confesiuni, de-ale mele

Aproape de final

Daca nu simti ca esti in stare 100% sa faci asta, nu te apuca. Posibil sa patesti ca mine. Incepi un program, te abtii de la diverse mancaruri si ajungi sa cazi in capcana frigiderului dupa 2 saptamani de chin. Nu infometarea controlata este cheia. Desigur daca ai un program nebun la munca si nu reusesti sa iei pranzul, macar tine cont de asta si cand ajungi acasa incearca sa mananci aceeasi portie normala de mancare. Stomacul tau iti va multumi.

Sportul ajuta, dar conteaza sa fii constant si sa nu te abati de la drum atunci cand ai inceput. Daca incerci mai multe lucruri deodata si treci prin tot felul de diete rapide, nu vei face altceva decat sa iti dai corpul peste cap. Nu sunt specialist, nu am studii de nutritionism sau de altele din domeniul asta, insa am invatat cateva lucruri despre corpul meu de cand incerc sa mananc asa cum trebuie. Repet, sunt observatii pe care le-am adunat din experienta mea. Micile sfaturi cuprinse in articolul asta pot fi luate sau nu in considerare. Nu sunt nici un guru al fitness-ului si nu ma pot apropia in momentul de fata nici cu un deget de madam Carmen Bruma ( sa recunoastem, femeia arata fenomenal), dar vreau sa imi modelez corpul frumos si sa ajung in stadiul in care sportul va fi parte din viata mea asa cum e cafeaua de dimineata.

Pe langa unele obiceiuri alimentare deprinse in ultima vreme, am invatat ca e important sa iti placa tipul de miscare pe care il faci. Degeaba ai de facut 40 de min pe banda, daca tu nu ai niciun chef. Poate o ora de zumba te ajuta mai mult. Chiar daca fizic e mai eficient sa faci un anumit tip de exercitiu, pana nu ajungi in forma fizica de care ai nevoie, mai bine incerci ceva mai usor. Imi placea sa alerg. In studentie, dadeam lejer 2 ture de lac in Parcul Tineretului si mai aveam suflu si pentru a treia. In vara cand am incercat sa fac asta, dupa 10 min de jogging a iesit sufletul din mine. Am ales sa incep cu miscare usoara. Step by step. Am mers cat mai mult pe jos, am alergat cu Mihnea prin parc si prin casa si aproape in fiecare seara calduroasa aveam jumatate de ora cu rolele. Si am inceput sa simt ca pot mai mult. Am inceput sa alerg din nou pe banda si ca sa fie treaba mai fun, mi-am pus muzica antrenanta sau m-am uitat la serialul meu preferat. Si uite asa am reusit in primele seri sa alerg 20 min fara sa ma opresc si apoi 30 min in continuu. Pentru cine nu face sport, sa alergi 30 de min fara sa te opresti e o mare realizare.

Am inteles totodata ca rezultatul bun vine cu rabdare. Am facut o mini sedinta cu mine de la bun inceput si mi-am spus asa: ce incep acum (aprilie spre sfarsit) este de durata si trebuie sa am rabdare. Am fost hotarata, organizata si a functionat. Fiecare corp e diferit si fiecare poate avea diverse dereglari. Cred ca a fost cel mai bun lucru pe care il puteam face pentru mine. Ma simt minunat!

Calatoria mea a ajuns aproape la sfarsit, dar va incepe alta – sa invat sa mananc atat cat trebuie sa ma mentin la o greutate buna pentru mine, dar sa ma si bucur de micile placeri culinare. Nu exista nicio dieta in lumea asta care sa te lase sa mananci oricat si orice vrei si sa si slabesti. Este imposibil. Important e sa gasesti varianta potrivita tie. Eu am apelat la un doctor pentru ca am trecut prin foarte multe incercari si era clar ca greseam undeva. Plus ca sunt o pofticioasa si fara dulciuri eu nu concep viata. Asa ca am gasit solutia potrivita mie.  Pasii au fost urmatorii : 

  • am constientizat ca nu ajung nicaieri cu infometarea si ca mai rau fac
  • chiar daca eliminam anumite alimente, undeva greseam.
  • m-am cantarit si la indemnele unui coleg, am sunat si mi-am facut programare la doctor. Am avut ocazia sa vad un om care a lucrat cu doamna doctor si care a reusit sa se mentina de 2 ani de zile de la terminarea programului si cred ca atunci s-a declansat ceva in mintea mea de am fost atat de hotarata. Aici trebuie sa ii multumesc din suflet colegului meu ca mi-a tot zis de prietenul lui care a reusit sa slabeasca, altfel probabil nici in ziua de azi nu as fi facut mare lucru.
  • am fost la sedinta si chiar din a doua zi mi-am zis ca nu mai vreau sa aman.

