu mai puternica si sa nu las pe nimeni sa ma doboare. Au trecut 6 ani de atunci. A fost si greu, dar in drumul meu am descoperit tot felul de oameni de la care am avut ce invata. Au intrat in viata mea oameni frumosi, oameni buni, dar si oameni rai. Unii au ramas , altii au plecat. Cei care au plecat au lasat un gol in urma, dar cred ca asa a fost sa fie. Acum dupa atata timp, stau si ma intreb: oare am realizat destule pana la frageda mea varsta? Poate da, poate nu, cert este ca sunt fericita. Sigur sunt cateva detalii care imi umbresc uneori fericirea, dar lucrez si la asta. Acum ceva timp , nu imi imaginam ca o sa reusesc sa am o masinuta. Parea un vis indepartat, insa s-a implinit. Nu credeam ca voi ajunge unde sunt in relatia cu dl Marmot si uite ca lucrurile sunt din ce in ce mai bune. Din punct de vedere profesional sunt intr-un loc bun, e perfect pentru mine in momentul asta. Deci pe multe planuri, merge foarte bine, insa din cand in cand mai trebuie sa facem si schimbari. Acum trebuie umblat la capitolul stilul de mancare. Mi-ar placea sa ma pot trezi dimineata, sa iau micul dejun linistita, sa imi beau cafeluta afara ( ca doar e cald acum) si sa pornesc zambareata la munca. Sa imi fac un program de care sa ma tin, sa imi schimb obiceiul prost de a manca pe fuga.Uite de aia m-am ingrasat, muuult. M-am uitat la niste poze din 2008 si am simtit ca pica cerul pe mine. Eram atat de slabaaa. Si cand ma gandesc la momentul acela, ma consideram plinuta 😆 E clar trebuie sa slabesc. Si nu 2-3 kg, nu, nu. Ar fi prea frumos. Ar trebui cam vreo 10 kg asa ca sa ma simt eu bine. Vreau sa fac asta pentru mine , pentru sanatatea mea. Acum sa nu va ganditi ca sunt o balenuta, dar nici trasa prin inel nu sunt :mrgreen: Si ca sa vedeti ca vreau sa schimb ceva, in seara asta deja mi-am facut 2 sandvisuri pentru maine dimineata. Si 2 pentru dl.Marmot, ca si el are probleme la capitolul micul dejun.

La capitolul schimbari, trebuie sa regandesc activitatile de dupa munca. Trebuie sa recunosc, m-am cam ingropat in casa. Munca-acasa si tot asa. Din cand in cand mai alternam cu o mica intalnire cu fetele. Asa ca saptamanal mi-ar placea sa am o iesire cu fetele, sa chicotim asa cum stim noi si sa bem o limonada racoritoare. Apoi, il bag pe dl.Marmot in sesiune de bicicleta. Tot a muncit el sa imi faca bicicleta, asa ca de ce sa nu profitam ca avem asa aproape parcul. Si ca sa fie completa treaba, terenul de tenis e la 10 min de mers de noi. Ce sa mai , sunt intinse pe tava activitatile sportive. Mai pe scurt, am devenit cam sedentari si trebuie sa schimbam asta.

Trebuie sa imi fac un program de lucrat la traduceri. Mi-am iesit din mana grav si nu imi place. Stiu am mai spus, dar iar exemplul Ninei si scriu totul deschis, poate , poate de rusine m-oi apuca. Nu de alta, dar atunci cand oi avea si un copil , nu cred ca voi mai avea la fel de mult timp. Si sa fim seriosi, eu la 5 fix am iesit pe poarta firmei, nu exista  ore suplimentare la mine. Deci, le am pe toate. Numai vointa sa am.

Si ca sa fie treaba si mai reala , ma angajez sa scriu peste fix 2 luni despre cum au decurs schimbarile. Suntem in 23 aprilie, asta inseamna ca daca pe 23 iunie nu scriu nimic, sa imi fie rusine :mrgreen:

Cand a fost ultima data cand ati schimbat ceva la stilul de viata ?

