accident, condus, de-ale mele, masina

Una alta si un accident

Pentru a scrie e nevoie de o stare frumoasa ( asa cum zice si Nina)  o stare cu inspiratie, asta daca vrei sa iti incanti cititorii sau daca vrei sa expui un articol care merita sa fie acolo, altfel e doar o joaca. Si poate ca a fost joaca si pentru mine la un moment dat , dar mi-am dat seama ca nu pot sa las blogul asta . Pur si simplu nu pot sa nu mai scriu aici. Chiar daca nu am trafic demn de mentionat, aici s-au adunat la un moment dat o mana de oameni simpli si frumosi. Pe unii i-am cunoscut si in viata reala, pe altii i-am lasat in mister . Cert este ca imi place lumea asta a blogurilor, cat timp nu am scris, i-am citit pe bloggerii mei preferati si m-au inspirat si m-au determinat sa continui. Cel putin pentru moment.

De cand nu am mai scris, s-au intamplat destul de multe. Usor , usor voi dezvalui 2 vesti tare frumoase si neasteptate.

Pana una alta trebuie sa va spun ca saptamana trecuta am avut primul meu accident cu masina. Saraca sageata argintie a primit o lovitura destul de puternica si daca nu aveam centura, clar dadeam cu nasucul in volan . Din fericire, accidentul nu a fost cu victime, nenea pe care l-am lovit a fost foarte ok si daca ma asteptam sa ma bata , a venit cu ideea de a face amiabila. Si eu m-am bucurat tare , tare pentru ca am fost vinovata si un drum la politie nu ar fi fost benefic pentru nimeni, mai ales pentru mine. Va zic sincer, nu stiu de unde a venit, dar cert este ca nu l-am vazut si am intrat in el . Si cu ocazia asta va dau cateva informatii de ceea ce trebuie facut in cazul asta. Se completeaza acel formular de constatare amiabila ( se elibereaza de catre agentiile asiguratoare ) – link aici.  Se completeaza o singura data, are 2 exemplare si e autocopiativ. Atentie mare la datele completate si la schita pe care o faceti , conteaza foarte mult in momentul in care mergeti la asigurator. Noi nu l-am avut pe cel original, am avut ceva descarcat de pe net , dar cand ne-am dus la asigurator am completat acolo . Pasul urmator este sa sunati la asigurator , daca sunteti de vina, il sunati pe al dvs., daca e cealalta persoana de vina la cine are el. In cazul meu a fost Uniqa. Am sunat , am facut programare pentru deschidere dosar de daune si din nefericire pentru psihicul meu, abia ieri am fost la constatare. Am fost uimita cat de repede a mers treaba. Am avut la 12:30 programare si nu am asteptat nicio secunda in plus. Se completeaza acolo o declaratie ( e in genul celei de la politie) , dupa care merge dl. care se ocupa de dosar si face poze la masini, te pune sa asezi masinile exact asa cum s-a intamplat la accident. Se evalueaza daunele , dupa care treaba-i gata. Cel putin la mine a fost, nu stiu cat l-a mai tinut pe celalalt domn acolo. Am scapat repede, cu toate ca reparatiile le voi face pe banii mei . Dar asta e, am gresit, suport consecintele. A fost o saptamana nebuna , dar am reusit sa scap si de asta, masinuta va fi probabil gata pana sambata , ma voi bucura de momentele in calitate de pieton.

Si fiindca am zis ca usor, usor voi dezvalui 2 vesti , stati pe aproape, revin cat mai repede!

