de-ale mele, Filme

Pofta de … carte

Simt o pofta nebuna de citit. Saptamana trecuta m-am plimbat prin vreo 7 librarii in cautarea unei carti care sa ma ajuta sa imi potolesc foamea. Rezultatul: fara succes. Am acasa carti scoase la imprimanta si legate frumos, am destule si in biblioteca, insa imi doream cartea aia cumparata din librarie sau chiar de la anticariat. Am avut acelasi ritual pana vineri : ieseam de la munca, ma plimbam de nebuna prin librariile din zona Romana-Universitate ( in Diverta am stat chiar mai mult de o ora) , plecam spre casa dezamagita, fara carte. Si vorbeam intr-una de faptul ca vreau o carte domle, vreau sa citesc nu se mai poate!

Vineri dupa ce am iesit de la birou am zis ca asta trebuie sa fie ziua mea norocoasa. Partea proasta e ca banuti prea multi nu aveam si atunci trebuia sa ma limitez. Am descoperit intr-o mica librarie oferte de carte si preturile erau chiar f bune. Dupa ce m-am invartit o jumatate de ora, am pus mana pe ” O vara fara de sfarsit “ a lui Lee Martin si cu un zambet tamp pe fata am pornit spre casa. Pana am ajuns am savurat 50 de pagini asa pe nerasuflate si eram atat de fericita ca mi-am cumparat o carte, de parca imi luasem casa in Pipera 😆 Dar a fost un sentiment placut si mai vreau asa 😀

Dupa ce am povestit unei prietene ce nebunie a fost in capul meu zilele trecute, a bufnit-o rasul. Eu nedumerita, intreb care-i problemu? Si a venit si replica : pai stii, Urania spunea ca Scorpionii au in perioada asta o mare pofta de citit 🙂  Mi-am zis in gand : Ia uite mai nene, ca mai are dreptate si tanti asta cu astrele ei.

In final, astre sau nu, horoscop adevarat sau nu, eu mi-am luat carte si imi voi mai cumpara imediat ce o termin pe asta . In plus, am gasit si un blog fain, de unde ma inspir cand vreau sa imi aleg o carte. Asa ca : jos cu tv-ul , sus cartea 😀

p.s. ma mai uit din cand in cand si la How I met your mother si One Tree Hill ( doar nu ma pot lasa de seriale , nu ? )

AMR : 26

Advertisements
Uncategorized

Si m-am intors!

Pentru cateva zile m-am rupt de toata agitatia din jurul meu. Am pornit spre casuta mea din povesti , am dus ursii pe capota si am ajuns la locul cu pricina. De cum am intrat pe poarta un sentiment de liniste m-a cuprins. Mirosul trandafirilor m-a ametit, iarba proaspat taiata m-a inviorat si copacii mi-au dat umbra de care am avut nevoie in zilele calduroase.

Nici 10 min nu au trecut si a aparut nepotica mea, Raisa care tipa inca de la poarta: Naaanaaa! ( asa ii spune mamei mele) . Cand m-a vazut, s-a oprit, s-a uitat la mine si nu stia ce sa faca. Nu ma recunoastea, ultima data cand m-a vazut avea abia 1 an. Dar cand a vazut ca am bomboane deja eram cea mai buna prietena a ei.  Si asa a urmat o ora de dat in leagan cu ea. Mie deja mi-era rau,  ameteam dar ea nu voia sa coboare.Si uite asa am stat si am tipat impreuna in continuu : Utaaaa!! si toate vocalele alfabetului romanesc. Apoi am alergat prin curte de am innebunit. Am facut avionul cu ea, am tipat , am dansat. Ce sa mai, a fost minunat. E frumos cum uiti de multe cand stai in preajma unui copil. Toate grijile parca dispar si lumea e mai linistita. Bine, oarecum linistita ca la ce tipete se auzeau din curtea noastra,ehee. A urmat o seara amuzanta, am stat cu totii in jurul focului de la cuptor si am mancat cartofi pe plita. Doamne ce dor imi era sa mananc acei minunati cartofi copti pe plita. Si povestile ce ne tinut pana la 2 noaptea au fost numai bune pentru atmosfera.

