de-ale mele

Scurte de miercuri

  • Am aflat ( traducere libera : stiam) ca am un dl marmot romantic nene. M-a asteptat el cumintel cu flori si bombonele Milka ( daca aducea altceva i le dadeam in cap 😆 ) . Noi nu sarbatorim Vali’s Day, nu am dat importanta acestei zile, dar se pare ca al meu a zis sa fie si el in tendinte. Surpriza a fost tare draguta.
  • am dat la zapada aseara si la 8 jum am adormit ca valiza in gara
  • vreau sa citesc in limba engleza cat mai mult, asa ca daca aveti recomandari, shoot!
  • mult respect si felicitari celor care au initiativa : Nina si restul gastii 
  • am inchis tv-ul pe la 3 jum si am incercat sa adorm, era atata liniste, dooamne.
  • imi doresc sa se mai topeasca din zapada sa pot ajunge la mama acasa in Ua’cab, cred ca e o priveliste tare frumoasa.
  • nu am mai luat masina de o saptamana la munca, sunt iar cu metroul, dar nu-i bai eu tot o curat si ii fac loc in parcare 🙂
  • astazi ma simt mai odihnita, nu stiu de ce , am dormit destul de putin
  • sunt fericita ca a iesit soarele si poate ajungem sa ii dezapezim si masina unui prieten astazi.

Va doresc o zi frumoasa, insorita si fara evenimente in trafic!

Uncategorized

Zi superba

De mult timp imi doream o zi asa frumoasa ca asta . Voiam sa fie insorit, sa fie mai caldut ca sa ma pot plimba apoi pe stradute si sa zambesc ca un copil lipsit de griji. Si iata ca mi s-a implinit dorinta si cu atat mai mult sunt fericita pentru ca s-a intamplat asta de ziua mea. Ca in fiecare an primesc telefoane destul de multe, dar primesc si telefoane surpriza si lucrul asta ma face sa ma simt si mai fericita.

Am fost atat de emotionata astazi cum nu am mai fost de ani de zile, m-am fastacit ca un copilas la telefon si mai mai sa ma impiedic pe aici pe la birou de atatea iemotii!

Tin sa multumesc din tot sufletul oamenilor care m-au sunat, care mi-au scris. M-ati facut sa ma simt iubita ! Va imbratisez si va pup !

Ciocolata in staniol n-am unde sa va dau, stiti voi ca au scos astia de pe piata staniolul, daaaaar va pot invita la o cupa de sampanie virtuala si va pun si o muzicuta.

E vineri , e frumos afara ( normal ca asta s-a intamplat pentru ca m-am nascut eu 😛 ) si vine weekenduuul !

p.s. Sa nu uitati sa zambiti !

Semnat,

MArmotica voastra 😛

p.p.s. Era cat pe ce sa uit muzicuta :mrgreen:

 

 

Uncategorized

Si m-am intors!

Pentru cateva zile m-am rupt de toata agitatia din jurul meu. Am pornit spre casuta mea din povesti , am dus ursii pe capota si am ajuns la locul cu pricina. De cum am intrat pe poarta un sentiment de liniste m-a cuprins. Mirosul trandafirilor m-a ametit, iarba proaspat taiata m-a inviorat si copacii mi-au dat umbra de care am avut nevoie in zilele calduroase.

Nici 10 min nu au trecut si a aparut nepotica mea, Raisa care tipa inca de la poarta: Naaanaaa! ( asa ii spune mamei mele) . Cand m-a vazut, s-a oprit, s-a uitat la mine si nu stia ce sa faca. Nu ma recunoastea, ultima data cand m-a vazut avea abia 1 an. Dar cand a vazut ca am bomboane deja eram cea mai buna prietena a ei.  Si asa a urmat o ora de dat in leagan cu ea. Mie deja mi-era rau,  ameteam dar ea nu voia sa coboare.Si uite asa am stat si am tipat impreuna in continuu : Utaaaa!! si toate vocalele alfabetului romanesc. Apoi am alergat prin curte de am innebunit. Am facut avionul cu ea, am tipat , am dansat. Ce sa mai, a fost minunat. E frumos cum uiti de multe cand stai in preajma unui copil. Toate grijile parca dispar si lumea e mai linistita. Bine, oarecum linistita ca la ce tipete se auzeau din curtea noastra,ehee. A urmat o seara amuzanta, am stat cu totii in jurul focului de la cuptor si am mancat cartofi pe plita. Doamne ce dor imi era sa mananc acei minunati cartofi copti pe plita. Si povestile ce ne tinut pana la 2 noaptea au fost numai bune pentru atmosfera.

