Uncategorized

Fotografia

Mereu am avut probleme atunci cand cineva ma ruga sa fac o poza. Aveam emotii, daca nu iese bine, daca trebuie sa o refac si nu e ok si tot asa. Preferam sa refuz politicos spunand ca nu ma pricep. Nu scapam de fiecare data si mereu imi promiteam ca o sa merg la cursuri de foto. Mi se parea mie o chestie tare asa. Si se pare ca in ziua de azi e un trend . Citeam intr-un articol din Marie Claire povestile unor tipe care ajunsesera sa ia cursuri de foto si dupa au inceput sa profeseze in domeniu. O poveste mi-a atras atentia in special, cea a Roxanei Lupu care a creat un concept tare interesant . Dupa cum a vazut eu , pentru o zi poti sa fii cine vrei tu. Sa uiti de viata ta de zi cu zi si sa te simti o balerina, o actrita bogata sau poate chiar un spion 😆 Posibilitalitatile sunt multe, atata timp cat ai imaginatie, Roxana poate sa o traga in poze. Mi-a placut foarte mult ideea si cu atat mai mult am admirat-o pentru ca eu sincer nu m-as fi gandit la asta. Site-ul ei e fotowish.ro  si chiar cred ca as incerca macar o data sa vad cum e sa fii cea fotografiata la o sedinta de genul.

Voi cum stati la capitolul foto ? Aveti poze reusite ?

p.s. tocmai am constatat ca avem in jur de 30 de gb de poze, cu siguranta sunt multe dubluri 😆

Sa aveti un inceput de saptamana minunat!

Uncategorized

cai verzi pe pereti..

De mica am fost atrasa de cai si masini. Nu stiu exact de ce, dar stiu ca atunci cand era un cal prin preajma eu ma duceam fara nici o teama sa-l mangai. Imi parea o creatura atat de eleganta, frumoasa si inteligenta. Bunicul meu a avut de cand se stie el cai buni. Nu erau cai care mergeau la competitii dar erau de rasa buna. El i-a folosit la inceput pentru munca la camp, ca apoi sa ii tina doar pentru calarie. Cand mergeam in vacantele de vara in Sighisoara, eram in fiecare dimineata in grajd cu bunica mea. Ma trezeam odata cu ea sa tesal calul si cateodata mai tesalam si vaca, ma rasplatea saraca cu o coada peste fata :p Si trecand anii, ai mei au cumparat un teren aproape de Ua’Cab si au facut o casuta unde sa ne petrecem weekendurili si vacantele de vara. Langa curtea noastra era vechea curte a bunicilor din partea tatalui, unde s-a mutat matusa mea cu familia ei. Unchiul meu a fost la fel ca bunicul meu crescator de cai. A avut mai multi cai pe care i-a schimbat de-a lungul anilor. Insa cand eram eu prin clasa a 8-a,  a cumparat 2 iepe, Mire si Stela , care mi-au fost tare dragi, in special Mire.  Si de aici a pornit o dorinta si mai mare de a avea un cal al meu . Atat de mult m-am atasat de Mire ,incat plangeam cateodata daca nu puteam sa merg sa o aduc de pe camp. Unchiul meu vazand ca am grija atat de mare de Mire, mi-a zis ca pot sa o consider ca fiind iapa mea, plus de asta mancarea era mai mult asigurata de tatal meu. Eram foarte fericita, aveam calul meu. Eram constienta ca nu puteam sa am grija zilnic de ea in conditiile in care eu nu stateam acolo. Insa abia asteptam sa vina weekend-ul sa merg la tara. Seara stateam si ascultam povesti spuse de unchiul meu despre cai, despre rase, boli ale cailor si multe alte lucruri care mi se pareau fascinante. De atunci mi-am zis ca atunci cand voi fi mare, voi avea o ferma de cai. La cativa ani dupa aceea Mire s-a accidentat in padure si nu a mai putut fi salvata.. A fost un moment trist in familie, ne atasasem cu totii . Insa din Mire a ramas Dodo, un manz care promitea multe.. Se putea vedea clar ca este inteligent , ca are o anumita postura, se putea face ceva cu el . Dar si visul asta s-a terminat repede, pentru ca unchiul meu l-a vandut. 😦 Parintii mei au incercat sa ma convinga ca nu am cum sa cresc un cal, curtea nu era amenajata, era nevoie e un om permanent acolo. Daca inainte de Mire avea grija unchiul meu, acum treaba se schimbase, el nu a mai vrut sa aiba animale in curte. Nu stiu exact de ce, si sincer nici nu am mai insistat asupra subiectului. Mi-am propus ca in viata asta, macar un cal sa am la viitoarea mea curte. Imi imaginez cum ma trezesc dimineata, merg la grajd si  o tesal pe Mire ( o voi numi tot Mire ) , apoi o scot la plimbarea de dimineata .. Eheee..ce mai viseaza marmota.