Cateva luni mai tarziu, am ajuns sa nu ma recunoasca lumea pe strada si ma simt de parca as fi renascut. Poate nu e cea mai buna alegere, poate pentru altii nu a functionat, insa un lucru stiu sigur: atitudinea pozitiva si perserverenta m-au ajutat sa spun cu mandrie ca am reusit sa slabesc aproape 20 de kg.

Concluzia: lupta pentru tine, merita! :mrgreen:

happy-life

Sursa foto: Google Images

de-ale mele, mancare, sanatate

Cantonament de slabit

Se vede treaba ca am sarit calul si am pus ceva kg pe mine. La inaltimea mea nu e de joaca, imediat se vad chiar si 2 kg, mai ales ca le pun la burtica si pe solduri, dar niciodata la posterior. Acolo nu am probleme si zau ca nu m-ar fi deranjat, dar deh asa e conformatia mea. De fiecare data cand o sun pe mama ii aduc aminte ca trebuia sa fie mai atenta la nastere, sa ma fi facut si pe mine un pui de fotomodel, sau cel putin sa ma faca mai slabuta :)) Evident ca rade de mine si ma impulsioneaza sa pun osu’ la treaba, ca doar sunt tanara. Si uite asa vazand cat de mult a slabit o prietena schimbandu-si radical stilul de viata pasiv intr-unul foarte activ , m-am ambitionat si mi-am propus sa fac ceva pentru mine. Stiu, am mai spus, dar de data asta sunt hotarata.
Bicicletele sunt pregatite, rolele stau cumintele in colt si asteapta sa fie incaltate si eu mai am de dus munca de lamurire in ceea ce priveste bautul apei , mai bine zis schimbatul sucurilor cu apa plata. Fara lamaie , ca nu fac parte din grupul manechinelor care beau apa plata cu lamaie.

Si tot ma intrebase Lilly ce activitati sportive am in plan , le voi enumera :

– urcatul si coboratul scarilor la munca – e si asta un sport , nu ?

– mersul in parc cu bicicletele direct de acasa

– plimbat cu rolele

-alergat in Tineretului si IOR ( sunt cele mai apropiate de mine)

– abdomene – era o vreme in care faceam 360 zilnic ( in serii de cate 3 cu pauza de 1 min intre si chiar functiona)

–  stat cat mai putin pe scaunul de la birou :p

p.s. ca sa ajung la greutatea ideala , trebuie sa dau jos in jur de 8-10 kg, nu-s multe , nu? Plus ca am pus pariu , daca pana la 1 ianuarie 2013 nu devin slim fit , ma las de fumat. Buna treaba…

Si asta e doar inceputul, ca la partea de mancare stau mult mai bine acum, mananc din ce in ce mai putina carne pe saptamana, cam de 2 ori si legumele si fructele ma plac din ce in ce mai mult.

All in all nu ar trebui sa fie asa greu, nu ?

p.p.s o sa imi faca bine la piele, urmez un tratament naturist si sper ca de data asta sa scap de probleme, altfel nu stiu ce creme o sa mai folosesc.

Sa aveti o zi racoroasa!

 

de-ale mele, Filme, relaxare, timpul, Uncategorized, vara

Sporturi de uichend

Daca uitatul la filme este un sport national , atunci noi am fost in competitie duminica. Sambata a fost zi de treburi administrative ca de obicei, zi care s-a terminat frumos tare cu o adunare in curte la o mima. Sa imi ziceti voi cum mimati :  “IMEDIAT” . Astept idei pentru o mai buna reprezentatie , ca nu stiu zau cum au reusit sa ghiceasca fetele din ce le-am mimat eu 😆

Si dupa cum ziceam , duminica a fost un mini maraton de filme, am reusit sa vedem 4 filme : Ghost Rider 2- Spirit of Vengeance , Act of Valor, The Rum Diary si American Reunion ( adica ultima parte din American Pie ).

Ghost Rider 2 – sincer mi s-a parut cam slabut, unele faze erau trase de par , dar macar au reusit sa ii faca flacarile din jurul capului mai reale 😛 M-a enervat ca desi a fost filmat in Romania, in mare parte pe Transfagarasan si in spitalul CF2, nu au mentionat asta in primele imagini, s-au multumit sa scrie Eastern Europe. Cand actiunea s-a mutat la turci au scris numele locatiei si tara Turcia. Pai e corect asa? All in all a fost ok, nu m-a plictisit.