A doua zi era deja de treaba. De dimineata m-am trezit, am mancat afara sub umbra visinilor, am baut cafeluta si apoi la munca. Curatenie in curte,  adunat de visine,  alergat dupa puii care ii mancau rasadurile mamei mele si multe altele. Mai pe seara am sarbatorit-o pe aia mica. A implinit 2 anisori si am vrut sa ii fac un tort din piscoturi. Aveam de toate, pana s-a gandit domnul lapte sa se faca branza. Offf, ce era de facut? Nimic. Nu mai aveam de unde sa iau lapte la ora aia, asa ca am improvizat. Piscoturi cu pepene rosu. Ahhh, un deliciu. 😀 Voie buna, rasete, curtea era plina de viata. Duminica a fost zi de relaxare, de plimbari prin padure si de adunat de nuci. Ca deh, mama marmota voia sa faca dulceata de nuci. Si am pornit cu tata in drumetie, am luat masina si ne-am dus sa cautam nuci. Nu in curte la noi, ci la altii. Stiti voi vorba aia, la vecinu e mai bun 😆 N-am gasit nuci, in schimb am gasit ciuperci pe care le-am facut tot pe plita. Timpul a trecut foarte repede, nici nu am simtit cum deja era duminica seara si parca nu voiam sa ma despart inca de casuta mea din povesti, asa ca am hotarat sa mai stau pana marti. Luni am ramas la curte doar eu cu mama marmota si am trebaluit toata ziulica. Am curatat trandafirii, am strans de prin curte, am incercat sa fiu Jane cu salcia dar nu mi-a iesit. Drept pedeapsa ca am chinuit salcia mama a pus furtunul pe mine si m-a fugarit prin toata curtea. M-am uscat repede la soare, si m-am si ars. Probabil ca salcia m-a blestemat, sau m-a njurat mama. Una din doua. Sau nici una. Si a venit momentul in care trebuia sa imi fac bagajul sa plec. Ah ce moment! Mi-am luat la revedere de la salcie, mi-am cerut iertare, m-am jucat cu cainii, am salutat gainile si am furat in trandafir sa imi ramana mireasma curtii in simturi. Si am pornit la drum dupa ce am strans pe toata lumea in brate. Aia mica deja incepea sa planga. Dar nu puteam sa o iau cu mine, si am plecat intr-un final. Pe la jumatatea drumului spre casa ( cealalta casa, apartamentul ) imi aduc aminte ca am uitat geanta cu portmoneul, banii, actele in casa de la tara. Uooof! Reactia tatalui marmota : ” Ametita ce esti, parca ai 3 ani!” Reactia mamei marmota: ” Da, las-o mai in pace, a uitat, asta e . Ne intoarcem. ”  Si ne-am intors. Si mi-am mai luat ramas bun de la caini inca o data.

Si uite asa s-au terminat zilele mele linistite. Am pornit spre orasul gri. Mi-am pus castile in urechi si mi-am luat cartea in mana. Am citit pana cand mi-am dat seama ca sunt aproape singura in compartiment 😛  Si am revenit aproape la normal, departe de casa, departe de salcie, de caini, de parintii mei.

Mai jos va las cateva fotopoze si bine v-am regasit!