Mi-a venit ideea pentru postul asta dupa ce am citit un articol in Forbes Romania despre un roman, care dintr-o pasiune pentru cai a ajuns sa aiba ferma lui proprie in Franta unde creste unii dintre cei mai buni cai folositi in competitii. Mi-am zis ca nu vreau sa ajung chiar pana acolo, insa imi doresc sa am o ferma de cai, daca nu 10 cai, macar 2 cai pe care sa ii cresc eu de mici, sa ii formez. E o pasiune costisitoare, omul despre care se vorbea in articol a investit in jur de 4 milioane de euro de-a lungul a 20 de ani, insa cine stie peste cativa ani ce va fi.. Eu tin minte atat, imi doresc un cal al meu..o ferma..undeva langa padure, unde nu e foarta multa lume, undeva sa fie liniste.

Voi ce pasiuni ascunse aveti ? Mai credeti ca sunt realizabile, sau le-ati lasat asa in amintire?

Uncategorized

Marmota de casa

De cand sunt acasa am un program tare boieresc.  Ma trezesc pe la 9-10, chiar 11, intr-o zi m-am trezit si la 12 jum , deci boierie domlee. Incep amiaza linistita, imi beau cafeaua, citesc presa si mailurile, mai pun o muzica si uite asa se face 3 ceasul. Ma uit innebunita , mai trag de cate un post la care imi depun cv-ul, mai caut si pe alte site-uri si uite asa se face ceasul 5.  Hmm, nu e bine, nu-mi place.  Stiu cum e, cand aveam job , ma plangeam ca vreau concediu. Acum am concediu, dar vreau job. Bine, situatia era un pic diferita, atunci stiam ca dupa 2 saptamani de vacanta ma intorceam la munca.  Acum ma intorc tot la concediu.  Si nu e un sentiment prea eliberator. Ma obisnuisem cu un program, stiam ca trebuie sa ma trezesc la 7 jum- 8 , la 6 ma intorceam si parca faceam mai multe lucruri inainte. Acum , nothing, nada. Si vorba aia “ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca” e adevarata, cat se poate de adevarata. Am vrut concediu si acum nu mai vreau.
Daca stau bine sa ma gandesc ar trebui sa profit cat se poate de timpul asta liber, sa fac lucruri ce nu puteam sa le fac inainte. De citit inca citesc, la televizor deja am ales sa nu ma mai uit. Stiu toate reclamele, stiu ce programe urmeaza.  Sunt un mic ghid de programe de tv. Si ca veni vorba de televizor vreau sa spun ca deja imi creeaza dependenta. Aseara cand l-am pornit si am vazut ca nu e semnal, imi daduse o lacrima in coltul stang al ochiului drept. Eram socata. Cum?  Nu este semnal? Si eu maine ce fac? Nu  mai vad reclama cu Mircea? Asta e o tragedie .. Fie vorba intre noi, nu sunt chiar asa de suparata ca nu am semnal, ca nu ma uit chiar la toate porcariile de la tv, dar era chestia aia ca il porneam si il lasam asa sa mearga. Cum face mama cand sta in bucatarie. Are un tv micut, care probabil are stricata banda si ii merg doar 2 programe : MTV si Prima Tv. Si da drumul mama marmota pe MTV si s-o vezi cum jongleaza cu farfuriile pe ritmuri de Enrique 😛