The Rum Diary – l-am luat pentru ca era Johnny Depp, il stiti. Misterios, extravagant, sexy si cu aer asa zeflemitor. Omul e genial, dar m-a dezamagit un pic in filmul asta. Poate nu am fost in starea necesara pentru filmul asta, dar m-a plictisit. Finalul l-am vazut asa pe sarite, pentru ca nu am mai avut rabdare. Povestea e in Puerto Rico, unde domnul ajunge sa se angajeze la ziarul local ( ziar care e pe duca) si incepe cu stangul colaborarea. Se imbata de nu mai stie de el si o tine asa tot filmul. Apare si o blondina superba, Amber Heard care ii ia mintile si il baga si mai rau in bucluc. Nimic nou aici.

American Reunion – asta e un film pe care il vezi cand nu ai chef de altceva. E asa si asa. Sunt aceleasi glume tampite ca in celelalte parti, au incercat ei sa o dea pe sentimental si sa il potoleasca pe Stifler, n-au reusit 😆 Intr-un fel mi-a placut. Partea cu reuniunea , in care toti incearca sa demonstreze ce viata reusita au dupa liceu si asmd. Pana la urma , toti aveau cate o problema , nimic nu era perfect. Cam asa se intampla si in viata reala la reuniuni. Daca vreti sa vedeti ceva lejer si un pic tampit asa..asta e filmul.

Act of Valor– pe asta l-am lasat ultimul pentru ca m-a impresionat. E un film cu incarcatura emotionala grava. Am plans la sfarsit, mult. Mi-a placut ca  armele si tacticile folosite au fost reale. Probabil de asta m-a si impresionat ca a fost real totul , mai putin povestea. Dar cred ca o buna parte a fost o misiune adevarata. E o poveste impresionanta despre viata soldatilor, despre familiile lor, despre devotamentul pe care il au. Ca de obicei, eroismul americanilor e dus la extrem . Ei sunt tari , ei sunt devotati si minunati si nimeni nu mai e asa :))) Dar lasand asta la o parte, mi-a placut cum au reusit sa transpuna asta in film. Din punct de vedere emotional a fost genial filmul. Nu recomand celor care nu agreeaza impuscaturi, batai si alergaturi. Dar recomand pentru spiritul acelor soldati. Sunt putini care aleg o viata din asta. p.s. l-a gasit marmotul meu din greseala.

Am incheiat weekendul cu o plimbare prin Tineretului cu bicicletele. Am facut vreo 15 km si nici nu i-am simtit. Bine, poate doar un pic la deal :)) Dar in rest a fost superb, am gasit cateva parti in parc foarte linistite si racoroase.

 

de-ale mele, Uncategorized

Recomand- testat pe pielea mea

De ceva vreme, ma chinui sa mai slabesc si eu cateva kg acolo, sa se vada ca inainte. Eram si eu mai slabuta, pielea imi era mai tonifiata, eheee, ce vremuri. Daca pun la socoteala mancatul aiurea, sport deloc si sucuri multe si acidulate, rezultatul e dezastru. Da,recunosc, m-am ingrasat si am facut si putintica celulita ca orice om care nu face efort fizic zilnic. Asa ca m-am pus pe treaba, am inceput alergarea si mi-am creat micul meu salon de masaj acasa. Am cautat pe site-uri, m-am uitat in farmacii si in magazine dupa tot felul de creme si cum bugetul era destul de redus, am ales crema anticelulitica de la Elmiplant : Cellufight ! Nu eram foarte increzatoare in rezultat si am zis ca ma voi chinui degeaba la ora 11 sa imi fac masaj , dar se pare ca m-am inselat. Stiu ca suna a reclama din aia, vai sa vedeti ce bine e si ce minunata e, dar chiar asa stau lucrurile.

Am testat impreuna cu un aparat de masaj, cred ca ii zice Relax and Tone si chiar se vede altfel. Dupa jumatate de ora de masaj pe toate partile de interes, sunt ca un rac si simt cum imi arde pielea. NU e dureros, nu e un sentiment aiurea , e ca si cum ai iesi de la sauna. Ma relaxeaza. Dupa 1 saptamana de folosire , ma declar multumita si recomand din plin tratamentul. Alternat cu alergare si atentie la ce mananc, ma ajuta foarte mult in lupta cu kg . Pielea arata mai tonifiata si se vede clar schimbarea. Acum nu va ganditi ca arat mega-super-extra model, dar e un inceput. Ideal ar fi sa fie folosita dupa dus si niciodata dupa epilare.

Ce e si mai fain , este ca pretul e unul foarte ok, comparand cu celelalte creme anticelulitice. Eu am dat 20 lei si un tub din ala ma tine cam 2 saptamani, asta in conditiile in care folosesti zilnic. Va recomand sa incercati si astept pareri aici sau pe mail.

p.s. Azi e o zi minunata, va doresc cat mai multe activitati pe afara 😛

de-ale mele

Sportiv mai mult cu gandul..