Advertisements
adunate, citit, comunicare

O hartie si-un condei

Stau si ma uit la hartia goala. Am pixul cel frumos in mana, am stat aproape 2 ore sa-l aleg . Cafeaua cu lapte e pregatita, mirosul ei imi invaluie simturile si lumina zilei de duminica e perfecta pentru o scriere relaxata. Numai o mica problema, nu stiu ce sa aleg din multitudinea de idei nerabdatoare sa iasa la suprafata. Nu le pot lasa sa iasa asa neslefuite, trebuie gandite, aranjate in pagina, totul trebuie sa aiba o logica, altfel cum poti colora o pagina , 2 , chiar si 3 cu povestiri din adancul inimii? De cele mai multe ori cand imi vine inspiratia pentru o postare noua sunt pe drum sau nu am cum sa imi notez cateva din idei. Si apoi uit. Am observat ca am inceput sa uit din ce in ce in ce mai mult. Daca ma intrebi ce am mancat zilele trecute la micul dejun, imi va lua ceva timp sa imi amintesc. Asta ma ingrijoreaza. Cauza e agitatia in care ma zbat zi de zi, cea din creierasul meu nebun care lucreaza zi de zi intr-un ritm ametitor. Daca in capul meu ar fi un dressing cu multe sertarase, nu stiu daca as apuca sa le deschid pe toate intr-o zi.

Si ma intorc la hartia mea goala, care e de fapt un nou articol si imi dau seama ca imi e dor sa scriu de mana , sa tai cu pixul si sa rescriu la final pe o pagina curata. Erau vremuri in care scriam de placere tot ce imi trecea prin cap si peste ani reciteam. Scrisul ma elibereaza, ma destreseaza si daca mai apar si oameni dragi care imi comenteaza articolele mi se umple inima de bucurie. Tresar cand primesc mail pe telefon si vad ca cineva a citit intr-adevar ce am scris eu. Am fost o persoana timida si inca sunt, cand vine vorba de public showing, writing ,etc.  Si apoi ma intorc la gandurile mele si imi dau seama ca vreau mai mult de la mine, vreau mai mult de la scrisul meu , trebuie doar sa ma ambitionez si sa muncesc mai mult. Sa dau cu adevarat atentie acestui hobby care m-a ajutat foarte mult. Sa pun pasiune mai multa, pentru ca de cele mai multe ori fac totul in graba si nu imi dau seama cat de mult dauneaza scrisului. Si daca nu ma pricep chiar deloc, atunci trec la altceva, ma reinventez 🙂 It should be that easy..

Sa aveti un inceput de saptamana minunat!

p.s. ma duc sa fac planuri de a cuceri lumea :mrgreen:

 

 

 

de-ale mele

Primul meu comentator

Am furat leapsa de la Grapefruits , care ne-a povestit dspre primul ei comentator. Trebuie sa spun ca toata nebunia asta cu blogul a pornit de la Dono. Am inceput sa il citesc pe Dono si am cunoscut acolo cativa super oameni. Oarecum la indemnul lor ( de vina a fost Ada -mami pe care am adoptat-o si Croco suri )   , am zis sa imi fac si eu un blog numai al meu . Si uite asa am inceput. Am scris un post, doua , trei , chiar 7 cred ca au fost si am asteptat sa vad daca starnesc vreo reactie. Nimic! Deja eram dezamagita.. nu intelegeam de ce nu imi scrie nimeni. Si primul comment a venit de la Virgil – pe atunci colega mea de apartament, la postul asta .Ce sa mai ? Comentariul a fost pe masura asteptarilor 😆

Si uite asa au urmat si alte postari presarate cu destule comentarii si de la oameni pe care nu ii cunoasteam si de la prieteni si nici nu mi-am dat seama cand au trecut 2 ani  si.  La un moment dat am facut o pauza si ma simteam destul de ciudat, parca lipsea ceva. Mi-am revenit si usor usor stiu ca o sa mai vina cititori la mine. Sunt ei ascunsi, dar poate reusesc sa ii scot la iveala 😛

Leapsa o dau mai departe la Lilly, ea a fost prima care mi-a comentat dupa pauza mea lunga si m-a facut si merg mai departe si pentru asta ii multumesc.

Uncategorized

Am revenit!