Uncategorized

Sunt marmota si nu ma tratez

Ma stiti, sunt marmota voastra simpatica. Modesta din fire si nebunatica in nestire, am nevoie de o schimbare mereu si de cele mai multe ori schimbarile astea le fac la capitolul casuta. Ma mut foarte des, de la an la an eu stau intr-un cartier nou, dar nu asta e problema problematica , ci obiceiul meu de a muta mobila prin casa.

Ma apuc  noaptea sa mut eu dulapul ala din colt ca nu imi mai place cum sta acolo. Sau sa mut masuta mai pe stanga si fotoliul sa il pun in stil feng-shui, pentru ca imi da mie o stare de mai bine.  Cand inca eram acasa, sub acoperisul parintesc si imi imparteam camera umila cu al meu fratior, nu prea aveam eu loc de desfasurare in activitatile astea nebunesti de schimbari de ambient. Insa cand prindeam momentul, si asta se intampla de obicei cand ai mei se duceau la tara si eu ramaneam singura pe acasa, ma apucam si mai schimbam locul canapelei din sufragerie ( aka livingul 😛 ) , mai faceam cate un aranjament floral prin bucatarie, mutam dulapurile din balcon si faceam eu niste combinatii de cand venea mama inapoi acasa nu mai gasea nimic.. Ce sa mai, munca serioasa .Si cu toate astea, mama marmota era destul de incantata de noile schimbari. Acelasi lucru se intampla la casa de la curte. In mansarda mea de care va tot povesteam cred ca am schimbat de atatea ori aranjamentul, incat ai mei nici nu se mai chinuiau sa urce sa vada noua fata , deja se multumeau daca le aratam o poza. E greu sa ai un copil asa ca mine, dar multumesc lui Dumnezeu ca m-au lasat sa imi cultiv creativitatea 😀  Si daca ai mei dragi parinti nu mai erau publicul tinta pentru operele mele de arta, aveam unde sa ma duc . Tin minte ca munceam o zi intreaga la mansarda aia, faceam curatenie, schimbam covoare, mergeam pe camp sa iau papura si stuf ( vazusem eu prin nu stiu ce revista ca da bine ) strangeam flori de camp si imi faceam o vaza de toata frumusetea . Daca era toamna, schimbam si adunam frunze uscate, puneam nuci in cosulete, dumitrite in vaza si tot asa. Pe masura ce munceam la camaruta aia imi veneau tot mai multe idei si cred ca intr-o zi schimbam decorul de vreo 3 ori pana ajungeam la ceea ce voiam. Seara dupa ce terminam treaba chemam ‘publicul’ sa-si dea cu parerea si apoi ma relaxam ascultand muzica si privind mandra la ce iesise din mainile mele.

Acum e grav. In apartamentul in care m-am mutat nu mai pot face schimbari. Cel putin nu in camera mea. De ce ? Cu liniuta de la capat :

  • pentru ca am ditamai patul kingsize si sa il pun in alta pozitie nu am cum, eventual daca il atarn si il fac suspendat poate asa mai castig si eu un pic de spatiu,
  • pentru ca sifonierul este imens si ocupa foarte mult loc ,
  • pentru ca mi s-a promis bataie daca mai mut mobila prin casa 😀

Situatia nu e chiar asa de grava, mai pot face cateva mici schimbari, cum ar fi sa mut noptiera in partea stanga a patului din cand in cand, sa mai dau comoda vreo 10 cm mai in spate si cam atat  😆  Ma gandesc serios sa imi atarn deasupra patului o perdeluta sa fac un fel de baldachin, ca deh am nevoie de schimbari care sa ma loveasca asa cand intru in camera. Ahhh si uitasem de balcon, acolo ma mai pot desfasura pana vine frigul. Ahh, too late, a venit deja.  In bucatarie nu am ce schimba.., pe hol deja sunt aranjate frumos, acum tratez cu fetele sa imi pun un fotoliu in colt la mine in camera, dar pentru asta trebuie sa tai un pic din pat 😆 Glumesc, nu tai din pat, ci doar ii demontez una din extensii sau mai pe romaneste spus : scot scandura care il face mai lat si asa reusesc sa imi pun si fotoliulll : D Asa ca sa-mi tineti pumnii !

p.s. Daca tot am vorbit despre schimbari, ce parere aveti de noul look al casutei mele ?