A doua zi era deja de treaba. De dimineata m-am trezit, am mancat afara sub umbra visinilor, am baut cafeluta si apoi la munca. Curatenie in curte,  adunat de visine,  alergat dupa puii care ii mancau rasadurile mamei mele si multe altele. Mai pe seara am sarbatorit-o pe aia mica. A implinit 2 anisori si am vrut sa ii fac un tort din piscoturi. Aveam de toate, pana s-a gandit domnul lapte sa se faca branza. Offf, ce era de facut? Nimic. Nu mai aveam de unde sa iau lapte la ora aia, asa ca am improvizat. Piscoturi cu pepene rosu. Ahhh, un deliciu. 😀 Voie buna, rasete, curtea era plina de viata. Duminica a fost zi de relaxare, de plimbari prin padure si de adunat de nuci. Ca deh, mama marmota voia sa faca dulceata de nuci. Si am pornit cu tata in drumetie, am luat masina si ne-am dus sa cautam nuci. Nu in curte la noi, ci la altii. Stiti voi vorba aia, la vecinu e mai bun 😆 N-am gasit nuci, in schimb am gasit ciuperci pe care le-am facut tot pe plita. Timpul a trecut foarte repede, nici nu am simtit cum deja era duminica seara si parca nu voiam sa ma despart inca de casuta mea din povesti, asa ca am hotarat sa mai stau pana marti. Luni am ramas la curte doar eu cu mama marmota si am trebaluit toata ziulica. Am curatat trandafirii, am strans de prin curte, am incercat sa fiu Jane cu salcia dar nu mi-a iesit. Drept pedeapsa ca am chinuit salcia mama a pus furtunul pe mine si m-a fugarit prin toata curtea. M-am uscat repede la soare, si m-am si ars. Probabil ca salcia m-a blestemat, sau m-a njurat mama. Una din doua. Sau nici una. Si a venit momentul in care trebuia sa imi fac bagajul sa plec. Ah ce moment! Mi-am luat la revedere de la salcie, mi-am cerut iertare, m-am jucat cu cainii, am salutat gainile si am furat in trandafir sa imi ramana mireasma curtii in simturi. Si am pornit la drum dupa ce am strans pe toata lumea in brate. Aia mica deja incepea sa planga. Dar nu puteam sa o iau cu mine, si am plecat intr-un final. Pe la jumatatea drumului spre casa ( cealalta casa, apartamentul ) imi aduc aminte ca am uitat geanta cu portmoneul, banii, actele in casa de la tara. Uooof! Reactia tatalui marmota : ” Ametita ce esti, parca ai 3 ani!” Reactia mamei marmota: ” Da, las-o mai in pace, a uitat, asta e . Ne intoarcem. ”  Si ne-am intors. Si mi-am mai luat ramas bun de la caini inca o data.

Si uite asa s-au terminat zilele mele linistite. Am pornit spre orasul gri. Mi-am pus castile in urechi si mi-am luat cartea in mana. Am citit pana cand mi-am dat seama ca sunt aproape singura in compartiment 😛  Si am revenit aproape la normal, departe de casa, departe de salcie, de caini, de parintii mei.

Mai jos va las cateva fotopoze si bine v-am regasit!

Semnat,

Marmota

Uncategorized

Amintiri frumoase

O zi placuta de duminica..

Soare bland, cer albastru si un lac numai bun de scaldat..

Gunoieri simpatici , catei cuminti (Nero ) si mai putini cuminti ( Cipy ) ..

Parinti jos palaria si o mosie tinuta departe de soseaua aglomerata..

Gratar, salate, dulciuri si multe altele..

Pescuiala de fishy-fishy ( cum zice Simona ) si capturi mai ceva ca la un campionat..

Zambete, rasete si muuulta voie buna..

Toate astea si multe altele au facut parte din gunoiereala de mai care s-a petrecut pe mosia Adei, unde ne-am simtit tare bine si unde am vrea sa mai mergem , daca ne mai primeste bineinteles. De data asta am vrut sa descriu in cateva cuvinte intalnirea cu ai mei gunoieri, restul s-a vazut duminica prin zambetul meu de marmotica ..

P.S. Poze si o povesteala mai detaliata gasiti la Ada .

P.P.S. Cantecelul meu de azi :

Uncategorized

Franturi de trairi ..zi de luni

O melodie care merge perfect cu starea mea de spirit .. O bucatarie intunecoasa, mirosul de cafea ma invaluie, fumul de tigara imi trece prin fata si lumina laptopului ma trezeste din cand in cand la realitate. In ritmul celor de la The Verve imi petrec duminica relaxandu-ma, fara sa ma gandesc ca maine voi merge din nou la munca.  Sunetul ploii ma linisteste dar in acelasi timp ma face sa devin melancolica. Am fost nascuta toamna , anotimpul cel trist , anotimpul in care toate incep sa moara .. Insa cu toate astea sunt o fire zambareata, asa cum in momentul in care scriu aceste randuri mai trag cate un zambet strengaresc, unul de copil fara griji , fara probleme, fara stres.

Si ma las purtata de sunetul melodiei, de fosnetul frunzelor verzi si citesc linistita ..