Si cum mai sus am aberat in continuu despre timpul meu liber, o sa aberez acum despre ultimele mele zile in apartamentul asta. E ultimul weekend pe care il petrec aici. M-am mutat anul trecut cu ena si dublu w si pot sa zic ca a fost un an destul de ok, exceptand faptul ca nu mai stiam cum sa mut mobila prin camera sa fac mai mult spatiu. Stau si ma uit prin casa si nu cred ca imi va fi dor. Asta poate si pentru ca noul apartament arata foarte bine si cred ca ne vom simti excelent acolo. O mica problema, nu prea o sa am ce muta 😆 Camera mea e cam aranjata, pat mare, sifonier si mai mare, 2 noptiere, dar e bine ca am balconul. Acolo mi-am propus sa fac un loc de relaxare cu influente orientale. Si cel mai probabil va iesi un loc cu influente de marmota 😀  Toate ca toate, dar saptamana viitoare va fi de munca, de mutat toate lucrurile in partea cealalta, de aranjat, offf ! Da nu-i bai, deja sunt la a 5-a mutare si am si un sistem de impachetat.

Si uite asa trece vara pe langa mine, la mare nu am fost, la munte nici atat, am reusit in schimb sa ajung putin pe acasa, ceea ce mi-a facut bine. Visez insa la o plaja, la mare, la relaxare. De parca nu am destula relaxare acum 😆  Dar daca toate lucrurile ies asa cum mi-am propus o sa ajung si pe la mare si o sa transmit o vedere.  Gata cu aberatiile, ma intorc la munca. Poate fac ceva dulce azi , o prajitura bunaaa 🙂

Semnat,

Marmota de casa

Uncategorized

Vis ciudat

j0409087

Stateam in camera, ma uitam pe pereti dupa cai verzi. Deodata suna la usa. Ma ridic linistita si ma indrept spre usa de la intrare. Nici nu deschid bine usa, cand o mana de politist ma ia de gat si ma ridica pana aproape de tavan. ” TACI, SA NU ZICI NIMIC!!!” Eu speriata nu stiam ce se intampla, nenea politistu mergea prin fiecare camera cu mine asa de gat si imi dadea palme, pumni si tot tipa la mine. NU prea intelegeam eu ce spune el acolo, dar in continuare eram foarte nedumerita si nu stiam motivul pentru care venise politia la mine in casa. In mintea mea imi treceau tot felul de ganduri, poate oi fi facut ceva rau si acum vin sa imi perchezitioneze casa, sau poate colegul are niste afaceri dubioase. Insa nimic nu se lega.. Cami era in camera cu o amica, dar nu spunea nimic, nu facea nimic, era ca si cum nu vede ce se intampla. Dublu W la fel se uita la un film si nici nu se uita la mine sau la domnii politisti. Incepusem sa ma sperii si mai tare , am incercat sa fug, am tipat, nimic. Nimeni nu facea nimic. Am reusit intr-un final sa ajung la telefon sa dau sa il sun pe tata. Si atunci au inceput ei sa se calmeze si sa imi spuna ca nu e nevoie sa il sun pe tata si nu stiu cum am ajuns pe hol. SI ma tineau amandoi ( o femeie si un barbat) si cum ma uitam eu asa la ei mi-am dat seama ca sunt actori la TNB. Nu ma intrebati care dintre ei ca sincer acum nu-mi aduc aminte. Si le spun : ” Terminati, stiu ca sunteti actori, v-am recunoscut! EU merg la teatru si stiu ca jucati la TNB …” Au zambit spre mine..si…m-am trezit tipand de cred ca m-a auzit tot blocul. Ciudat! De ce am visat politie? De ce bataie? Si intr-un final de ce actori ?

P.S. Nu sunt eu in poza, n-arat asa bine cand dorm, nici macar nu zambesc..Am niste pozitii in somn de mori de ras 😀