Ma intorc dupa o perioada mare in care nu am prea simtit nevoia sa scriu. Am citit bloguri, am fost atenta la twitteristi, insa cand deschideam pagina sa scriu ceva nou, ma blocam. Nu pot spune ca e un blocaj de scriitor, nu e cazul. Nu ma cred mare scriitoare. Ce am scris aici, a fost exact ce mi-a venit pe moment, ce era in sufletul meu la momentul respectiv. M-am gandit sa revin pentru ca mi-am dat seama ca imi place sa fiu in legatura cu online-ul. Imi placea tare mult perioada in care abia asteptam sa deschid blogul si sa mai vad un nou comentariu sau abia asteptam sa mai publice cei dragi cate un articol interesant.
Asa ca, incerc de azi inainte sa ma adun si sa scriu la fel cum o faceam inainte. Marmotica mai are multe de spus, interesante pentru unii, poate pentru altii nu, dar important e ca vreau sa fiu pe aici. Voi reveni sa va spun ce am mai facut vara asta.
Pana atunci, sper ca isi mai arunca cineva cate-un ochi pe aici.
P.S. sper sa nu ma dezamagesc

de-ale mele

Scrisul

Stau cu pagina de WordPress deschisa, pregatita pentru un nou post. O am deschisa de azi dimineata si de fiecare data cand ma uit la ea, parca nu imi vine sa scriu. Poate nu e stilul meu sa scriu pe blog, poate pana acum a fost doar o chinuiala, sau poate nu.

De mica mi-a placut foarte mult sa scriu. Scriam pe foi, pe coperti, pe caiete de matematica, pe foi de desen pe ce apucam. Imi placea sa scriu despre ce am facut in ziua respectiva si ce as fi vrut sa mai fac., despre mamica si bunica mea. Ma linisteam cand vedeam povestea mea negru pe alb. Recitesc si acum unele dintre ele ( alea pe care le mai am ) si ma amuza ce gandire nebuna aveam( ce-i drept inca am ).  Mi-am luat un jurnal , vi l-am aratat si voua si am scris doar 3 pagini in el. Nu ma mai atrage, sau poate nu mai simt nevoia sa ma eliberez prin scris, sau poate nu mai am timp.

Simt ca am atatea de spus si nu stiu in ce forma sa le spun. Cand am inspiratie, nu am timp sa scriu, cand am timp s-a dus si inspiratia… Of, of, mai mai..

Uncategorized

Si premiul vine catre…. Marmoticaaaa

Am un premiu de la Ada. M-a rasplatit se pare pentru scriitura mea corecta si tare ma bucur pentru asta, sunt mandra de mine. Am avut o perioada in care scriam foarte mult cu litera “k” in loc de “ca” sau foloseam diverse prescurtari care nu erau chiar in regula. M-am corectat in timp si chiar daca conversez cu cineva pe YM , fac tot posibilul sa scriu corect toate cuvintele, sa nu mai folosesc prescurtari si a.s.m.d.  Si ca tot e vorba de scris corect, imi aduc aminte de o intamplare destul de amuzanta. Cunoscusem un tip dragut prin anul 1 din facultate si dupa ce am iesit de cateva ori cu el, a venit si vremea de schimbat mesaje din alea in miez de noapte . Primesc la un moment dat un mesaj de la mister in care am reperat dintr-un foc 3 greseli gramaticale, mai exact cratime puse in locurile nepotrivite sau cratime inexistente 😆 Dezastru!!! Am zis poate ca totusi s-a grabit omul, nu o fi vazut , am zis sa ii mai dau o sansa. Nu a fost sa fie pentru ca urmatoarele mesaje au fost la fel de gresite. Parca imi zgaria retina, mi se zbatea un ochi , vena imi pulsa si nu puteam trece peste un detaliu de genul . Cred ca mi-a ramas inca din scoala primara de la doamna Radu , invatatoarea mea . De atunci , marmotica stie bine sa scrie cu cratima, stie sa scrie gramatical corect si daca se intampla sa mai greseasca uneori, sa-i fie cu iertare :green:

Fiecare Scriitor Superior trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali. Si bineinteles ca sunt mai mult decat 5, daaaar premiul merge la toti cei care scriu corect si care nu considera lucrul asta o pierdere de timp. Asa ca Virgil , Flufurash, Erminusa, Morena , luati za prize. Speech! Speech! Speech!

Mai erau cateva reguli, dar cum eu adorm in curand , am mentionat-o pe cea de sus 😀

V-am pupacit,

marmotica