Semnat,

Marmota

Uncategorized

Ploaie de vara

Eram doar un copil cand striga mama dupa mine sa intru in casa.. “O sa racesti! imi spunea mereu.” Dar pentru mine nu conta asta, era o fericire sa alerg prin ploaia calda de vara si sa ma joc in baltile din fata blocului. Toti oamenii fugeau sa se adaposteasca, numai eu alergam ca un copil nebun si radeam intruna. Era cea mai mare placere pentru mine, mai ales daca se intampla dupa o zi torida de vara… Intram apoi in casa uda leoarca si bineinteles ca nu scapam de cearta. “Daca ai sa racesti, sa nu te aud ca te plangi! ” Si plecam capul trista , ma duceam spasita in baie sa ma schimb si apoi ca si cum as fi facut un lucru foarte rau, stateam in camera si citeam. Ajungea tata acasa si era uimit cum de sunt eu asa cuminte. Minune mare, fata noastra sta cuminte in camera. Oricum nu dura mult sentimentul de vinovatie. Eram un copil , traiam cu maxima intensitate toata momentele de care aveam parte.
Timpul a trecut si fata s-a facut mai mare..a devenit marmota si a plecat pe plaiuri necunoscute.. Dar sentimentul acela de a alerga prin ploaie a ramas mereu in sufletul meu. E un sentiment de eliberare, de nebunie temporara, pe care puteam sa mi-l permit oricand. Imi aduc aminte intr-o seara, eram la niste prieteni si stateam la povesti. Incepuse sa ploua destul de tare si ne-a trecut prin cap sa iesim sa alergam . Imaginati-va 3 fete in costume de baie, cum alergau noaptea prin ploaie in jurul blocului si radeau mai ceva ca niste iele intr-un joc nebunesc..
Momente frumoase am avut.. De ce mi-am adus aminte de toate astea? Pentru ca in timp ce scriu aceste randuri afara ploua. Dar nu e nici frig, nici cald, e perfect. Miroase a tei, a ploaie proaspata de vara.. Insa de data asta nu am mai iesit sa alerg. Mi-am luat umbrela si am iesit somnoroasa sa imi iau cafea. Am zambit usor cand am iesit din bloc, insa mi-am continuat drumul pana la magazin. M-am intors, am facut cafeaua, am mancat si atat. Nu alergare, nu tipete de bucurie, ci mai degraba tristete sau chiar somnolenta de la vremea asta. Marmota a imbatranit, sau poate e de vina locul, poate sunt eu de vina ca nu ma mai las purtata de val…
Pacat..ar trebui sa ma duc sa imi iau revansa fata de ploaie..sa o las sa imi ude crestetul ..sa ma intorc in casa uda leoarca , dar zambitoare. Si apoi sa racesc :)))

Uncategorized

Amintiri frumoase

O zi placuta de duminica..

Soare bland, cer albastru si un lac numai bun de scaldat..

Gunoieri simpatici , catei cuminti (Nero ) si mai putini cuminti ( Cipy ) ..

Parinti jos palaria si o mosie tinuta departe de soseaua aglomerata..

Gratar, salate, dulciuri si multe altele..

Pescuiala de fishy-fishy ( cum zice Simona ) si capturi mai ceva ca la un campionat..

Zambete, rasete si muuulta voie buna..

Toate astea si multe altele au facut parte din gunoiereala de mai care s-a petrecut pe mosia Adei, unde ne-am simtit tare bine si unde am vrea sa mai mergem , daca ne mai primeste bineinteles. De data asta am vrut sa descriu in cateva cuvinte intalnirea cu ai mei gunoieri, restul s-a vazut duminica prin zambetul meu de marmotica ..

P.S. Poze si o povesteala mai detaliata gasiti la Ada .

P.P.S. Cantecelul meu de azi :

Uncategorized

Franturi de trairi ..zi de luni

O melodie care merge perfect cu starea mea de spirit .. O bucatarie intunecoasa, mirosul de cafea ma invaluie, fumul de tigara imi trece prin fata si lumina laptopului ma trezeste din cand in cand la realitate. In ritmul celor de la The Verve imi petrec duminica relaxandu-ma, fara sa ma gandesc ca maine voi merge din nou la munca.  Sunetul ploii ma linisteste dar in acelasi timp ma face sa devin melancolica. Am fost nascuta toamna , anotimpul cel trist , anotimpul in care toate incep sa moara .. Insa cu toate astea sunt o fire zambareata, asa cum in momentul in care scriu aceste randuri mai trag cate un zambet strengaresc, unul de copil fara griji , fara probleme, fara stres.

Si ma las purtata de sunetul melodiei, de fosnetul frunzelor verzi si citesc linistita ..

Cam asa a fost ziua mea de duminica, adica jumatatea wikendului trecut. Azi incep ziua cu forte proaspete ( dupa 3 ore de somn ) . Ochisori mici, vant in fata, aglomeratie , fuga , miros de cafea , birou. Ahhh, salvata de cafea 😀 Asa mai da , pot incepe ziua de luni numai bine ca mai incolo sa ma pot tranti in pat pentru 10 minute si sa apoi sa ma apuc de alte treburi. Am cam tras chiulul in ultimul timp de la casuta mea marmoteasca dar imi revin eu usor usor. Vineri seara a fost gunoiereala de aprilie la care din pacate nu am putut sa ajung ( motive personale ) insa pentru cateva momente in timp ce vorbeam cu Ada si Croco la telefon am simtit ca sunt acolo. V-am simtit lipsa gunoieri dragi, insa va multumesc ca m-ati inteles . Am avut ocazia sa fiu uimita cum nu s-a mai intamplat de mult timp.  Cum de s-a ajuns la asta ? Pai iei una bucata blog cu una bucata scriitor excelent, apoi vin oamenii, pun de intalneli si cand nici nu iti dai seama se ajunge la a patra gunoiereala. E un lucru frumos care mai rar se intampla si e un lucru de care avem nevoie in zilele gri din viata noastra.