Pe cand eram eu o marmotica mai mica, asa pe la vreo 7 anisori si nu mai tin minte exact cate luni, ai mei m-au dat la scoala. Eram tare mandra de faptul ca sunt cu cateva luni mai mare decat copiii din clasa de la mine. A urmat apoi chinul. Trezit de dimineata, teme- bastonase, apoi litere ( imi facea probleme litera K ) concurenta intre colegi, batai cu baietii, lucruri normale pentru un copil in clasele primare. Dupa inscrierea la scoala a urmat practicarea unui sport. M-au vazut ai mei mai energica si au zis sa ma oboseasca la gimnastica. Incepuse sa imi placa, profesorii deja se gandeau sa performanta. Pentru mine era o joaca , ma duceam cu drag la antrenamente si deja in mintea mea de copil ma vedeam in concursuri prin tara. Si probabil as fi putut sa ajung departe.. Nu a fost sa fie cu gimnastica ( desi am facut cativa ani ) asa ca, a urmat inotul.

Eram ca un mic delfin dupa cateva sesiuni de inot. Imi placea mult sa ma balacesc si ma simteam tare bine in bazin. A fost greu pana m-a impins profesorul in apa si m-a amagit ca ma ajuta sa ies, moment in care m-am enervat atat de tare ca am inceput sa dau din maini si din picioare si usor usor am invatat sa inot. Aici nu mai era vorba de performanta, ar fi fost mult prea complicat, desi mi-ar fi placut. Au stabilit ai mei dragi parinti sa merg saptamanal la bazin ca sa am conditie fizica si nu au gandit rau la vremea respectiva. Pe parcurs chestia asta m-a ajutat sa fiu destul de buna la sport. Drept sa spun, imi placea tot ce era legat de activitati sportive : inot, baschet, la orele de sport eram prima la gimnastica, prima la volei, ma agitam acolo mai ceva ca un titirez.  Prin generala, pe la sfarsit nu mai mergeam la inot. Nu mai aveam timp, devenise obositor . Mergeam ocazional cand tata se ducea la meciurile lui de fotbal cu prietenii, ma lasa si pe mine sa ma balacesc. Vremurile au trecut si visele mele legate de sport nu incetau sa existe. Tot ma vedeam pe la diferite competitii, incepusem sa alerg constant ( ah, am facut si un pic de atletism , dar nu mi-a placut atat de mult ) si pe la sfarsitul clasei a8-a am hotarat ca vreau la Academia de Politie. Stiam clar ca proba sportiva e una eliminatorie si eram pregatita sa ii fac fata. In liceu, am jucat muult baschet si volei. Ma gandeam daca nu pot sa ma apuc de baschet de performanta, dar deja era prea tarziu.. Si asa am renuntat la idee.

De o vreme incoace ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca deveneam gimnasta , sau daca ajungeam la inot de performanta. Apoi mi-ar fi placut sa ma dea si la dansuri, as fi avut veleitati si pentru o dansatoare ( acum sunt cam praf :lol:) si de multe ori spun ca eu imi voi da copii sa faca un sport. E foarte important sa practice un sport care sa le dezvolte atat mintea cat si fizicul. Ajuta atat de mult incat nici nu ne dam seama. Tocmai de aia abia astept sa vina primavara, sau sa se mai incalzeasca un pic sa pot iesi in parc la alergat.

Vreau sa fiu mai activa din punctul asta de vedere si sa nu ma mai tolanesc in pat de fiecare data cand ajung de la munca. Sa ma ambitionez sa vreau mai mult, sa duc o viata mai sanatoasa si sa fiu in forma. Sa pot alerga ca pe vremuri 1000 metri in 3 minute si ceva, sa pot scoate sub 7 secunde la proba de viteza, sa nu imi dau duhul cand urc 4 etaje.

Mi-ar mai placea sa merg la tenis, sau de ce nu un fotbal cu prietenii , sau volei , ori baschet, ori o plimbare cu bicicleta pe niste poteci de munte. Daaaaa, minunat! O dimineata racoroasa de vara, razele soarelui sa lumineze bland padurea si eu sa imi iau bicicleta si sa pornesc in drumetie. Suna bine, nu?  Sper sa reusesc sa fac si lucrurile astea de care v-am vorbit si va sfatuiesc sa nu neglijati sportul din viata voastra. E si o modalitate de a-ti umple timpul si poate fi chiar placut 🙂

Si asa ca incheiere va intreb si pe voi : Ce sporturi ati practicat sau ce sporturi v-ar fi placut sa practicati?