Cam asa a fost ziua mea de duminica, adica jumatatea wikendului trecut. Azi incep ziua cu forte proaspete ( dupa 3 ore de somn ) . Ochisori mici, vant in fata, aglomeratie , fuga , miros de cafea , birou. Ahhh, salvata de cafea 😀 Asa mai da , pot incepe ziua de luni numai bine ca mai incolo sa ma pot tranti in pat pentru 10 minute si sa apoi sa ma apuc de alte treburi. Am cam tras chiulul in ultimul timp de la casuta mea marmoteasca dar imi revin eu usor usor. Vineri seara a fost gunoiereala de aprilie la care din pacate nu am putut sa ajung ( motive personale ) insa pentru cateva momente in timp ce vorbeam cu Ada si Croco la telefon am simtit ca sunt acolo. V-am simtit lipsa gunoieri dragi, insa va multumesc ca m-ati inteles . Am avut ocazia sa fiu uimita cum nu s-a mai intamplat de mult timp.  Cum de s-a ajuns la asta ? Pai iei una bucata blog cu una bucata scriitor excelent, apoi vin oamenii, pun de intalneli si cand nici nu iti dai seama se ajunge la a patra gunoiereala. E un lucru frumos care mai rar se intampla si e un lucru de care avem nevoie in zilele gri din viata noastra.

Sambata, zi relaxanta. Stat in pat, lenevit, vazut 2 filme bune : Curiosu’ caz a lu nenea Benjamin si Vicky cu Cristina la Barcelona . O zi cum n-am mai avut de foarte mult timp, in care am avut ocazia sa ma odihnesc cu adevarat,aveam nevoie de o pauza.. Liniste,zambet, soare, caldura..

Muzica, luni , inceput de saptamana , cafea ( deja ati vazut ca fara cafea nu pot trai 😛 ) birou, munca , soare= marmota zambareata.

Semnat,

Marmota asta mica cu ochisori negri

Uncategorized

Muzica sufletului meu

Fara muzica nu as putea trai. Asta e clar, sunt un om care are nevoie de triluri linistitoare pentru a trece de o zi proasta,sau de ceva mai energic pentru a sarbatori un moment de fericire din viata mea.

Drumul spre munca e mereu insotit de o melodie draga mie,orice calatorie as face am nevoie de muzica si nu neaparat ca sa treaca timpul mai repede ci doar sa ma simt bine. Sa-mi afund gandurile in versuri, in sunete,sa nu aud cand ma striga controlorul la mine : ” Biletul domnisoara! ” Daca vrei sa ma faci sa zambesc, nu-mi trimite ciocolata , mai bine trimite-mi o melodie care are o insemnatate,nu ceva care suna a muzica. Daca sunt trista trimite-mi “Bitter sweet symphony” , imi va face mult mai bine decat daca vei incerca sa ma convingi ca va fi totul bine,cand in sufletul meu numai eu stiu ce se intampla.

Daca am chef sa ascult cu volumul tare “Prodigy- Voodoo People “ , lasa-ma in pace, nu o fac pentru ca sunt nervoasa ci pur si simplu pentru ca imi aduce aminte de niste vremuri si ma face sa ma simt in viata si plina de energie. Daca vreau sa fac o baie relaxanta, cu siguranta va fi tot albumul Cafe del Mar , si Budda Bar nu va lipsi din playlist, pentru ca atunci o sa fiu una cu apa, si o sa inchid ochii, imaginandu-mi ca sunt la mare, pe o plaja pustie. Daca ascult Metallica, in special melodia asta , nu ma intreba de ce , Metallica va fi mereu in sufletul meu , muzica lor are un efect foarte ciudat ( intr-un mod bun) asupra mea. Imi va aduce aminte de camin, de serile in care invatam la germana cu Hermina alaturi de o sticla de cola rasuflata,da buna a naibii.De cafeaua bauta dimineata pe balconul de la etajul 9, de noptile  in care stateam in bucataria minunatului camin Titulescu si faceam traduceri.

Si vor fi zile in care voi asculta Santana& Chad Kroeger – Into the night pentru ca vocea lui Chad imbinata cu sunetele scoase de Santana la chitara ma fac sa sar instant de pe scaun, sa dansez si sa cant.Imi da energie,zambesc imediat si inima mi se umple de fericire.  Acelasi lucru se intampla cu multe melodii pe care daca ar fi sa le insir aici nu cred ca as mai termina. Pentru mine daca melodia pe care o ascult nu imi transmite nimic , a doua oara nu va mai fi in memoria mp4-ului meu. Trebuie sa simt ceva , altfel nu merge. Recunosc am ascultat si melodii pentru ce e in spatele versurilor si m-am lasat purtata de val, se intampla si asta.