Sambata, zi relaxanta. Stat in pat, lenevit, vazut 2 filme bune : Curiosu’ caz a lu nenea Benjamin si Vicky cu Cristina la Barcelona . O zi cum n-am mai avut de foarte mult timp, in care am avut ocazia sa ma odihnesc cu adevarat,aveam nevoie de o pauza.. Liniste,zambet, soare, caldura..

Muzica, luni , inceput de saptamana , cafea ( deja ati vazut ca fara cafea nu pot trai 😛 ) birou, munca , soare= marmota zambareata.

Semnat,

Marmota asta mica cu ochisori negri

Uncategorized

Titlu: un weekend

Am chiulit pana azi,m-au tras de urechi oamenii ca nu mai dam pagina,insa marmota asta nu a avut pic de inspiratie.NU ca acum daca m-am apucat sa scriu as avea vreun strop.Insa am zis domle hai sa incerc,poate poate o iesi ceva.

Hmmm,despre ce sa scriu? Pai hai sa vedem ce am facut de vineri pana acum.Seara de 3 aprilie s-a defasurat intr-un cadru amuzant,am iesit cu fetele la promenada.O seara placuta de vineri,vin rosu la carafa,rasete,bancuri si apoi un drum anevoios pana la Unirii 😀

Sambata a fost altfel.Ne propusesem noi sa ne trezim devreme,pe la 9. Hmm, nici o sansa la ce somnoroase suntem.Mai ales eu,nu ai nici o sansa sa ma ridici din pat in weekend inainte de 10 😀 Am reusit in cele din urma sa ma trezesc,am baut o cafea si imbiata de soarele puternic de afara am pornit la drum prin oras,la cumparaturi.Nu pentru mine.La mine inca e criza pana la anul.Cel putin in departamentul vestimentatie.Am dat startul zilei mancand la FruFru un mic local de langa Intercontinental.Au oamenii aia niste mancaruri,mmm,una si una.M-au prostit sa mananc si supa de rosii.Sa facem lumina.Eu nu mananc supa de rosii,nu-mi place de nici o culoare,insa asta de la ei avea o aroma si un gust de innebuneai.Sa nu mai zic de pastele carbonara,care parca erau de pe alta lume.Sunt o pofticioasa si se stie:D Dupa ce ne-am pus burticile la cale am pornit in marea aventura a cumparaturilor.Nu sunt fan al shuopingului insa ziua asta insorita si atmosfera din oras ma faceau sa nu mai vreau acasa.Am incununat succesul mai apoi cu o limonada Space ( nu e o limonada oarecare,are de toate si e minunata).Unde? Pai in Centrul Vechi,unde pe toata strada erau intinsele mesele.Era plin de oameni,forfota.Aveai impresia ca si cladirile stateau la o limonada sau o bere dupa caz.DA,cred ca alea mai vechi erau la o bere.Langa noi acolo. Mai tarziu am fost la teatru,sa ne cultivam 😆 Piesa: Sado Maso Blues Bar la Teatrul Foarte Mic. O piesa interesanta,pusa foarte bine in scena.Mi-a placut totul,de la actori pana la muzica aleasa. Sa nu mai zic de faptul ca se desfasura si in afara incintei.Imaginati-va o scena cand unul dintre actori se duce peste strada si il vedem prin geam ca fuge ca nebunul sa traverseze cu un manunchi de papusi gonflabile in mana.Ce-o fi zis soferul de pe 69 nu stiu zau 😀 Amuzant,interactiv si promit ca o sa mai merg. Ne chinuiam de mult sa ajjungem si la teatru si vom mai merge si la TNB.Pe cuvant de marmota.Ne place mult :p

A doua zi nu a fost una foarte amuzanta,am participat la un eveniment mai trist,insa ziua superba a facut ca durerea creata sa se atenueze cumva.Mi-a dat niste sentimente destul de ciudate si sper din tot sufletul sa nu mai particip la asa ceva prea curand.Trei cuvinte sa descriu dimineata: negru,durere,suflete. Ma opresc din a povesti,prefer sa dau uitarii.

Asta a fost un weekend din viata marmotei.Celalalt va fi altfel,pentru ca nimic nu trebuie sa fie la fel,m-as plictisi si viata e prea scurta sa ma plictisesc.