Ma voi plimba ascultand Coldplay , voi visa ascultand Syntax si o sa zambesc fredonand Aicha . Weekendul asta o sa merg acasa, si cand voi ajunge la curte, o sa merg in livada cu o patura dupa mine si o sa ma intind sa privesc cerul albastru, in timp ce urechile mele vor asculta un intreg playlist care va cuprinde melodiile de mai sus si inca multele altele. Pentru ca stiu ca muzica nu ma va dezamagi niciodata,mereu voi avea ceva care sa ma calmeze, sa ma faca sa zambesc. Si e atat de simplu, atat de accesibil, incat de multe ori nici nu ne gandim la asta.  Trebuie doar sa dai play si sa te lasi purtat de versuri-  Goo Goo Dolls, de sonoritate , de ganduri bune care sa iti invaluie mintea.

Inchei cu Bon Jovi pentru ca pot, pentru ca imi place, pentru ca sunt pe teritoriul meu si pentru ca :  it’s my life !

Semnat,

Marmota muzicanta 😛

P.S. Din lipsa de inspiratie prea multa , probabil ca am ratat cele mai multe din melodiile care imi plac,insa voi reveni, asta e doar inceputul 😀

Uncategorized

Titlu: un weekend

Am chiulit pana azi,m-au tras de urechi oamenii ca nu mai dam pagina,insa marmota asta nu a avut pic de inspiratie.NU ca acum daca m-am apucat sa scriu as avea vreun strop.Insa am zis domle hai sa incerc,poate poate o iesi ceva.

Hmmm,despre ce sa scriu? Pai hai sa vedem ce am facut de vineri pana acum.Seara de 3 aprilie s-a defasurat intr-un cadru amuzant,am iesit cu fetele la promenada.O seara placuta de vineri,vin rosu la carafa,rasete,bancuri si apoi un drum anevoios pana la Unirii 😀

Sambata a fost altfel.Ne propusesem noi sa ne trezim devreme,pe la 9. Hmm, nici o sansa la ce somnoroase suntem.Mai ales eu,nu ai nici o sansa sa ma ridici din pat in weekend inainte de 10 😀 Am reusit in cele din urma sa ma trezesc,am baut o cafea si imbiata de soarele puternic de afara am pornit la drum prin oras,la cumparaturi.Nu pentru mine.La mine inca e criza pana la anul.Cel putin in departamentul vestimentatie.Am dat startul zilei mancand la FruFru un mic local de langa Intercontinental.Au oamenii aia niste mancaruri,mmm,una si una.M-au prostit sa mananc si supa de rosii.Sa facem lumina.Eu nu mananc supa de rosii,nu-mi place de nici o culoare,insa asta de la ei avea o aroma si un gust de innebuneai.Sa nu mai zic de pastele carbonara,care parca erau de pe alta lume.Sunt o pofticioasa si se stie:D Dupa ce ne-am pus burticile la cale am pornit in marea aventura a cumparaturilor.Nu sunt fan al shuopingului insa ziua asta insorita si atmosfera din oras ma faceau sa nu mai vreau acasa.Am incununat succesul mai apoi cu o limonada Space ( nu e o limonada oarecare,are de toate si e minunata).Unde? Pai in Centrul Vechi,unde pe toata strada erau intinsele mesele.Era plin de oameni,forfota.Aveai impresia ca si cladirile stateau la o limonada sau o bere dupa caz.DA,cred ca alea mai vechi erau la o bere.Langa noi acolo. Mai tarziu am fost la teatru,sa ne cultivam 😆 Piesa: Sado Maso Blues Bar la Teatrul Foarte Mic. O piesa interesanta,pusa foarte bine in scena.Mi-a placut totul,de la actori pana la muzica aleasa. Sa nu mai zic de faptul ca se desfasura si in afara incintei.Imaginati-va o scena cand unul dintre actori se duce peste strada si il vedem prin geam ca fuge ca nebunul sa traverseze cu un manunchi de papusi gonflabile in mana.Ce-o fi zis soferul de pe 69 nu stiu zau 😀 Amuzant,interactiv si promit ca o sa mai merg. Ne chinuiam de mult sa ajjungem si la teatru si vom mai merge si la TNB.Pe cuvant de marmota.Ne place mult :p

A doua zi nu a fost una foarte amuzanta,am participat la un eveniment mai trist,insa ziua superba a facut ca durerea creata sa se atenueze cumva.Mi-a dat niste sentimente destul de ciudate si sper din tot sufletul sa nu mai particip la asa ceva prea curand.Trei cuvinte sa descriu dimineata: negru,durere,suflete. Ma opresc din a povesti,prefer sa dau uitarii.

Asta a fost un weekend din viata marmotei.Celalalt va fi altfel,pentru ca nimic nu trebuie sa fie la fel,m-as plictisi si viata e prea scurta sa ma plictisesc.